„Un pas în urma serafimilor”. Fără dubii
https://www.ziarulmetropolis.ro/un-pas-in-urma-serafimilor-fara-dubii/

CRONICA DE FILM „Un pas în urma serafimilor”, debutul extrem de aşteptat al lui Daniel Sandu, ficţionalizează, într-un stil apropiat de un anume cinema mainstream nu foarte ofertant, experienţa nefericită a regizorului ca elev într-un seminar teologic ortodox.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 Septembrie 2017

Într-un recent chestionar despre cinema realizat de site-ul Sub25.ro, regizorul Daniel Sandu îşi mărturisea câteva dintre filmele preferate. Aproape toate erau filme de limbă engleză, în marea majoritate americane.

Înclinaţia spre un anume tip de cinema mai curând mainstream nu pare să fie însă doar declarativă. Şi asta pentru că lungmetrajul de debut, extrem de aşteptatul „Un pas în urma serafimilor”, se apropie foarte mult de un astfel de cinema, doar că este un film vorbit în română şi are o poveste plasată într-un context românesc.

Este genul de film puţin ofertant pentru un public mai pretenţios, deoarece nu eventualele întrebări şi dileme par a fi importante, ci răspunsurile pe care regizorul le are deja. Însă de ce ai face un film, adică o operă artistică extrem de costisitoare, atunci când nu ai decât certitudini? Când traiectoria personajelor, construite în puţine tuşe, este într-atât de previzibilă?

Explicaţia în acest caz ar fi că Daniel Sandu a vrut să pună într-un film, asumat ca unul de public, experienţa sa reală de elev la un seminar teologic ortodox. Să demaşte proasta aşezare a unei astfel de şcoli. O experienţă prezentată ca traumatizantă, care mai curând l-a îndepărtat decât l-a apropiat de biserică. Şi păstrată, după propria mărturisire, în proporţie de 80% în „Un pas în urma serafimilor”. Iar restul ar fi mici modificări: schimbarea unor nume, contopirea a două personaje într-unul singur, schimbarea cronologiei unor întâmplări.

Însă nu autenticitatea faptelor, probabil incontestabilă şi invocată pentru a da greutate (ca în filmele care încep cu „bazat pe fapte reale”), este problematică.

Discutabil este modul în care Daniel Sandu alege să le dramatizeze: o combinaţie incertă în care sunt amestecate tonuri pretins grave cu tonuri uşoare, note comice cu note satirice (este ceea ce în mod previzibil obţii când îl distribui pe Vlad Ivanov într-un rol de preot), elemente destul de convenţionale de film-demascare cu elemente de film cu adolescenţi (într-o secvenţă, băieţii de la seminar urmăresc, pe după gardul internatului, câteva fete de afară, totul pe un fragment muzical dance).

Ceea ce ar putea fi privit ca o calitate – jonglarea cu registre puţin întâlnite în cinematografia română recentă – este de fapt o povară care dăunează premiselor, altfel, ofertante: iniţierea lui Gabriel (Ştefan Iancu) nu în tainele credinţei, ci în sistemul de corupţie, de abuz de putere şi de degradare morală de la seminar, patronat de preotul Ivan (Vlad Ivanov), este tratată ca o iniţiere într-o închisoare.

O închisoare în care cei mai puternici, elevii mai mari (reprezentaţi de convingătorii Cristian Bota şi Ilie Dumitrescu Jr.), îi umilesc pe nou-veniţi, iar profesorii şi conducătorii instituţiei, atât clerici cât şi laici, încurajează delaţiunea şi ilegalităţile.

Însă transformarea tinerilor, în frunte cu Gabriel, din băieţi bine intenţionaţi şi naivi în revoltaţi tot mai îndepărtaţi de credinţă urmează un traseu destul de simplist, fără subtilităţi şi fără complexităţi psihologice. În plus, dialogurile sunt scrise astfel încât să nu lase niciun dubiu spectatorului.

În aceeaşi direcţie sunt montajul şi decupajul clasice – construite astfel încât să livreze cât mai multe informaţii şi să le clarifice, nu să lase loc de meditaţie sau de contemplaţie -, dar şi coloana sonoră, bogată în diferite tipuri de melodii şi fragmente muzicale, cu intenţia, pe de o parte, de a dirija sentimentele spectatorului şi, pe de altă parte, de a descrie universul tinerilor şi o anumită perioadă a istoriei recente (suntem cu mai mulţi ani în urmă, în epoca telefoanelor publice, a casetofoanelor şi a maşinilor Cielo).

Dacă într-un film ca „După dealuri”, de Cristian Mungiu, miza era obţinerea unui echilibru imbatabil între două opţiuni diferite (adevărata credinţă şi varianta ei pervertită) şi de a lăsa spectatorului libertatea de a-şi face propria interpretare, în „Un pas în urma serafimilor” dominantă este o singură perspectivă. Maniheismul şi lipsa unei minime alternative (în afara unei discuţii simpliste în care un bătrân preot de ţară îi spune lui Gabriel că Dumnezeu poate fi găsit în inima fiecăruia) fac ca decăderea tinerilor să fie puţin convingătoare. Şi, prin urmare, deloc răscolitoare.

Şi este cu atât mai păcat cu cât Daniel Sandu, secondat de directorul de imagine George Dăscălescu, dă dovadă de un real talent în a filma spaţii închise şi grupuri, în secvenţe spectaculos coregrafiate, şi în a mizanscena raporturi de putere. Un debut onorabil, nu însă şi memorabil.

„Un pas în urma serafimilor” este distribuit în cinematografe începând cu 22 septembrie.

Este genul de film puţin ofertant pentru un public mai pretenţios, deoarece nu eventualele întrebări şi dileme par a fi importante, ci răspunsurile pe care regizorul le are deja.

23
/10
/17

CRONICĂ DE FILM Conceput ca un film antispectacular, dedramatizat şi nonsenzaţional, dar asumat polemic, „Soldaţii. Poveste de Ferentari”, debutul în lungmetrajul de ficţiune al regizoarei Ivana Mladenovic, poate rămâne, prin curajul său formal şi tematic, un reper în cinema-ul românesc.

23
/10
/17

Scurtmetrajul Offstage, scris și regizat de actorul Andrei Huțuleac, a câștigat sâmbătă seara Trofeul pentru Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune în cadrul celei de-a 33-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Varșovia.

23
/10
/17

În data de 26 octombrie, de la ora 19:00, va avea loc lansarea platformei online www.cineama.ro, o colecție unică de filme de scurtmetraj digitizate de pe suport peliculă de 16 mm în perioada 1957-1989, documentare (etnografice, agricole, reportaje sportive, de protecția muncii), filme de ficțiune și de animație, precum și articole și interviuri cu cei mai activi cineamatori ai vremii.

23
/10
/17

„Bărbaţii sunt buni, dar femeile sunt magice.” – Catherine Deneuve. Îndrăgita actriță franceză a împlinit 74 de ani. În anull 2008, Deneuve a fost omagiată cu Premiul de Excelenta la cea de-a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania TIFF.

22
/10
/17

Regizorul Wong Kar-wai a primit vineri în Franța, la Lyon (centru-est), Premiul Lumiere pentru întreaga carieră. La 59 de ani, el este primul regizor chinez care a primit acest premiu. ''Dedic această onoare care mi s-a făcut soției și muzei mele, Esther. Există fragmente din ea în fiecare dintre personajele feminine din filmele mele'', a spus regizorul după ce a primit premiul din mâinile actriței Isabelle Adjani.

22
/10
/17

“Capace” intră pe marile ecrane din România începând cu 27 octombrie. Filmul semnat de Sorin Marin îl aduce în fața publicului pe Vlad Ivanov într-o ipostază mai puțin obișnuită, personajul interpretat de celebrul actor ieșind din zona personajelor negative – ”Capace” este povestea unui bărbat bogat și puternic, dar singur (interpretat de Vlad Ivanov), care își conduce afacerile cu autoritate și fără scrupule.

19
/10
/17

„The Square”, în regia lui Ruben Östlund, e un film ca un tur de rollercoaster pe pastile, iar la avanpremiera de la Les Films de Cannes à Bucarest s-a râs zgomotos și prelung într-o sală arhiplină.

19
/10
/17

Premiul pentru pseudoştiinţă din acest an i-a fost acordat anul acesta celebrei actrițe Gwyneth Paltrow, pentru site-ul său Goop, care promovează tratamentele homeopatice sub forma unor forme de tratament ştiinţifice. The Skeptic Magazine oferă anual premiul Rusty Razor Award / Lama Ruginită persoanelor care prezintă un tip de pseudoştiinţă exagerat.

17
/10
/17

Marele câștigător al Trofeului Transilvania cu „Stockholm”, Rodrigo Sorogoyen, revine cu un thriller pe muchie de cuțit despre doi polițiști ale căror acțiuni devin la fel de suspecte precum cele ale criminalului în serie pe care îl urmăresc. „Dumnezeu să ne ierte”, filmul care a închis ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania, va ajunge în cinematografele din România din 27 octombrie.

15
/10
/17

Joi, 19 octombrie, regizorul Cristian Mungiu va fi decorat de ambasadoarea Franței la București, Michele Ramis, cu însemnele de Cavaler al Ordinului Național Legiunea de Onoare, recunoaștere din partea președintelui Republicii Franceze, a anunțat directorul Institutului Cultural Francez, Christophe Gigaudaut, vineri seară, la deschiderea festivalului Les Films de Cannes a Bucarest.

13
/10
/17

Unul dintre cele mai așteptate evenimente culturale ale toamnei începe astăzi, 13 octombrie, și va cuprinde Bucureștiul timp de zece zile, Brașovul timp de o săptămână (13-19 octombrie) și Clujul pentru un weekend (13-15 octombrie).Peste 10.000 de bilete s-au vândut deja în avans pe Eventbook.ro înainte de începerea festivalului. Les Films de Cannes à Bucarest are loc anul acesta la CinemaPRO, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și Cinemateca Eforie.

12
/10
/17

David Lynch, Xavier Dolan, Vanessa Redgrave și Nanni Moretti se numără printre invitații Festivalului de Film de la Roma, a cărei ediție din 2017, organizată între 26 octombrie și 5 noiembrie, se dorește o veritabilă sărbătoare a cinematografiei mondiale și va prezenta câteva zeci de lungmetraje, dintre care 14 vor fi proiectate în premieră mondială.

10
/10
/17

INTERVIU Andi Vasluianu și-a petrecut copilăria în Teatrul Nottara, unde bunicul său era regizor. Astăzi îl vedem pe scena aceluiași teatru, dar mai ales ne-am obișnuit să-l vedem în filme. Cel mai nou dintre acestea este „Breaking News”, în regia Iuliei Rugină, film pe care îl găsiți în aceste zile în cinematografe și de la care pornește și discuția de față.

Page 1 of 18512345...102030...Last »