Cinci tineri regizori aspiranţi. Cinci scurtmetraje independente adunate într-un omnibus, „Love Bus”, lansat în 2014 în cinema şi disponibil acum, gratuit, pe platforma Cinepub. Cinci fragmente din poveşti de dragoste între tineri, plasate în câte o zonă cunoscută din Bucureşti.
Un articol de Ionuţ Mareş|11 februarie 2016
Scurtmetrajele au o viaţă scurtă şi sunt greu de văzut, cel puţin în cinematografe. Şi e cu atât mai dificil dacă sunt realizate de tineri regizori aspiranţi, încă necunoscuţi. O soluţie de a le face mai accesibile este punerea câtorva împreună şi lansarea lor în săli.
Apărut în 2014, „Love Bus” este un astfel de omnibus format din cinci scurtmetraje adunate adunate de cineastul Paul Negoescu, aici în calitate de producător (dar şi de profesor la UNATC al unora dintre realizatori).
Sunt cinci scurtmetraje diferite ca execuţie regizorală şi stil, dar unite de temă – un moment din viaţa câte unui cuplu de tineri (un el şi o ea) – şi de fundal, Bucureştiul zilelor noastre.
Cinci poveşti simple, cinci momente de existenţă, cinci încercări de găsire a unei voci regizorale, iar trecerea între ele se face prin cadre de la înălţime cu Bucureştiul, la fel ca într-un serial american.
Pentru o mai mare coerenţă, fiecare capitol primeşte ca titlu denumirea unei zone cunoscute din Capitală, acolo unde şi pare plasat fiecare fragment narativ: Iancului, Drumul Taberei, Unirii, Tineretului şi Cişmigiu.
Se conturează astfel o geografie a dragostei la tinereţe. O temă dificilă iubirea, din cauza riscului permanent de deraiere în sentimentalism şi în note false. Cei cinci tineri regizori reuşesc totuşi, mai inspirat sau mai puţin original, să ocolească fiecare în felul său capcanele unei prea mari dramatizări, ale unei tratări abisale a – probabil – celui mai uzat subiect în cinema. „Keep it simple” pare să fi fost deviza nedeclarată care i-a ghidat pe scenarişti şi regizori.
Atenţia este pe câte un moment bine determinat şi aparent banal, salvat însă de la contigent tocmai pentru că este transpus în limbaj cinematografic, un limbaj fără mari pretenţii, dar şi fără a fi simplist.
„Love Bus” este disponibil, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână. Click pe imagine pentru a vedea filmul!
În primul scurtmetraj, regizat de Roxana Andrei, focusul este pe o fată (Ada Galeş) aflată într-o zi dificilă – cea a despărţirii de iubit. Ea este urmărită de dimineaţă, de la discuţiile cu mama (Tania Popa) şi o ultimă întâlnire cu băiatul (Cătălin Zugravu) care tocmai o părăsise, şi până seara, la jobul de chelneriţă într-un bar şi la o tentativă finală de a se agăţa de relaţia proaspăt destrămată.
În planuri scurte şi cu camera mereu atentă la chipurile personajelor, Roxana Andrei redă verosimil situaţia fetei, cu tot dramatismul trecător, emoţia reţinută şi ridicolul ei, ambalând imaginea în spectaculoase nuanţe de violet.
Al doilea scurtmetraj, realizat de Mihai Mincan, adoptă o stilistică mai realistă: în planuri-secvenţă, în care camera de filmat, fixă, se ţine la o oarecare distanţă de personaje, asistăm la câteva momente din ceea ce pare reîntâlnirea, după ceva timp, a unui potenţial cuplu (jucat de Iulia Ciochină şi Andrei Seuşan), în apartamentul modest din Drumul Taberei pe care fata îl împarte cu o colegă.
Din discuţiile fireşti dintre cei doi apar la suprafaţă, treptat, tot mai multe informaţii despre trecutul şi existenţa prezentă a fiecăruia, dar şi despre relaţia lor nesigură şi posibilul viitor împreună. Este de remarcat tratarea asumat dedramatizată a frânturilor de plot, şi asta în timp ce cel puţin unul din substraturile sugerate este de-a dreptul tragic.
Al treilea episod, realizat de Florin Babei, tratează o ceartă între doi adolescenţi (jucaţi de Bogdan Zamfir şi Cătălina Crişan), cauzată de faptul că, la o petrecere, băiatul flitrează cu o altă fată (Issabela Yang), după ce iubita îi refuză propunerea de a face sex cu el.
Fără a fi extrem de original narativ (personajele par mai degrabă schematice – fata frigidă vs. fata frivolă, băiatul rău vs. băiatul cuminte) şi cu dialoguri nefinisate, scurtmetrajul lui Florin Babei afişează o oarecare prospeţime în regie şi propune chiar şi o scurtă dar îndrăzneaţă scenă de sex, mai puţin întâlnită în filmul românesc.
Cel de-al patrulea film scurt, regizat de Constantin Radu Vasile, se diferenţiază puternic de celelalte. Dialogurile sunt mai teatrale, iar întreaga naraţiune pare a se derula doar în mintea protagonistului ei bizar (Ștefan Mircea) – un tip aparent religios, pasionat de discuţii filosofice, de „iarbă” şi de filme porno.
Asta deşi este la fel de plauzibil să se fi petrecut aievea întâlnirea lui din parc cu o fostă colegă de şcoală (Carla Teahă), pentru care pare să fi avut o obsesie, şi urmările tragice din acea zi.
Regizat de Andrei Georgescu, cel de-al cincilea episod este un subtil scurtmetraj filmat aproape într-un singur plan-secvenţă (excepţie face doar finalul). Realizat în cheie realistă, filmul surprinde un moment aparent banal din viaţa unui cuplu tânăr, împreună de câteva luni.
După o partidă de sex, iubita (Victoria Răileanu) pare a descoperi în apartamentul partenerului ei (Alec Secăreanu) semne ale unei posibile relaţii recente a acestuia cu o altă fată.
Tensiunea se acumulează din detalii şi din replici, fără a scăpa însă în niciun moment de sub control şi din limitele unui firesc bine întreţinut de jocul foarte bun al celor doi actori şi de mişcarea camerei de filmat, atentă mereu la personaje. Ceea ce nu se spune este la fel de important ca ceea ce se spune între cei doi.
Iar punctul culminant este un moment de tăcere apăsătoare şi de schimb de priviri excelent pus în scenă, pentru că, prin mijloace pur cinematografice, se transmite spectatorului că miza este chiar viitorul cuplului.
Articol apărut şi pe blogul lui Ionuţ Mareş.
