„Vânătoare”. Neorealism la margine de Bucureşti
https://www.ziarulmetropolis.ro/vanatoare-neorealism-la-margine-de-bucuresti/

CRONICĂ DE FILM O binevenită gură de aer proaspăt în cinematografia de limbă română aduce tânăra regizoare Alexandra Balteanu, născută în România, dar stabilită în Germania. Prezentat la San Sebastian, promiţătorul său debut, „Vânătoare”, le are în distribuţie pe Corina Moise, Iulia Lumânare şi Iulia Ciochină, în roluri de prostituate.

Un articol de Ionuţ Mareş|10 martie 2017

Inclus în toamnă în secţiunea „New Directors” a prestigiosului Festival de la San Sebastian din Spania, „Vânătoare” (cu titlul în engleză „Prowl”) este un revigorant debut al unei tinere cineaste – Alexandra Balteanu, născută în România, dar stabilită în Germania la începutul anilor 2000, unde studiază regia la Academia Germană de Film şi Televiziune (DFFB) din Berlin.

Pentru acest prim lungmetraj al său de ficţiune, realizat în cadrul studiilor la DFFB, regizoarea a venit în România, filmând la margine de Bucureşti – trei prostituate sunt urmărite pe parcursul unei zile, sub un pod, pe una din şoselele intens circulate. Potrivit propriilor afirmaţii (consemnate pe site-ul FestivalScope), Alexandra Balteanu a luat parte timp de două luni la acţiunile organizaţiei Carusel de ajutorare a femeilor care se prostituează în Bucureşti şi în afara acestuia.

Observaţiile şi documentarea acumulate în respectiva perioadă au fost transformate într-un scenariu de film de ficţiune, scris împreună cu Xandra Popescu. A rezultat un lungmetraj ofertant, cu o structură liberă şi o stilistică ce îl apropie foarte mult de un documentar. Şi asta pentru că Alexandra Balteanu evită dramaturgia clasică, în care desfăşurarea narativă trebuie să fie marcată de momente revelatoare, de eforturi de psihologizare şi de transformări ale personajelor.

Aşa cum şi mărturiseşte, regizoarea a urmărit să ofere un film „despre o zi de rutină din viaţa” a trei prostituate, fiind mai interesată de „captarea vieţii aşa cum este ea trăită, decât de livrarea unui mesaj”. Nimic senzaţionalist sau spectaculos în sens convenţional nu se întâmplă în „Vânătoare”, şi totuşi insistenţa inspirată asupra celor mai simple acţiuni şi a celor mai mici gesturi, precum şi abordarea cíné-vérité (în care cele trei actriţe sunt aruncate într-un mediu real) oferă multe momente emoţionante de pur cinema neorealist (imaginea, lipsită de artificialitate, este semnată de israelianul Matan Radin).

O peliculă ambițioasă

Filmul începe cu Lidia (jucată de excelenta Corina Moise, o actriţă mult prea puţin folosită în cinematografia română), prezentată în mediul său – soţie şi mamă, ea pare a fi nevoită să se prostitueze pentru a-şi întreţine familia (şi creşte porumbei pentru mâncare). Însă această pistă cu potenţial emoţional facil este rapid abandonată: secvenţele din debut – care, prin stăruinţa aparatului de filmat asupra chipului femeii, se sustrag tuşelor mizerabiliste – ajută la descrierea Lidiei. Însă Alexandra Balteanu nu se foloseşte de ele mai târziu pentru a manipula spectatorul – rămân undeva în fundal, pentru a da substanţă personajului şi a completa prezentarea vieţii sale dificile, pentru un plus de realism.

Ironia subtilă a regiei este că plecarea Lidiei de acasă, dimineaţa, pentru a se prostitua este redată ca orice plecare spre serviciu: o parte din drum este parcursă pe jos, apoi femeia ia un microbuz, unde se întâlneşte cu prietena şi colega ei Denisa (excelentă şi Iulia Lumânare), cu care are o discuţie despre învăţătoarea băiatului său, nemulţumită de „meseria” mamei.

Încă din aceste prime secvenţe, camera de filmat captează cu fidelitate lumina rece şi zgomotele dimineţii friguroase, ceea ce, dublat de realismul interpretărilor şi al scenografiei, permite o imersiune puternică în universul acestor femei.

Ironia amară este şi mai puternic accentuată într-o secvenţă ulterioară, când cele două femei, ajunse în apropierea podului unde se prostituează în fiecare zi, sunt filmate, cu discreţie, în timp ce se schimbă de hainele obişnuite şi rămân în hainele uşor stridente cu care îşi atrag clienţii (mai târziu, le vedem mâncând ceva dintr-un borcan). Naturaleţea şi firescul gesturilor şi discuţiilor, surprinse cu delicateţe, au capacitatea să emoţioneze într-un fel foarte sincer şi direct. La fel şi momentele cu cea de-a treia tânără, Vanesa (la fel de impresionantă şi Iulia Ciochină), urmărită atât pe stradă, la concurenţă cu celelalte două femei, cât şi în secvenţe într-un bar mizer din apropiere (unde are curajul să îi înfrunte pe clienţii dubioşi şi pe cel care pare a fi patronul şi protectorul său), şi despre care aflăm, dintr-o discuţie la telefon, că dă anunţuri în ziar în căutarea unui bărbat cu chiria asigurată şi cu ochii verzi.

Emană prospeţime şi o profundă dorinţă de înţelegere (şi nu de a judeca sau de a da verdicte) această abordare regizorală, această privire empatic-feminină, ferită atât de melodramă, cât şi de cinism. Mai mult, Alexandra Balteanu ocoleşte aşteptările şi nu îşi transformă protagonistele în victime previzibile care cerşesc mila spectatorilor. Ele sunt femei puternice, raţionale, care încearcă să iasă cu demnitate chiar şi dintr-o situaţie stânjenitoare ca cea din final, când sunt abandonate semidezbrăcate, în întuneric, pe un câmp, de doi poliţişti care tocmai le-au umilit (jucaţi de Sergiu Costache şi Dragoş Olaru), şi recuperate de un şofer de camion.

Puternica dedramatizare şi liniaritatea narativă asumată, respingerea emfazei şi concentrarea pe mici fragmente de viaţă fac din „Vânătoare” o operă cinematografică ambiţioasă, care combină cronica socială (foarte puţin întâlnită în Noul Cinema Românesc) cu dorinţa de a portretiza realist nişte femei supuse prejudecăţilor. Un film cu substrat feminist, care face dreptate unor personaje mult prea des tratate superficial în cinema.

13
/01
/22

Dacă pentru mulți dintre noi sfârșitul anului trecut a stat, din punct de vedere cinematografic, sub semnul lungmetrajului lui Sorrentino, „È stata la mano di Dio”, începutul lui 2022 ne-a pus în fața unui alt film italian – „Trei etaje” / „Tre piani”, semnat de Nanni Moretti.

10
/01
/22

CRONICĂ DE FILM Miza celor mai multe filme de epocă, bazate în general pe romane, este de a crea un conflict între moravurile vremii şi secrete intime care, dacă ar fi dezvăluite, ar fi condamnate public.

07
/01
/22

Independența Film, casa de distribuţie care promovează în România de 25 de ani filme independente de referință, premiate sau prezentate la marile festivaluri de film, anunță titlurile care vor fi lansate în cinema în primăvara anului 2022.

28
/12
/21

Anul 2021 a fost unul foarte bun pentru cinematografia română pe plan internaţional - nominalizări sau premii la mari festivaluri şi gale. Dar şi 2022 ne-ar putea oferi mai multe surprize plăcute. Ziarul Metropolis vă prezintă cele mai aşteptate filme româneşti ale noului an.

27
/12
/21

Între educație și comunitate punem semnul egal din perspectiva viitorului. „MARTORUL 1”, filmul documentar care prezintă o Românie aflată în luptă continuă pentru accesul la educație și viitor, o Românie mai puțin vizibilă care ajută copiii să-și împlinească visurile, loviți de realitatea sărăciei, va putea fi vizionat în premieră națională pe Digi Life, în data de 30 decembrie, începând cu ora 22:00.

27
/12
/21

Nominalizat la Palme d'Or 2021, cel mai nou film al cineastului italian Nanni Moretti, ajunge pe marile ecrane din România din 7 ianuarie, distribuit de Independența Film. „Trei etaje”/ „Tre piani” urmărește viețile a trei familii care locuiesc în aceeași clădire și ale căror povești se intersectează într-un mod tulburător, cu urmări nefaste pentru toată lumea.

21
/12
/21

Deşi 2021 a fost un an al revenirii, iar festivalurile au avut de unde alege, m-am oprit doar la cinci filme pentru topul de final. Trei de la Cannes, care a avut o ediţie foarte bună, în ciuda unui Palme d`Or discutabil, unul de la Berlin, care se întâmplă să fie şi românesc, şi un altul recuperat din 2020.

20
/12
/21

Voluntar la orice vârstă nu este doar o idee, ci un mod de existență pentru mulți semeni de-ai noștri care îmbracă această vocație. Documentarul „Martorul 78”, care prezintă o serie de interviuri energizante și antrenante despre viața de voluntar în comunitățile vulnerabile din România, evidențiind și configurația unui model de dezvoltare civică prin pasiune, dragoste și nu în ultimul rând, curaj, va putea fi vizionat în premieră națională pe Digi Life, în data de 23 decembrie, de la ora 22:00.