Unsprezece fragmente din viața lui Nicolae Gane (povestite de Iulian Ciocan)
https://www.ziarulmetropolis.ro/unsprezece-fragmente-din-viata-lui-nicolae-gane-povestite-de-iulian-ciocan/

În luna octombrie, s-a desfăşurat la Iaşi a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT). În acest an s-au lansat biografiile romanţate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.

Un articol de Andrei Crăciun|15 noiembrie 2018

Pentru a ilustra seria am ales unsprezece fragmente din viața lui Nicolae Gane (de mai multe ori primar al Iașului), imaginate sau povestite de prozatorul Iulian Ciocan, originar din Chișinău (autor al mai multor lucrări de referință – Înainte să moară Brejnev, Polirom, 2007; Iar dimineața vor veni rușii, Polirom, 2015; Dama de cupă, Polirom, 2018).

1. În care aflăm că Nicu Gane, spre deosebire de mulți scriitori ai timpului nostru, a și citit înainte să se încumete a fi prozator

Cititor neobosit înainte să se încumete să scrie, tânărul Gane fusese contrariat și plictisit de poveștile de iubire ale unor autori străini și autohtoni care se desfășurau parcă într-un loc vid, care se limitau la frământările îndrăgostiților și nu mai conțineau elemente de viață socială îndărătul situațiilor sau alegerilor făcute de personaje.

2. În care aflăm că lui Nicu Gane îi dădea mâna să-i stea capul la literatură, fiindcă era copil de bani-gata

Nicu Gane se uita pe geam la mânăstirea de pe deal, dar se gândea la literatură. Se gândea la faptul că literatura, care-l cucerise de la o vreme, trebuia să fie pentru scriitor un scop, nu un mijloc. Pe de o parte, cel care jinduia să obțină funcții și onoruri prin lucrări literare nu putea fi decât un autor mediocru, iar pe de altă parte, nu puteai să scrii și să fii inspirat dacă mureai de foame și trebuia să te gândești zilnic la hrană. În privința asta, Nicu Ganea putea să spună că era un norocos și un privilegiat. Se născuse într-o familie de boieri cunoscuți, care aveau moșii întinse, iar tatăl său, postelnicul Matei Gane, nu numai că îi asigurase o copilărie fericită, lipsită de griji, ci îl și îndemnase de timpuriu să ia în mână condeiul.

3. În care aflăm cum s-a ferchezuit emotivul Nicu Gane înainte să citească primul său text la Junimea

Spre seară, ieși din casă în frac, cu mănuși, proaspăt ras și cu mustața răsucită. Era foarte palid din cauza emoției de care – înțelese la un moment dat asta – putea să se descotorosească numai citindu-și textul în fața colegilor. Cufundat în gânduri, era cât pe ce să fie lovit de o trăsură grăbită al cărei birjar îi strigă ceva supărat.

4. În care Nicu Gane respinge o obiecție făcută novelei sale Fluierul lui Ștefan

Nicu Gane îi mulțumi colegului pentru obiecție, dar își apără cu fermitate punctul său de vedere. Iar acesta se baza pe ideea că numai o iubire neîmplinită, numai o dragoste spulberată de o întâmplare tragică sau neașteptată putea să miște cititorul. Nu merita descrisă o dragoste în care îndrăgostiții huzuresc și nu se confruntă cu un mare pericol, o dragoste în care nu există loc pentru sacrificiu.

5. În care Nicu Gane are o revelație care îl conduce spre Piatra lui Osman

Ușor aghesmuit, Nicu Gane se întoarce acasă târziu, când lumânările se stinseră deja pe la ferestrele ieșenilor. În drum spre casă, se gândea deja la o nouă novelă, una despre o altă dragoste neîmplinită. O dragoste distrusă de un turc crud și care nu mai poate fi recuperată în pofida faptului că eroul îl ucide în cele din urmă pe otoman. Nicu Gane știa deja ce îi va spune iubitului său fata salvată din ghearele turcului: „Nu mai sunt vrednică să fiu soția ta. Urgia iadului m-a atins”.

6. În care Nicu Gane îl îndrăgește pe Ion Creangă de cum humuleșteanul pune piciorul printre junimiști

Ce face preotul acesta aici, măi, Drăgănescule? Nu are cumva și o cădelniță la el?”, râse pe înfundate Vasile Pogor.
„Habar n-am! Dar e prea hazliu parc
ă pentru a fi un diacon adevărat…”, înălță din umeri Nicu Gane.
(…)
Într-adevăr, diaconul, care se numea Ion Creangă, era trupeș (…) avea o figură încruntată și-și ștergea mai mereu sudoare de pe frunte cu o batistă multicoloră. Însă, chiar după primul text citit în fața simandicoșilor literați, un text plin de umor și expresii luate din limbajul popular, diaconul a fost lăudat și primit în familia pestriță a Junimii.

7. În care Ion Creangă îi explică, epistolar, lui Nicu Gane, la cererea boierului, ce înseamnă expresia a fugi ca tăunul cu paiul în c*r

Iași 1881 Noemvrie 28/ Stimate Domnule Gane,/ La scrisoarea Dumneavoastră am cinste a răspunde:/ Tăunul este un fel de muscă lungăreață la trup, de culoare surie-gălbăe… Unii țărani drăcoși prind câte un tăun, îi vâră un paiu în c*r, apoi îi dă drumul cu paiul, încât fuge nebun de durere. Și de aici a rămas vorba că ‘fuge ca tăunul cu paiul în c*r’. Prim urmare zicătoarea se iea cu înțeles de iuțeală. (…)”.

8. În care Nicu Gane călătorește în Occident și constată că, astfel, devine supraom

Te simți parcă stăpân pe natură, ai apropiat depărtările, ai scurtat timpul, ai iluzia că zbori pe aripa unui vis. Viața pare mai condensată. Puterea aburului îți împrumută parcă ție însuși puteri peste fire. Te simți mai mult decât un om.”

9. În care Nicu Gane își dă seama ce îi lipsește Iașului (pavajul!) și se decide să candideze la Primărie

Mergea pe o stradă, fredonând binedispus o melodie, când o trăsură grăbită zbură ca o ghiulea pe lângă el, împroșcându-l cu noroi din cap până-n picioare. Înlemni pe strada aceea preț de câteva minute, simți cum o ciudă clocotitoare îi dă buzna în suflet. Indivizii din trăsură erau de o impertinență strigătoare la cer; erau niște bădărani! Imediat însă avu o revelație: păi, nu ar fi fost atât de murdar dacă strada era pavată! Era o deducție pe cât de firească, pe atât de năucitoare!

10. În care Nicu Gane se nimerește la o masă în Elveția germană cu o fostă iubire din tinerețe și cu mai mulți nemți care nu ies prea bine din descrierea sa

Toți musafirii erau germani sau locuitori din Svițera germană, niciun bărbat frumos, nicio femeie frumoasă, toți aveau figuri zbârcite, ochii spălăciți, nasuri roșii sau vinete ca patlagelele; toți erau scurți de picioare, pântecoși, plini de bere și de cartofle; parcă a tunat și i-a adunat, cum zice românul”.

11. În care Nicu Gane, după ce a scos Iașul din glod, decide să-l scoată și din rahat

Ceea ce văzuse și mirosise era într-o contradicție flagrantă cu visul său de gospodar. Dezastrul de la marginea orașului îi submina serios toate strădaniile sale de a moderniza Iașul. În timp ce se întorcea la Primărie, în cap îi răsărise cuvântul care va deveni laitmotivul discursurilor și discuțiilor sale din următoarele luni: CANALIZARE!

*Cele unsprezece cărți sunt: Povestea Otiliei Cazimir – Simona Antonescu; Povestea lui Vasile Pogor – Mihai Buzea; Povestea lui Nicolae Gane – Iulian Ciocan; Povestea lui Mihai Codreanu – Dan Coman; Povestea lui Ion Creangă – Andrei Crăciun; Povestea lui Dosoftei – Cristian Fulaș; Povestea lui Mihail Sadoveanu – Tudor Ganea; Povestea lui Vasile Alecsandri – Adela Greceanu; Povestea lui Mihai Eminescu – Florina Ilis; Povestea lui Costache Negruzzi – Bogdan Răileanu; Povestea lui George Topârceanu – Alex Tocilescu. Cei unsprezece clasici au muzee în Iași, oraș care le-a marcat existența. Cărțile au apărut sub egida Editurii Muzeelor Literare (Iași) în colecția Scriitori de poveste și pot fi comandate online, la adresa [email protected].

Foto: Cultural.bzi.ro



02
/10
/15

La aproape cincisprezece ani de la succesul romanului Simion Liftnicul, Petru Cimpoeşu, unul dintre prozatorii de primă linie ai ultimilor ani, ne face cunoştinţă cu Celălalt Simion, într-o poveste plină de surprize şi umor. Romanul a apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom şi este disponibil din această săptămînă în librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro.

01
/10
/15

ION STRATAN (1955-2005), unul dintre cei mai importanţi poeţi „optzecişti“, ar fi împlinit astăzi 60 de ani. Prieten cu Nichita Stănescu şi considerat drept cel mai important continuator al acestuia, Stratan a fost , de asemenea, “cel mai distins poet al Cenaclului de Luni la o vreme când ceilalți optzecisti încă își pregăteau ucenicia”.

29
/09
/15

Institutul Cultural Român de la Viena celebrează împreună cu Centrul Ceh Viena şi alături de alţi 18 membri ai clusterului EUNIC Austria, ce-a de-a 14-a ediţie a unui eveniment tradiţional pentru calendarul cultural austriac: Ziua Internaţională a Cafelei.

25
/09
/15

Semnele norocului pot apărea când te aștepți mai puțin. Vă spun din experiența recentă. În timp ce mă îndreptam cu pași șovăitori spre un spectacol cu accente de thriller socio-economic, cunoscut sub numele de „ședință cu părinții”, semnele norocului s-au arătat de trei ori în mai puțin de 500 de metri, o vrabie și doi guguștiuci eliberându-și intestinele fix în capul meu.

21
/09
/15

În una dintre vânătorile mele prin anticariatele orașului am achiziționat o carte pe care o aveam în vizor de mai mult timp: Raport către El Greco. Bucuria viitoarei lecturi mi-a fost umbrită imediat după ce am deschis cartea.

20
/09
/15

Miercuri, 23 septembrie 2015, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld, Regina Elisabeta nr.38), Editura Humanitas iubitorii de literatură sunt invitaţi la lansarea volumului ”Să nu plângi” de Lydie Salvayre, roman câştigător al Premiului Goncourt în 2014, una dintre cele mai aşteptate cărţi ale acestei toamne la Humanitas Fiction.

18
/09
/15

Și în această toamnă, Timișoara deschide porțile literaturii la cea de a IV-a ediție a festivalului internațional de literatură. Evenimentul, plănuit să aibă loc în perioada 21-23 octombrie în Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timișoara, va prilejui iubitorilor de literatură întâlnirea cu nume importante ale literaturii europene de astăzi.

18
/09
/15

Scriitorul Cristian Teodorescu a particpat, zilele acestea, la un turneu de lansări organizat cu prilejul recentei apariţii în limba polonă a romanului Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012), publicat la editurile Amaltea/ATUT, în traducerea Radosławei Janowska-Lascar.

17
/09
/15

Am avut privilegiul să citesc noul volum al lui Florin Piersic jr, “opere cumplite (volumul 2)”, în manuscris. Cartea, publicată la editura Humanitas, este de ieri în librării. Las mai jos o cronică onestă, deși sentimentală.

15
/09
/15

Asociația Curtea Veche organizează NARATIV - festivalul de lectură pentru copii, proiect cultural finanțat de ARCUB în cadrul programului cultural “Ești București”. Evenimentul va avea loc la Librăria Cărturești Verona în perioada 21-27 septembrie și va cuprinde o serie de activități gratuite susținute de pedagogi non-formali, artiști, specialiști în educație și psihologia copilului.

14
/09
/15

Pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, Versailles era doar un modest pavilion de vînătoare. Ludovic al XIV-lea îl transformă într-un centru al puterii, dar şi într-un loc al plăcerii, dorinţei şi desfrîului. Grădinile noului castel, parcurile cu fîntîni, apartamentele legate între ele, totul părea menit să adăpostească aventurile Regelui Soare cu nenumăratele-i amante.

14
/09
/15

INTERVIU Oana Boca Stănescu a fost unul dintre cei 11 manageri culturali (singura din Europa) selectați să participe la ediția din acest an a Festivalului de la Edinburgh, în cadrul „Momentum”, Programul Delegaților Internaționali din cadrul Festivalurilor din Edinburgh.

14
/09
/15

Marţi, 15 septembrie, ora 19.00, iubitorii de literatură sunt invitaţi la Librăria Humanitas de la Cişmigiu pentru o întâlnire cu Irina Margareta Nistor, Ioana Bâldea Constantinescu, Iuliana Alexa şi Laura Câlţea despre romanul Ora de aur al scriitoarei americane Ann Leary. O carte devenită bestseller New York Times la scurt timp după apariţie, nominalizată la IMPAC Dublin Literary Award şi aflată în curs de ecranizare cu Meryl Streep şi Robert De Niro în rolurile principale. Dezbaterea va fi moderată de Denisa Comănescu, director general Editura Humanitas Fiction.

12
/09
/15

Au mai rămas doar două zile până la deschiderea noului an școlar. Târgul GAUDEAMUS Carte Școlară, ajuns în acest an la ediția cu numărul 13, se va desfășura în perioada 16 – 27 septembrie și va fi găzduit în premieră de Parcul Cișmigiu – intrarea din Bulevardul Regina Elisabeta, în vecinătatea Colegiului Național Gheorghe Lazăr.