Mare e grădina Carpaților!
http://www.ziarulmetropolis.ro/mare-e-gradina-carpatilor/

“Carpathian Garden”, spectacolul cu Tudor Aaron Istodor şi cu Radu Iacoban de la Godot Cafe-Teatru, e, în definitiv, un portativ cu o muzică pe care o cunoaştem bine, dureros de bine.

Un articol de Andrei Crăciun|4 Aprilie 2014

Brutal, de la început, o confesiune: nu citesc niciodată înainte de a merge la teatru cronici de specialitate. Nu vreau să știu nimic – nici măcar cine este autorul. Vreau să intru în sală pe deplin ignorant. Așa am procedat și în cazul “Carpathian Garden”.

Într-o altă viață, mi-ar fi plăcut să fiu explorator, să-mi urc vaporul și să descopăr dacă nu un continent, fie și o insulă, cât de mică și de îndepărtată, preferabil tropicală. Mă duc la teatru ca să descopăr, nu ca să-i confirm pe alții. Firește, înainte de a așterne prima literă dintr-o cronică, decența mă îndeamnă să citesc tot ce s-a mai scris despre piesă. Aflu, cu această ocazie, lucruri pe care, limitat cum mă știți, nici măcar nu le-aș fi bănuit. Îmi îmbogățesc, așa cum spune și clișeul, perspectiva. N-aș putea altfel.

Bosulicii

Când, la un sfârșit de săptămână, mai degrabă în noapte, am intrat la Godot să văd “Carpathian Garden” nu știam că Radu Iacoban a scris piesa. Pe atunci era încă martie, vântul bătea slab până la moderat, turiștii străini care se încumetaseră în București începeau să se îmbete în interiorul restaurantelor, iar cei mai deprinși cu o climă aspră de-a dreptul pe la terase, clubberii își făceau pregătirile lor de clubberi, șaormarii vindeau cu de toate, prostituatele de asemenea, și, ce să mai!, orașul era exact așa cum îl știți.

Neavînd datele prealabile, n-am iluzii, nici măcar așteptări. Nu speram nimic de la “Carpathian Garden”, lăsând deschisă oportunitatea de a primi totul. Iar spectacolul acesta, atât de ancorat în realitatea imediată, atât de acut, atât de tranșant, deși nu lipsit de calitatea nuanțelor, m-a făcut să-l accept.

E ceea ce, omenește, se poate face cu “Carpathian Garden”: să accepți că da, aici trăiești, în țara în care, așa cum spune un bun prieten, ziarist și el, “proștii ne omoară între ei”, în țara falsului discurs patriotic, în țara unor căi bătătorite, care nu mai duc demult nicăieri, dar încă sunt urmate, în țara băiețașilor care tânjesc să ajungă boși de boși, deși și ei, sărmanii!, rămân doar niște bosulici.

Poetica

Mi-au trecut prin cap gânduri optimiste, apoi mi-au trecut gânduri cumplit de sceptice, m-am întrebat și eu, ca atâția alții, ce naiba mai caut aici, de ce n-am plecat și, aproape ca într-o veche artă poetică, de ce-aș mai fi rămas?

Radu Iacoban și Tudor Istodor sunt doi actori nu doar talentați, ci și inteligenți. Pun în scenă o developare crudă a majorității prefabricatelor care ne țin loc de decor în trecerea noastră prin România și prin viață. Ilustrează contemporani pe care publicul îi recunoaște și de care râde entuziast. “Carpathian Garden” nu-și propune să fie un cutremur în adâncimea societății noastre de snobi tipici, de stupizi radicali, de politicieni devorați de futilitate, de cabotini pretențioși și așa mai departe.

“Carpathian Garden” reușește, totuși, aș scrie balzacește (dacă un asemenea cuvânt există, bine, iar dacă nu există, îl inventez acum, căci e necesar!), să ilustreze, cu toată seriozitatea, tipologii. Așa începe, de când teatrul și lumea, comedia umană.

tudor istodor

Tudor Istodor e firește fiul mamei sale, Maia Morgenstern. Dar direcția teatrului său e alta. Merită subliniat, cât încă e mai aproape de începutul carierei, că e perfect stăpân pe armele sale, echilibrat chiar și în excese, cerebral, carismatic, înzestrat cu toate posibilitățile excepționalului. Cât despre Radu Iacoban, am simțit (căci atunci când n-ai informații îți rămâne totuși instinctul) în momentul în care mânca o ciorbă imaginară, ironizând noul val din cinema-ul nostru, românesc, am simțit, spuneam, că el este autorul. M-a bucurat (bucurie copilărească, admit) confirmarea acestei intuiții.

Radu Iacoban e bun și în arta aceasta: își cunoaște țara, ne cunoaște pe noi, are ceva caragialesc în abordare, dar e sabotat, totuși, de propria tinerețe. La deplina maturitate, Radu Iacoban va fi un autor care va dăinui.

Portativul

Diferite grade sentimentale față de țara noastră se manifestă pe scenă. N-ați uitat, sper, nu v-am pierdut în acest labirint textual: Radu și Tudor sunt, pe rând, aceia pe care îi știm atât de bine, prezentatori de știri, autori ciclici de minciuni electorale și tot așa. Indiscutabile, inubliabile frumuseți geografice sunt expuse privitorilor, România pe fractura dintre ce a fost și ce ar fi putut fi se arată prin toate mijloacele teatrului modern. “Carpathian Garden” nu se rezumă la un text nervos, dar corect.

E o piesă de care te desparți într-un evantai de trăiri, dar nu categorice. Practic o cronică de stil personal și mărturisesc, de aceea, fără nicio jenă, că două personaje mi-au rămas în minte și m-au urmat, ireal, ca două umbre în noapte: parcagiul cu bravada sa țanțoșă, ridicolă, dar și simpatică și actorul de filme porno, bine ascuns sub costumul său de faraon.

M-am gândit deseori la autenticitatea lor și nu le-am găsit nicio fisură. E și aceasta o măsură a talentului celui care i-a scris, precum și a celui care i-a jucat. “Carpathian Garden” e, în definitiv, un portativ cu o muzică pe care o cunoaștem bine, prea bine, dureros de bine.

Foto: Adi Bulboacă

17
/01
/17

Comedia 6,9 pe scara Richter, în regia lui Nae Caranfil ,va ajunge în 39 de oraşe şi peste 65 de ecrane din ţară, începând cu 20 ianuarie. Miercuri, 18 ianuarie, fanii regizorului sunt aşteptaţi la o proiecţie specială în avanpremieră, care va avea loc de la ora 20.00 la Grand Cinema & More Băneasa. Proiecţia va fi precedată de o sesiune de autografe cu Nae Caranfil, începând cu ora 19.30, în foaierul cinematografului.

17
/01
/17

În această seară, de la ora 19.00, la ceainăria Cărturești Verona, editura Nemira lansează o carte fundamentală pentru istoria ideilor, tradusă pentru prima dată în România: Numărul de aur. Rituri și ritmuri pitagoreice în dezvoltarea civilizației occidentale, de Matila C. Ghika. Volumul cuprinde o scrisoare către autor semnată de Paul Valéry, prefață de Basarab Nicolescu și este tradusă din limba franceză de Adrian Pătrușcă.

17
/01
/17

La 20 de ani de la dispariția lui Ion Voicu, fiul acestuia, Mădălin Voicu va dirija Orchestra Naţională Radio într-un concert In memoriam. Alexandru Tomescu va cânta pe vioara Stradivarius Elder Voicu Concertul nr. 5 în la major pentru vioară și orchestră, KV 219 de Mozart.

16
/01
/17

Cartea „Zgomotul timpului” a fost publicată anul trecut în colecția Babel de la Editura Nemira (ediția a II-a, traducere de Virgil Stanciu).

16
/01
/17

Spectacolul No Man`s Land, jucat la Teatrul Naţional din București, este o adaptare scenică după filmul cu acelaşi nume de DanisTanović (câștigător al premiului Oscar pentru cel mai bun film străin în 2001), în regia bulgarului Alexander Morfov.

16
/01
/17

Un film pentru televiziune despre viaţa şi cariera cântăreţului Michael Jackson va fi produs la Hollywood in februarie si se va intitula ”Michael Jackson: Searching for Neverland”. Rolul principal va fi interpretat de Navi, unul dintre cei mai cunoscuți imitatori ai cântăreţului.

16
/01
/17

În urma succesului înregistrat după lansarea, în octombrie, a primelor 5 Atelierele „Micul Artist”, Opera Comică pentru Copii oferă, începând din luna februarie, un nou curs pentru cei mici: Atelierul de Flamenco, susținut de dansatorul argentinian Lucas Molina.

16
/01
/17

TV5MONDE a programat pentru luna ianuarie unele dintre cele mai bune filme clasice ale cinematografului francez, cu actori fabuloși: Jean-Paul Belmondo, Claudia Cardinale, Anthony Perkins, Romy Schneider, Lino Ventura, Jeanne Moreau, Orson Welles, Jean-Louis Trintignant, Michèle Morgan sau Danielle Darrieux.

16
/01
/17

Poetul, prozatorul, criticul literar și publicistul Mircea Cărtărescu a fost desemnat, duminică seară, câștigător al celei de-a XXVI-a ediții a Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu pentru Opera Omnia, care se acordă, în fiecare an, pe 15 ianuarie, la Botoșani.

14
/01
/17

CRONICĂ DE FILM „Jackie”, lungmetrajul cu care chilianul Pablo Larrain s-a aflat în 2016 în Competiţia Festivalului de la Veneţia, se situează la intersecţia dintre un film biografic mainstream, cu superstaruri, şi un film de autor care încearcă să împrospăteze convenţiile genului. De aici şi frumuseţea sa.

13
/01
/17

Apărut în 2007 şi relansat acum la liber pe platforma Cinepub, "Război pe calea undelor", de Alexandru Solomon, se înscrie în demersul regizorilor Noului Cinema Românesc, fie ei autori de filme de ficţiune sau de documentare, de a chestiona prezentul prin analiza trecutului, în special a comunismului, şi de a înţelege trecutul pentru o mai bună situare în prezent.

13
/01
/17

Începând din acest weekend, Nino, personajul îndrăgit din seria de concerte-lecție ale Operei Comice pentru Copii "Cu Nino în jurul Lumii", îi așteaptă pe cei mici pe Patinoarul Copiilor, deschis în curtea instituției din Calea Giulești nr. 16.

Page 1 of 58512345...102030...Last »