Unde se termină artistul şi unde începe omul – lecţia de profesionalism
https://www.ziarulmetropolis.ro/unde-se-termina-artistul-si-unde-incepe-omul-lectia-de-profesionalism/

Asist la o lecţie de profesionalism artistic, ce seamănă prea puţin cu o repetiţie, fiind mai degrabă un concert în toată regula, fără lumini şi public. Artistul este Ștefan Bănică. Alături de el sunt cele două trupe ale sale, The 50`s şi Rock n roll band, iar repetiţiile sunt dedicate concertelor sale acustice, din data de 7 şi 8 martie, de la Circul Globus.

Un articol de Judy Florescu|27 februarie 2014

Într-o iarnă deloc geroasă, un copil de 10 ani pășeste pentru prima dată într-o sală de spectacol, crezând că se află într-o sufragerie. E uimit să constate că fotoliile sunt ca niște scaune mai mici iar masa e imensă și joasă. Pe ea sunt urcaţi oameni mari, care vorbesc tare, dar duios. Stau în picioare, se iau în braţe sau îşi dau palme…

„Amuzanți mai sunt oamenii mari. Niciodată nu știi dacă se iubesc sau se urăsc,” îşi spune copilul, a cărui atenție fusese total acaparată de ceea ce se întâmpla pe acea masă asemănătoare unei lumi din basme, pe care oamenii mari se jucau serios.

Pe o altă ușă a clădirii, o tânără de 20 și ceva de ani pășeste pentru a mia oară într-o sală de spectacol. Deși cunoaște cu de-amănuntul toate fațetele industriei artistice din diferite împrejurări, tănâra tot mai crede cu înverșunare că magia spectacolului există indiferent de culisele sale.

Se așază pe cel mai apropiat fotoliu, îşi scoate carnețelul primit de la Teatrul de Operetă și începe să ia notițe. De fapt asta, cred cei din jurul ei că face. Ea, de fapt, scrie următoarele: Arta îi face speciali pe oameni sau arta devine specială prin contactul său cu oamenii? Cine e cel care creează: artistul sau omul? Arta îl creează pe om? Oare artiștii sunt ființe atât de complexe încât au nevoie să trăiască mai multe vieți ca să se desăvârșească sau pur și simplu oamenii fug de adevărata lor natură, investindu-se trup și suflet în activități artistice de tot soiul?

Sunet vivace de tobe, un acord jucăuș de chitară și un dans al degetelor pe clapele de pian, un cântec suav ca un electro-șoc la inimă. Podeaua vibrează. E un cutremur, apărut între realitate și închipuire. Întrebările referitoare la oameni versus artişti şi la procente încetează în clipa în care începe piesa „Înger pe pământ”.

Mă aflu la repetițiile unui concert acustic înaintea căruia orașul se îmbracă în haine gri de hârtie lucioasă și la care accesul este la fel de costisitor precum o călătorie cu avionul low-cost la Roma.

Foto/Video: Judy Florescu, la repetiţiile pentru concertele lui Ştefan Bănică

Acolo, în sala colorată de afișe, ce marchează data fiecărui concert important din cariera de peste două decenii a artistului, oamenii mari par niște copii la locul de joacă, unde pot crea în voie, nederanjați de orice lucru exterior și necreativ.

Iar când spun „copii” mă refer la entuziasmul cu care își practică meseria. Muzicianul rămâne muzician și când iese la pauza dintre repetiții, desenând note muzicale din fumul de țigară pe portativul unei conversații în care tot muzica este personajul principal.

Asist la o lecție de profesionalism artistic, ce seamănă prea puțin cu o repetiție, fiind mai degrabă un concert în toată regula, fără lumini și public. Artistul este Ștefan Bănică. Alături de el sunt cele două trupe ale sale, The 50`s şi Rock n roll band, iar repetiţiile sunt dedicate concertelor sale acustice, din data de 7 și 8 martie, de la Circul Globus.

Repetițiile au loc într-o iarnă aproape călduroasă, în care fotoliile din sala de spectacol sunt niște scaune mai mici, iar scena e o masă joasă imensă, pe care oamenii mari au transformat-o într-un tărâm al jocului, unde singura greșeală posibilă ar putea fi nevisarea, nemuzicalitatea şi, mai ales, tăcerea.

28
/09
/15

Royal Concertgebouw Orchestra (RCO) şi Berliner Philharmoniker sunt considerate cele mai bune orchestre din lume. Dacă vorbiţi cu cineva din domeniul muzical sau răsfoiţi un articol de specialitate, aceste două orchestre, veţi vedea, primesc majoritatea laurilor. Şi, „în-cântare’’ mare, ambele au fost prezente pe scena Festivalului George Enescu de anul acesta.

28
/09
/15

Papa Francisc va lansa, pe 27 noiembrie, "Wake Up!", un album de rock progresiv, care va include 11 melodii în care fragmente din cele mai emoţionante discursuri ale Suveranului Pontif, în diferite limbi, vor fi îmbinate cu imnuri creştine în viziunea unor muzicieni contemporani.

26
/09
/15

CRONICĂ DE FILM Cele mai devastatoare imagini din „Amy”, documentarul despre Amy Winehouse, sunt cele în care chipul expresiv - frumos prin imperfecţiunea sa - şi corpul firav al solistei sunt transfigurate radical de vecinătatea înfiorătoare cu moartea, din cauza drogurilor tari şi a alcoolului în exces.

25
/09
/15

Stagiunea muzicală estivală ediția a X-a se încheie la finalul acestei săptămâni cu un concert extraordinar susținut de Adrian Naidin Quartet. Stagiunea, organizată de Primăria Sectorului 3, s-a desfășurat pe parcursul a patru luni, în fiecare zi de vineri, sâmbătă și duminică în Parcul Al.I.Cuza.

24
/09
/15

Analia Selis revine pe scena Sălii Radio cu un nou eveniment dedicat tango-ului, după cele două ediţii ale turneului naţional “Vă place Tango?”, prezentate în toamna anului 2014 şi în iunie 2015 în întreaga ţară, alături de violoncelistul Răzvan Suma şi de chitaristul şi compozitorul argentinian Julio Santillan.

24
/09
/15

Premiera performance-ului 0003_ AFTERTASTE, în coregrafia Simonei Deaconescu, din cadrul Bucharest International Contemporary Performance Festival, va avea loc pe 27 septembrie, de la ora 19.30. Spectacolul va avea două reprezentaţii în avanpremiera astăzi şi mâine (24, 25 septembrie), de la aceeaşi oră.

23
/09
/15

Oamenii au nevoie de speranță. Să poată spune:„ uite că se poate” și viața ne arată de foarte multe ori că se poate să crezi că totul s-a sfârșit pentru tine și să constați că viața abia începe. Se poate să nu ai cele mai bune dotări posibile, dar să te trezești că excelezi în mai multe planuri. Ne plac exemplele, iar Julio Iglesias este un exemplu.

23
/09
/15

Scurt exerciţiu de imaginaţie: alegeţi una dintre melodiile preferate. Scoateţi apoi, unul câte unul, instrumentele muzicale sau orice efect special şi păstraţi doar vocea umană. La o astfel de experienţă sonoră inedită vă invită vineri, 2 octombrie (19.00), la Sala Radio, BLUE NOISE, formaţie ai cărei membri însumează cea mai relevantă experienţă în muzica a capella din România.

23
/09
/15

Julio Iglesias a fost portar la Real Madrid, Julio Iglesias este artistul latin cu cele mai multe albume vândute, Julio Iglesias este singurul cântăreţ din lume care a primit primul Discul de Diamant, Julio Iglesias a participat în 1969 la "Cerbul de Aur", unde, evident, nu a câştigat niciun premiu.

22
/09
/15

În 2012, nu știam absolut nimic despre violonistul Răzvan Stoica. Mi-a trimis un CD să-l ascult și mi-a plăcut bravura lui, sunetul frumos și bineînțeles, faptul că el cânta pe o vioară Stradivarius, obținută în urma concurs la care a avut 180 de contracandidați. Spre finalul anului 2012, mi-am adus aminte de el când noi, cei de la Radio România Muzical, ne gândeam pe ce tânăr interpret să propunem pentru concursul New Talent de Bratislava derulat sub semnul Uniunii Europene de Radio.

22
/09
/15

Cel mai proaspăt şi dinamic festival de jazz se întâmplă în Sibiu, între 13 și 15 noiembrie la Casa de Cultură a Sindicatelor. Dacă vineri şi sâmbătă ne vom întâlni cu Ambrose Akinmusire Quartet, Miroslav Vitouš &Emil Viklicky, Tigran Hamasyan Trio şi Jaga Jazzist, astăzi este momentul să aflăm ce trupe ne vor face fericiți duminică.

21
/09
/15

Festivalul Enescu s-a încheiat, duminică, la Sala Palatului din Bucureşti, prin reprezentaţia uneia dintre orchestrele aflate în top 3 mondial, Royal Concertgebouw, care, sub bagheta dirijorului Andris Nelsons, a interpretat "Simfonia nr. 2 în Re Major, op. 73", de Johannes Brahms, "Rapsodia nr. 2 în Re Major op. 11 nr. 2", de George Enescu, şi "Daphnis şi Chloé" Suita nr. 2, de Maurice Ravel.

21
/09
/15

Astăzi, Leonard Cohen împlinește optzeci și unu de ani, și asta ar trebui să fie de-ajuns pentru a ne tulbura, dar bineînțeles că nu se va întâmpla întocmai așa, ba chiar dimpotrivă, fiindcă nu e tocmai secolul poeziei, fie ea și cântată lin, cu o voce gravă, cumplită, lin, pe înțelesul tuturor celor care pot, totuși, să înțeleagă ceva din iubire, deci din viață.