PREVIEW Mutată din mai-iunie la început de august şi cu un program adaptat la noile condiţii, adică proiecţii exclusiv în aer liber, cu locuri limitate, ediţia din acest an a TIFF oferă, inevitabil, mai puţine filme decât de obicei. Chiar şi aşa, vă propunem un ghid de orientare, cu câteva recomandări.
Un articol de Ionuţ Mareş|22 iulie 2020
Deşi numărul total de filme, peste 130, rămâne impresionant şi potenţial intimidant, e clar că şi cel mai exersat cinefil, care ar fi prezent tot festivalul la proiecţii, nu va mai avea cum să vadă mai mult de 10-15 titluri în total. Mă refer strict la proiecţiile fizice, pentru că festivalul va avea pe platforma sa, TIFF Unlimited, şi proiecţii online cu unele dintre filmele din program.
Şi asta pentru că în fiecare din cele zece locuri de proiecţie, în aer liber, nu vor fi arătate decât unul sau două filme pe seară (al doilea prelungit după miezul nopţii), aflate, în plus, şi sub riscul de a fi anulate în caz de vreme rea. O schimbare radicală faţă de cele 5-6 titluri programate zilnic până în acum în fiecare dintre săli, care erau majoritare şi care vor rămâne de data asta închise. Invitaţii vor fi de asemenea mult mai puţini şi posibil majoritar români.
Pentru publicul din Cluj-Napoca şi pentru spectatorii din alte părţi care vor merge la TIFF (31 iulie – 9 august), un criteriu de alegere a filmelor va fi foarte probabil şi locul de proiecţie. În cazul meu cu siguranţă aşa se va întâmpla. În afara tradiţionalei Piaţă a Unirii şi a unor spaţii de lângă oraş celebre precum Castelul Banffy de la Bonţida şi Arkhai Sculpture Park de la Vlaha, mai sunt alte cel puţin şapte locuri răspândite prin Cluj-Napoca, mai aproape sau mai departe de centru (lista completă e aici).
În recomandări, nu am ţinut cont decât într-o mică măsură de spaţiile de proiecţie. Importante sunt promisiunile pe care le oferă o secţiune sau un film. Am văzut mai puţine titluri în avans decât la alte ediţii, din cauza perioadei ciudate pe care o trăim de câteva luni şi care a dat totul peste cap, inclusiv circuitul festivalier şi distribuţia, aşa că lista se bazează pe un amestec de filme pe care le ştiu şi de filme pe care mi-aş dori şi eu să le văd, plus alte câteva ponturi.
**********
Din filmele din Piaţa Unirii, există multe titluri tentante. Sunt mai întâi „Diavolul nu există”, al iranianului Mohammad Rasoulof, câştigător al Ursului de Aur, „Corpus Christi”, al polonezului Jan Komasa, comedia „Effacer l’historique”, al francezilor Benoît Delépine și Gustave Kervern, proiectată la închidere, sau „Pinocchio”, noul film al italianului Matteo Garrone. O vizionare merită şi „The Adults in the Room”, noul film, evident politic, al veteranului Costa Gavras. Cât despre cel mai discutat titlu al ultimului an, „Parazit”, de Bong Joon-ho, nu pot spune decât că e genul de film care merită oricând o revizionare pe marele ecran.
**********
Tot în Piaţa Unirii voi bifa probabil, după mult timp, o revizionare a marelui film clasic „La Dolce Vita”, unul din titlurile din close-up-ul dedicat lui Federico Fellini, de la a cărui naştere se împlinesc 100 de ani în 2020. Pentru cei pasionaţi de cinema-ul flamboaiant al maestrului italian, retrospectiva e un prilej bun de a-i regăsi o parte din operă, cu atât mai mult cu cât unele dintre titluri sunt în versiune restaurată.
**********
Dintre filmele româneşti, cap de afiş este cu siguranţă „Malmkrog”, de Cristi Puiu. De căutat sunt şi alte lungmetraje ce vor avea premiera la TIFF, mai ales că perspectiva de a le vedea curând în cinematografe e încă foarte palidă: în special ficţiunile „Și poate mai trăiesc și azi”, de Tudor Cristian Jurgiu, şi „Început”, de Răzvan Săvescu, şi numeroase documentare – „Acasă”, de Radu Ciorniciuc, „Delta Bucureștiului”, de Eva Pervolovici, „Lemn”, de Monica Lăzurean Gorgan, Michaela Kirst și Ebba Sinzinger, „Totul nu va fi bine”, de Adrian Pârvu și Helena Maksyom, „Casa cu păpuși”, de Tudor Platon, „Așteptați răspunsul operatorului”, de Pavel Cuzuioc, sau „Grădina Sovietică”, de Dragoș Turea.
**********
Competiţia şi-a păstrat numărul obişnuit de titluri, 12 – realizate de regizori aflaţi la debut sau la al doilea film. Este secţiunea cu cele mai multe necunoscute, iar asta înseamnă că poate ascunde atât filme memorabile, cât şi teribilisme neglijabile, aşa cum ne-a obişnuit tradiţia. Pot garanta deocamdată doar pentru filmul rusesc „Fidelitate” („Fidelity”), al regizoarea Nigina Sayfullaeva, pe care l-am văzut la Rotterdam şi care nu e lipsit de calităţi.
Ştiu că de o presă bună au avut parte, de pildă, „Babyteeth”, debutul australienei Shannon Murphy, şi „Norul din camera ei” („The Cloud in Her Room”), al regizoarei chineze Zheng Lu Xinyuan.
Celelalte nouă titluri sunt: „Valea sufletelor”, de Nicolás Rincón Gille (Columbia), „Supernova”, de Bartosz Kruhlik (Polonia), „Patrick”, de Tim Mielants (Belgia), „Rialto”, de Peter Mackie Burns (Irlanda), „În sălbăticie” („Wildlife”), de Jeanette Nordahl (Danemarca), „Jumbo”, de Zoé Wittock (Franţa), „Povești din frizerie” („A Hairy Tale”), de Amir Homayoun Ghanizadeh (Iran), „Defunct”, de Zacharias Mavroeidis (Grecia), şi „Sora” („Sister”), de Svetla Tsotsorkova (Bulgaria).
**********
Cunoscuta secţiune 3X3, care celebrează trei cineaşti prin prezentarea a câte trei titluri din filmografia lor, le este dedicată în acest an lui Costa Gavras (cu deja menţionatul „The Adults in the Room”, plus două filme mai vechi, „Compartimentul ucigaşilor”, din 1965, şi clasicul „Z”, din 1969), iconoclastului regizor sârb Dušan Makavejev, cu „Omul nu e pasăre” (1965), „Idilă sau cazul centralistei dispărute” (1967) şi „Inocenţă neprotejată” (1968), şi croatului Vinko Bresan, mai puţin ştiut.
**********
Din celelalte secţiuni, am ales zece titluri care merită căutate: „Eden”, de Ágnes Kocsis (Zilele maghiare), „Atlantis”, de Valentyn Vasyanovych (Fără limită), „Femei obişnuite”, de Chiara Malta (Focus Italia), „Geaca de piele”, de Quentin Dupieux (Lună plină), „Madre”, de Rodrigo Sorogoyen (Supernova), „Martin Eden”, de Pietro Marcello (Focus Italia), „The Painted Bird”, de Václav Marhoul (Fără limită), „Poveşti macabre”, de Damiano D’Innocenzo (Focus Italia), „Rugă pentru cinema”, de Andrei A. Tarkovski (Ce se întâmplă, documentarule?), şi „Servants”, de Ivan Ostrochovský (Supernova).
Programul integral al festivalului poate fi găsit aici, iar catalogul cu prezentarea tuturor filmelor, aici. De asemenea, TIFF a anunţat şi un set special de reguli de organizare.
