Interstellar. Universul din noi
https://www.ziarulmetropolis.ro/interstellar-universul-din-noi/

CRONICĂ DE FILM „Interstellar”, cea mai nouă ispravă a lui Christopher Nolan, considerat simbol al auteurism-ului în cetatea Hollywoodului, este ambiţios la nivel formal, dar cu personaje şi destule situaţii neconvingătoare.

Un articol de Ionuţ Mareş|12 noiembrie 2014

Când un blockbuster beneficiază de o promovare imensă setată a-l cimenta în mintea publicului mondial drept o capodoperă încă dinainte de a fi lansat, cea mai înţeleaptă primă mişcare este pasul înapoi. Privirea la rece. Detaşarea critică.

În jurul lui Christopher Nolan s-a creat cu timpul un cult ai cărui adepţi îi aşteaptă fiecare film ca pe evenimentul, garantat, al anului. Iar atunci când însuşi Tarantino compară „Interstellar” cu opera lui Tarkovski (!) sau Malick (!), iar P.T. Anderson îl numeşte un film „minunat”, pare că nu mai poate exista altă cale decât adularea necondiţionată.

Pus faţă în faţă cu oricare alt film hollywoodian de mare buget din acest an, „Interstellar” este, cu siguranţă, din altă galaxie (aşa cum s-a întâmplat în 2013 cu „Gravity”). O galaxie superioară, astfel că probabil va ocupa un loc important în clasamentele viitoare.

Însă, ca şi la filmul regizat de Alfonso Cuaron, frapează discrepanţa dintre ambiţiile tehnico-formale şi desfăşurarea lamentabilă a tramei (cu tot cu evoluţia personajelor). Îţi pui la bătaie meşteşugul, dar ţi-e teamă că nu vei atrage suficienţi spectatori cât să mulţumeşti producătorii, şi atunci arunci în joc manipularea emoţională (toţi protagoniştii sunt nişte plângăcioşi) şi simplificarea (dialogurilor, situaţiilor).

Nu vrei să rişti ca oamenii să plece reflectând de la proiecţie, ci în primul rând impresionaţi de grandoarea interplanetară pe care au văzut-o.

Nolan stăpâneşte mijloacele de a construi această măreţie fără trucuri tehnice facile, începând de la evitarea ostentativă a 3D-ului şi inclusiv a digitalului, una din semnăturile sale, şi terminând cu utilizarea unor locaţii reale spectaculoase şi cu remarcabila coloană sonoră din timpul călătoriei prin univers (când sunt alternate lipsa totală a zgomotului şi prezenţa pregnantă a acestuia în mişcările supersonice).

În „Interstellar”, omenirea este decimată şi în pericol de extincţie din cauza imposibilităţii de a mai cultiva cereale şi, prin urmare, de a-şi mai asigura hrana. Singura şansă pare a fi găsirea unei alte planete locuibile, într-o altă galaxie, unde oamenii ar putea-o lua de la capăt.

Înainte de a ne purta în cursa prin univers şi prin alte dimensiuni spaţiale şi temporale alături de echipajul de astronauţi condus de Cooper (un Matthew McConaughey al cărui chip aspru reflectă bine apăsarea misiunii asumate de personajul său), Christopher Nolan şi fratele său co-scenarist Jonathan Nolan creează o lume distopică pe Pământ, prezentată într-o expoziţiune prelungită, până la limita cu monotonia.

Timp de aproape două ore (din cele aproximativ trei), filmul se complace într-o relativă indolenţă – spartă pe alocuri de descoperirea câte unei noi posibile planete -, pentru ca apoi să iasă din amorţeală (fără a abandona şi sentimentalismul).

Nolan nu insistă asupra cauzelor care au dus omenirea în pragul dispariţiei şi, mai important, nu oferă multe indicii despre cum arată într-adevăr societatea (deşi sunt trimiteri spre un posibil regim autocrat). Marca vizuală a piesajului apocaliptic este praful atotprezent, metaforă a sterilităţii naturii şi a iminentei dispariţii a vieţii.

Preocuparea lui Nolan este însă mai degrabă relaţia lui Cooper cu cei doi copii ai săi, aspect de care se va folosi pe întreg parcursul filmului. De aici şi a doua pistă propusă – cucerirea spaţiului cosmic îşi are pandantul în căutările interioare ale omului, când timpul şi spaţiul sunt supuse relativităţii.

Fan al blockbusterelor din perioada lor de început, de până la supremaţia fără rest a puternicelor efecte speciale, Nolan imprimă filmului, cu ajutorul directorului de imagine Hoyte Van Hoytema, un pregnant aspect retro (cu trimiteri evidente la Kubrik şi clasica sa „Odisee”), menit a-l sustrage timpului său.

Distribuit în România de Freeman Entertainment, „Interstellar”/„Interstellar: Călătorind prin univers” a intrat pe marile ecrane la 7 noiembrie

Interstellar (Interstellar: Călătorind prin univers, SUA, 2014)

Regia: Christopher Nolan

Cu: Wes Bentley, Matthew McConaughey, Jessica Chastain, Anne Hathaway

Rating: ●●●●○

Foto din Interstellar – capturi film

09
/10
/23

Ediţia în română a unei cărţi despre legendarul regizor Martin Scorsese şi un volum în engleză scris de Andrei Gorzo şi Veronica Lazăr despre cinemaul lui Radu Jude sunt două recomandări de lectură pentru această toamnă, pentru cei pasionaţi şi de discursul despre filme, nu doar de vizionarea lor.

09
/10
/23

Les Films de Cannes à Bucarest (20 - 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului.

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.