Unde sunt oamenii oameni din Clasa noastră?
https://www.ziarulmetropolis.ro/unde-sunt-oamenii-oameni-din-clasa-noastra/

Clasa noastră de Tadeusz Słobodzianek, spectacol montat de Teatrul Naţional “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca în regia lui Bocsárdi László, a fost unul dintre cele mai puternice momente din cadrul Festivalului Naţional de Teatru 2016 (unde a avut două reprezentaţii).

Un articol de Corina Dima|14 Noiembrie 2016

Textul are la bază întâmplări zguduitoare ascunse de poporul polonez timp de aproximativ 50 ani: în orăşelul Jedwabne, în timpul ocupaţiei naziste a Poloniei din al doilea război mondial, peste 1.600 de evrei au fost masacraţi de către polonezi în anul 1941, mai exact de către oamenii din localitate (crima în masă fiind atribuită iniţial fasciştilor ocupanţi).

Piesa urmăreşte destinul a 10 locuitori din Jedwabne (5 evrei şi 5 catolici) timp de aproximativ 70 ani, începând cu anul 1925.  Destinele acestor personaje se bazează pe fapte reale, autorul îi plasează însă, ficţional, într-un context, ca fiind colegi de clasă.

Regizorul Bocsárdi László propune o abordare scenică eludată de orice elemente care ar putea bruia sau distrage atenţia de la desfăşurarea întâmplărilor. Ce înseamnă acest lucru? Toate elementele de scenografie sunt minime: nu există decoruri şi nici costume. Pe scenă se află tot timpul 10 scaune şi 10 microfoane alături de câteva reflectoare. Actorii poartă costume din plastic transparent având pe dedesubt îmbrăcăminte culoarea pielii (fluiditate, transparenţă, fără contraste, uniformitate, toţi sunt la fel). Minimizarea acestor elemente nu face altceva decât să aducă spectatorul în zona cuvântului rostit şi a semnificaţiilor care derivă din acestea. Totul se centrează în jurul faptelor, a textului spus, spus într-un anumit fel, într-un soi de ’’simplitate’’ resemnată.

Actorii nu dramatizează exagerând replici, expresii sau comportamente. Ei povestesc şi enumeră pur şi simplu nişte întâmplări. Acestea sunt de fapt poveştile oamenilor care nu mai sunt printre noi. Şi poate că este detaşarea celor care au trecut prin greutăţi şi nu le mai judecă şi poate că le-au iertat deja, izbăvindu-se…

Sau poate că e aşezată înadins această plasă imaginară de detaşare aparentă, care acoperă toate poveştile, le învăluie cu un văl fluid… Iar vălul îşi face loc şi ţese un respiro, o uşoară distanţă între poveste şi privitor – ajutându-l pe acesta din urmă să asculte mai lesne, să vadă mai clar faptele. Şi aşa apar introspecţia şi întrebările despre război. Unde se plasează umanismul în contextul războiului şi ce duce la dezumanizare şi pierderea valorilor fundamentale, unde sunt oamenii oameni?

Regizorul reuşeşte să creeze (probabil tocmai prin simplitate, prin eludarea acestor mijloace de expresie/ vizuale) un spaţiu virtual, o conexiune cu multe fire nevăzute între omul de pe scenă şi omul din sală. Cu toate că ascultă poveşti despre întâmplări atroce, spectatorul este cumva magnetizat, urmăreşte absorbit, cu sufletul la gură, fiecare detaliu al poveştii şi caută dreptatea şi adevărul.

Daca piesa de teatru recurge la de-dramatizare de text, nu are decoruri şi nici costume, apare în schimb un alt element important în discursul artistic – elemental sonor este omniprezent, personajul colectiv ‘’corul’’ care punctează momentele cheie prin partituri puternice cântate la unison sau cor mixt pe mai multe voci, a cappella.

În acest spectacol nu putem face referire la jocul unui actor sau altul. Ei se comportă mereu ca o echipă, există o unitate, coerenţă, comunicare, sunt împreună şi în joc. E admirabil efortul de susţinere a unei astfel de piese – atât ca lungime cât şi ca intensitate a energiei şi a trăirilor emanate. În plus este lăudabilă munca depusă în a interpreta partiturile corale (actorii nefiind muzicieni!), ‘’se aude’’ în intonaţie, respiraţie, pronunţie şi sincronizări că au muncit extraordinar de mult împreună, ca ansamblu.

Efectul tuturor acestor elemente puse laolaltă este uluitor. Cu toate că piesa durează aproape 3 ore, cu un minim de elemente vizuale şi un subiect dens, greu, cu poveşti de viaţă şi de moarte care te ţintuiesc în scaun, cu răsuflarea tăiată (stârnind revoltă, silă, milă, mânie, oroare, dezgust plecând de la bucuria, candoarea,  veselia din prima parte a piesei, când personajele sunt copii, colegi de clasă) piesa ar fi putut avea toate şansele să istovească, să copleşească spectatorul… Dar nu, dimpotrivă, reacţia este inversă: jocul actorilor te poartă cu el ca într-un carusel, cu un suiş amplu (copii, jocuri, prietenie, veselie) şi apoi într-un coborâş abrupt, cu spirale ameţitoare, unde vezi numai hăuri şi prăpastii. Răul care declanşează exterminarea evreilor se propagă ca o molimă în rândul tuturor personajelor, îi transformă şi demonizează aproape pe toţi. Până şi evreica salvată prin căsătorie cu un catolic nu mai vrea să audă de originile ei niciodată; ea îşi reneagă întreaga istorie, de spaima ororilor ce ar putea să vină odată cu cel mai mic gest care face referire la trecutul ei de evreică (Rachelka, botezată în Marianna/ actriţa Anca Hanu). Există un singur personaj care îşi păstrează verticalitatea morală, punctează cu fapte bune şi gesturi fireşti tot parcursul piesei, Abram (Ionuţ Caras), care trimite scrisori către colegii săi rămaşi în Polonia (el mutându-se în America). El îşi construieşte treptat aura de profet împăciuitor care păstreză pentru eternitate valorile morale alături de istoria neştirbită a memoriei întregului său neam. El păstrează tot timpul firescul, umanul şi adevărul.

Personajele reale care au inspirat acest text au trăit între 1919 şi 2003 se numesc: Dora, Zocha, Rachelka, Jakub, Rysiek, Menachem, Zygmunt, Heniek, Wladek, Abram. Actorii teatrului clujean care interpretează aceste destine: Sânziana Tarţa, Irina Wintze, Anca Hanu, Cristian Rigman, Radu Lărgeanu, Miron Maxim, Cătălin Herlo, Ovidiu Crişan, Matei Rotaru, Ionuţ Caras.

clasa-noastra-1

CLASA NOASTRA de Tadeusz Słobodzianek
traducere de Cristina Godun

regia: Bocsárdi László 
decorul: Bartha József 
costumele: Kiss Zsuzsanna 
dramaturgia: Benedek Zsolt 
muzica și corepetiția: Boros Csaba 
imagini video: Cristian Pascariu 
asistent de corepetiție: Adela Bihari 
instructor de step: Adrian Strâmtu 
asistent de regie: Eugenia Sarvari 
maestru de lumini: Jenel Moldovan

Distribuţia:
Dora (1920-1941): Sânziana Tarţa 
Zocha (1919-1985): Irina Wintze 
Rachelka, mai târziu Marianna (1920-2002): Anca Hanu 
Jakub Kac (1919-1941): Cristian Rigman 
Rysiek (1919-1942): Radu Lărgeanu 
Menachem (1919-1975): Miron Maxim 
Zygmunt (1918-1977): Cătălin Herlo 
Heniek (1919-2001): Ovidiu Crişan 
Władek (1919-2001): Matei Rotaru 
Abram (1920-2003): Ionuţ Caras 
Dirijor: Boros Csaba 

Foto: Nicu Cherciu

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

09
/12
/18

Unul din cei mai cunoscuţi regizori români de film, multi-premiatul Nae Caranfil, după trei decenii de la debutul său în cinematografie, se află, la acest final de 2018, în pragul unui îndrăzneţ demers teatral. Papagalul mut - Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat, piesă în două acte de Nae Caranfil, este o poveste incredibilă, dar reală, având în centru una dintre cele mai enigmatice şi fascinante figuri ale secolului al XVIII-lea. 

08
/12
/18

„Oxygen”, piesa controversatului Ivan Vîrîpaev, copilul teribil al noii dramaturgii ruse, considerat ca estetică între Quentin Tarantino și Andrei Tarkovski, se joacă în această seară (8 decembrie) și vineri, 14 decembrie, la teatrul Teatrelli, în București.  Spectacolul este programat de la ora 19.30. Textul este considerat unul dintre cele mai puternice texte contemporane, un poem teatral despre puritatea sinelui și descoperirea celuilalt.

07
/12
/18

CRONICĂ DE FILM Cu fizicul său firav, care sugerează o supunere cvasi-reflexă față de ceilalți, și cu chipul său caraghios, aproape imperturbabil dacă nu ar fi străpuns uneori de câte un zâmbet forțat, Marcello setează din start atmosfera de comedie neagră ce domină noul film al italianului Matteo Garrone, „Dogman” (2018).

07
/12
/18

Filmul Belgian GIRL, nominalizat la Globurile de Aur pentru Cel mai bun film străin, va deschide Oscar Weekend (18 - 20 ianuarie 2019, Cinema Elvire Popesco). "Oscar Weekend" are loc înaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 91-a ediție a premiilor Oscar (22 ianuarie), trofeele Oscar 2019 urmând să fie acordate în cadrul Galei din 24 februarie 2019. 

07
/12
/18

Cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film NexT pune reflectoarele pe Portugalia, cu două programe a câte cinci scurtmetraje reunite sub titlul Focus Portugalia. Primul program, The Heart and the Body, va fi proiectat sâmbătă, 15 decembrie, iar cel de-al doilea, On Politics, va putea fi văzut duminică, 16 decembrie, ambele la ora 16.30, la Cinema Muzeul Țăranului.

07
/12
/18

Zece variațiuni pe teme de colinde româneşti compuse de zece tineri compozitori români pot fi ascultate în premieră absolută în data de 12 decembrie, în Sala “George Enescu” a Universității Naționale de Muzică din Bucureşti, ora 19:00. Concertul “Dincolo de colind” va fi interpretat de ansamblul de muzică nouă SonoMania, sub bagheta Simonei Strungaru. Accesul la eveniment este gratuit.

07
/12
/18

Filmul „Vice” al lui Adam McKay, o dramă despre fostul vicepreşedinte Dick Cheney, cu Christian Bale, Sam Rockwell, Steve Carell şi Amy Adams în distribuţie, a primit cele mai multe nominalizări la cea de-a 76-a ediţie a galei Globurilor de Aur. La categoria miniserial sau film de televiziune cele mai multe nominalizări, în număr de 4, le-a primit „The Assassination of Gianni Versace”.

06
/12
/18

În timpul Războiului Rece, undeva între Polonia stalinistă, ruinată de cel de-al doilea război mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică imposibilă. Îi desparte totul: trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale sorții. Cu toate acestea, sunt în mod fatal condamnați să fie împreună.

05
/12
/18

În această seară, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) se lansează romanul Scara lui Iakov de Ludmila Uliţkaia, tradus în limba română de Gabriela Russo, bestseller Gaudeamus 2018, recent apărut în colecția Raftul Denisei, un roman-parabolă, „o saga de familie traversând patru generații și un secol de cultură rusă, căreia îi dă glas o femeie uluitoare“ (Il Giornale).

05
/12
/18

"Amintirile nu aparţin numai trecutului. Ele ne determină viitorul." - Jeff Bridges. Câștigător al unui Oscar în 2010, pentru prestația din “Crazy Heart”, actorul american Jeff Bridges a împlinit, ieri, 69 de ani. 

Page 1 of 76412345...102030...Last »