ARHIVĂ Alex. Leo Şerban: „Cinemaul este mai bun decât realitatea“
http://www.ziarulmetropolis.ro/povesti-despre-film-istorisite-de-catre-alex-leo-serban/

Ieri s-au împlinit doi ani de la moartea criticului de film Alex. Leo Şerban (28 iunie 1959 – 8 aprilie 2011). Teatrul Naţional din Bucureşti a arhivat pe un DVD câteva dintre marile revelaţii pe care le-a avut Alex. Leo Şerban, într-o viaţă în care a văzut mii de filme

Un articol de Andrada Văsii|9 Aprilie 2013

Ieri s-au împlinit doi ani de la moartea criticului de film Alex. Leo Şerban (28 iunie 1959- 8 aprilie 2011). Pe 18 ianuarie 2009, Alex. Leo Şerban a susţinut o conferinţă la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu tema „Şi totuşi, de ce vedem filme?“. DVD-ul arhivează câteva dintre marile revelaţii pe care le-a avut Alex. Leo Şerban, într-o viaţă în care a văzut mii de filme.

DVD-ul cu înregistrarea integrală a conferinţei poate fi cumpărat de la Teatrul Naţional din Bucureşti şi vine însoţit de o cărticică în care este transcris textul conferinţei. Iată câteva dintre problemele ridicate de Alex. Leo Şerban pe 18 ianuarie 2009.

Secretul din spatele cinematografiei

„Există un lucru pe care le-am aflat de curând și care mi se pare dătător de vertij. Este vorba despre un savant pe nume Eric Kandel – este un domn care a primi Premiul Nobel în 2000 – care este neurolog şi psihiatru şi care, într-o discuţie cu regizorul german Alexander Kluge, la Veneţia, acum doi ani, i-a relatat un lucru care are foarte mare legătură cu cinematograful. Şi anume că modul în care noi ne identificăm cu cinematograful, cu imaginile pe care le vedem, are şi o rațiune, dacă vreți, care ține de fiziologie. În orice caz, de neurologie.

Se pare că aceste 24 de fotograme pe secundă au un split second, pe care evident nu-l sesizăm, un split second de ecran negru. Şi că practic identificarea noastră şi rezonarea noastră cu ceea ce ne oferă cinematograful este datorată faptului că exact ceea ce se întâmplă în redarea, în ilustrarea pe care ne-o propune filmul, se potrivește cu felul în care funcționează mintea noastră. Cu alte cuvinte, concluzia lui Kendel şi preluată de Kluge era că cinemaul este mai bun decât realitatea.“

Ce efect are filmul?

„Ei bine, cum ne ating filmele până la urmă? Pentru că, așa cum spunea iarăși un user, pe unul din bloguri, până la urmă toate aceste întrebări au un singur răspuns onest: «Depinde». Într-adevăr, «depinde», pentru că fiecare experiență este subiectivă, fiecare ne raportăm altfel la ceea ce ni se propune, dar, dincolo de acest lucru, un specialist are această boală profesională care înseamnă să compare tot timpul (după mine, ierarhiile sunt necesare, țin de canonul oricărei arte […]).

Până la urmă, ne întoarcem la o problemă care ține nu atât de tehnică, cât de viziunea asupra acestei arte, și anume la ceea ce era foarte important pentru Hitchcock: la formă.

Filmul este ceea ce nu pot face toate celelalte arte nici măcar la un loc, ceea ce distinge cinematograful de celelalte arte, dacă vreți, un produs de sinteză, un produs care a amalgamat sugestii din literatură, amalgamează muzică, pictură, imagini.“

Magia lui Fellini

„Probabil că foarte mulți dintre dumneavoastră ați recunoscut unul dintre momentele cele mai spectaculoase din «8 ½» al lui Fellini. Este vorba despre o parolă pe care sper nu doar s-o vedem, dar s-o și auzim, nu vreau să povestesc această imagine, vă rog să mă credeți , o imagine face cât o mie de cuvinte și n-aș vrea să vorbesc cât o mie de cuvinte, dar este chiar un moment la care țin, și care, după gustul meu, este unul din acele momente în care cinematograful încearcă și reușește să facă pe undeva ceea ce a făcut literatura la, să zicem, Proust.

Practic, este vorba de această parolă, Asa nisi masa, care este în memoria personajului interpretat de Marcello Mastroianni și care este readusă la lumină, dacă pot spune așa; este vorba de un moment în care personajul regizorului, cum spuneam (care este un alter ego al lui Fellini) se gândeşte în cadrul unei şedințe de iluzionism…“

Un Jean-Luc Godard reiterat

„Un alt moment, care nu este din Fellini, ne arată, de asemenea, ce se poate face în cinema. Aveam de-a face, oricât ar părea de ciudat, cu genericul unui film, un film de Jean-Luc Godard, drept pentru care genericul nu putea să fie convențional. Este un truc pe care avea să-l mai folosească, dar după Godard, François Truffaut, în «Fahrenheit 451», în momentul în care genericul este vorbit. Acolo exista însă o rațiune: cunoaștem foarte bine povestea, este o poveste în care nu mai există cărți, nu mai există literatură scrisă, ca să zic așa, dar pentru care recursul la o asemenea formulă în care vedem genericul, practic mai mult îl auzim, are sens.

În acest film al lui Godard, care este o ecranizare (nu mai seamănă absolut deloc cu ideea de ecranizare, o ecranizare după romanul lui Moravia, «Disprețul»), avem de-a face cu un generic care este rostit, de la capăt până la coadă, de vocea lui Godard, care povestește ce se întâmplă în filmul lui, cine joacă, cine a făcut imaginea ș.a.m.d.“

Cea mai somnambulică urmărire din cinematografie

„Un moment absolut fascinant, după părerea mea… este vorba despre un moment din «Vertigo» al lui Alfred Hitchcock. Motivul pentru care am folosit exact acest moment este că , în mod evident, un road movie este un produs, este un gen pur cinematografic. Evident, în acest film nu avem de-a face cu un road movie, dar avem de-a face cu o urmărire care cred că este una dintre urmăririle cele mai somnambulice, dacă pot spune așa, ale cinematografului.

În general, atunci când ne gândim la urmăriri de mașini, avem de-a face, bineînțeles, în mod curent, cu o poveste polițistă, cu detectivi care urmăresc niște răufăcători, sau invers, poliție ș.a.m.d ritmul este foarte precipitat, muzica sprijină această precipitare a narațiunii or, aici, în acest film și în acest moment specific al filmului, senzația pe care o ai este că , practic […] se avansează prin apă.

Este o avansare foarte lentă, o avansare care pare că ține de vis. […] ceea ce este fantastic în acest film al lui Hitchcock este că aproape tot filmul poate fi văzut ca un vis – în măsura în care acceptăm că un vis poate să fie povestit atât de coerent și că , în ciuda unor lucruri neverosimile care pot apărea, el are totuși o structură limpede, cristalină, și putem urmări povestea exact ca într-un film.“

Universul cinematografiei

„Există nenumărate imagini de locomotivă în istoria cinematografului. Nu știu dacă cineva a avut curiozitatea să facă un inventar al tuturor ocurențelor locomotivei sau ale trenului în istoria cinematografului.

În această imagotecă universală, putem găsi, la modul ideal, absolut tot ce-a fost moment istoric, de la inventarea cinematografului și până astăzi. În asemenea măsură, încât există astăzi chiar foarte mulți oameni care, să zicem, învață istoria de la cinematograf și care sunt convinși că ceea ce văd nu poate fi decât adevărul gol-goluț. […] Aproape că nu mai există mistere. Ceea ce am văzut în jurnalele de actualități, vorbesc de jurnalele de arhivă, este la dispoziția noastră. Ori, riscul evident este că acest continuum de imagine, în care recunoaștem lucruri care s-au întâmplat, devine realitatea însăși“.

„Happy-end-ul este deja moneda curentă, l-am întâlnit inclusiv în reclame, este prezentat ca atare, totă lumea vrea ceva cu happy-end. Termenul în sine este englezesc și ar trebui să ne trimită nu neapărat la cinema, dar este până la urmă un termen specific cinematografului, măcar pentru faptul că cinematograful l-a acreditat și l-a popularizat ca atare. Deci, în momentul în care vedem acele două ore de realitate pe ecran, tendința noastră firească este de a cere happy- end“.

Foto: Film Reporter

25
/05
/17

În 1977, nimeni auzise despre săbii laser, jedi sau bikini de cupru, și oamenii nu se salutau încă cu formula ''Forța fie cu tine''. Însă, lucrurile erau pe cale să se schimbe - George Lucas, un tânăr regizor de 33 de ani, pregătea cel de-al treilea film al său, o saga intergalactică despre lupta dintre bine și rău avându-l în prim-plan pe Luke Skywalker, un băiat fermier cu un trecut vag. În urmă cu 40 de ani, într-o zi de 25 mai (1977) avea loc loc premiera filmului Războiul stelelor, în regia lui George Lucas, una dintre cele mai de succes pelicule din istorie.

25
/05
/17

O retrospectivă de patru filme clasice realizate de mari regizori ai celebrului Nou Val ceh va putea fi văzută, cu susţinerea Centrului Ceh, la cea de-a patra ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara.

24
/05
/17

Corespondenţă de la Cannes: În "The Square", regizorul suedez Ruben Östlund ia peste picior mai multe subiecte dintr-o societate civilizată: echitatea socială și raporturile de putere între indivizi, limitele libertății de expresie, lumea publicitară și efectele perverse generate de media, arta contemporană și artists talk(s).

23
/05
/17

Actorul britanic Roger Moore, celebru pentru rolurile sale din seria James Bond, a murit în Elveția, după o scurtă luptă cu cancerul. Actorul avea 89 de ani. "Cu inima grea, anuntam decesul iubitului nostru tata, Sir Roger Moore, astazi in Elvetia, dupa o scurta dar curajoasa lupta cu cancerul", au scris copiii actorului pe Twitter.

23
/05
/17

CRONICĂ DE FILM Difuzate în România pe HBO, primele două episoade din noua serie „Twin Peaks”, extrem de aşteptată, ne reintroduc în universul coşmaresc-suprarealist, deopotrivă perturbator şi fascinant, al lui David Lynch.

22
/05
/17

Filmikon & Therapy lansează propunerea de terapie prin film: în fiecare marți, din 23 mai până pe 15 septembrie, Filmikon va prezenta la Therapy o selecție de producții cinematografice, autohtone și internaționale, pe terasa bistro-ului.

22
/05
/17

Corespondenţă de la Cannes, de Mihai Cristea: Despre celebrul sistem de acreditări de pe Croazetă. Şi despre două din filmele din cursa pentru Palme d`Or: "Jupiter’s Moon", al ungurului Kornél Mundruczó, şi "Loveless", al rusului Andrey Zvyagintsev.

19
/05
/17

Regizat de Bogdan George Apetri şi cu Ana Ularu în rolul principal, "Periferic" (2010), unul din cele mai de succes debuturi româneşti ale ultimilor ani, este acum disponibil pe platforma gratuită Cinepub.

17
/05
/17

Pentru al șaselea an consecutiv, Festivalul Internațional de Film Transilvania continuă să promoveze profiluri noi de actori în cinematografia română. 10 dintre artiștii care s-au remarcat pe scenele de teatru, dar nu au avut până acum roluri semnificative pe marele ecran, vor fi în lumina reflectoarelor la TIFF, în programul 10 pentru FILM.

16
/05
/17

Una dintre cele mai iubite actrițe de teatru și film din România, Tora Vasilescu,va fi celebrată la cea de-a 16-a ediție a FestivaluluiInternațional de Film Transilvania. La gala de închidere din 10 iunie, de la Teatrul Național Cluj-Napoca, actrița va fi distinsă cu Premiul de Excelență pentru meritele sale artistice deosebite și pentru contribuția adusă cinematografiei românești.

15
/05
/17

„Persona”, „Nostalgia”, „Pe aripile vântului”, „Cei șapte samurai”, „Metropolis”. Sunt doar câteva din filmele clasice pe care, într-o anchetă realizată de Ziarul Metropolis, oameni din lumea cinematografiei (critici, regizori, actori, producători, programatori de cinematografe sau de festivaluri), dar și jurnaliști și scriitori mărturisesc că nu le-au văzut.

15
/05
/17

„Ouăle lui Tarzan”, cel mai recent documentar regizat de Alexandru Solomon, va avea premiera mondială la Festivalul Internațional de Film Transilvania (2-11 iunie 2017). Documentarul va fi proiectat în afara competiției, în cadrul programului „Zilele filmului românesc”.

13
/05
/17

Disponibil pe platforma gratuită Cinepub, „Dacia, dragostea mea” (2009) este un documentar care rememorează câteva repere ale istoriei recente a României prin prisma unul simbol al industriei din timpul comunismului, al cărui importanță s-a prelungit până în prezent: celebrul autoturism produs la Mioveni.

13
/05
/17

Aclamatul realizator Guy Ritchie își imprimă stilul dinamic noului film de aventură și acțiune „King Arthur: Legenda Sabiei”, care vine în întâmpinarea fanilor din România de vineri, 12 mai, când  va putea fi vizionat în avanpremieră pe durata întregului weekend, pe marile ecrane din toată ţara.

12
/05
/17

CRONICĂ DE FILM Într-un  top al celor mai atipice filme româneşti recente, „Ultima zi”, noul lungmetraj al regizorului Gabriel Achim, ar câştiga  premiul pentru cea mai bizară atmosferă. Promovat prin formularea de „thriller comic”, „Ultima zi” este o îndrăzneaţă parabolă apocaliptică minimalistă, în care umorul negru şi absurdul degenerează în tragic.

Page 1 of 17112345...102030...Last »