„120 de bătăi pe minut”. Activism, sex, moarte
https://www.ziarulmetropolis.ro/120-de-batai-pe-minut-activism-sex-moarte/

CRONICĂ DE FILM Foarte puţine filme din acest an au energia pe care o degajă „120 de bătăi pe minut” („120 battements par minute”), al treilea lungmetraj al regizorului francez Robin Campillo, laureat cu Grand Prix şi Premiul Criticii (FIPRESCI) la Festivalul de la Cannes.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 noiembrie 2017

O energie dată, pe de o parte, de extravaganţa şi radicalitatea acţiunilor de la începutul anilor `90 ale organizaţiei militante Act Up-Paris, de luptă împotriva SIDA, boala care făcea deja de mai mulţi ani ravagii în lume.

Acţiuni construite ficţional, dar bazate pe documente şi înregistrări ale vremii şi mai ales pe experienţa proprie de fost activist a lui Robin Campillo în aceeaşi grupare. Acţiuni de perturbare a conştiinţei colective (marşuri, manifestări inclusiv în timpul Gay Pride) şi a ordinii instituţionale (intruziuni, uneori brutale şi cu caracter indirect de puneri în scenă, la o întâlnire a unei asociaţii oficiale, în birourile unei companii farmaceutice sau în sălile de clasă ale unui liceu).

Acţiuni precedate sau urmate de discuţii, după reguli bine stabilite (de exemplu, pocnit de degete în loc de aplauze), într-un amfiteatru, de multe ori tensionate, între membrii mişcării, în special reprezentanţi ai comunităţii LGBT şi în majoritate bolnavi ei înşişi de SIDA. Dezbateri despre cel mai potrivit mod de a acţiona sau despre excesele câte unui protest.

Secvenţele cu discuţiile grupului, montate alert şi jucate şi mizanscenate într-un stil ce imită documentarul, relevă, de altfel, una din mizele majore ale filmului, aceea de arăta contradicţiile şi nuanţele care marchează, în fond, existenţa mişcării, de a obstrucţiona orice tentaţie de glorificare şi de a adopta un spirit critic-realist – este una din opţiunile dramaturgice care reduc la minim caracterul activist al demersului, altă alegere în aceeaşi direcţie fiind momentele poetice şi de vis.

Robin Campillo evită să livreze multe informaţii despre cealaltă latură socială a protagoniştilor – profesiile lor, ca şi cum nimic nu ar mai conta în afara acestor acţiuni urgente de trezire a percepţii publice dominate de prejucăţi şi ignoranţă.

Pe de altă parte, energia e sugerată de pasiunea puternică, de relaţia a doi dintre protagonişti, exprimată în special într-o lungă şi intensă secvenţă de sex (filmată deopotrivă cu efervescenţă şi delicateţe, în semi-obscuritate). O secvenţă în care amintirile primelor întâlniri erotice din tinereţea celor doi, bântuite de pericolul infestării cu virusul letal, revin, prin discrete tăieturi de montaj, nu ca flashbackuri convenţionale, ci ca un soi de reactualizare a trecutului şi de punere a lui pe picior de egalitate cu prezentul – amintirile foarte vii pot fi la fel de puternice ca trăirile momentului.

„120 de bătăi pe minut” (titlul sugerează de altfel un ritm neobişnuit de ridicat al pulsului, o existenţă à bout de souffle) este punctat de câteva splendide secvenţe de dans – după acţiunile lor, tinerii din grup merg într-un club unde, ca o descătuşare, dar şi ca un preludiu la sex, dansează pe melodii house ale perioadei, totul filmat în planuri strânse pe chipurile personajelor. Iar fiecare astfel de moment se încheie cu imaginea încetinită a unui soi de particule imperceptibile care circulă între ei, evidenţiate de luminile discotecii, ca şi cum sunt cu toţii legaţi de această boală teribilă.

Urgenţa şi violenţa acţiunilor grupului şi pulsaţiile sexuale, acest mod de a trăi într-un prezent alert, în care contează doar lucrurile esenţiale, sunt justificate de inevitabilul sfârşit (şi sunt dublate stilistic de un montaj – semnat tot de Robin Campillo – care evidenţiază această nevoie disperată de acţiune).

Spectrul morţii premature, cauzată de boală şi urâtă prin manifestările care o preced (degradarea treptată, dar rapidă a corpului), este omniprezent. Din când în când, aflăm de moartea câte unui activist, iar anticipatul deces al unuia dintre protagonişti nu doar că schimbă ritmul şi tonul celei de-a doua părţi, dar conferă emoţie, profunzime şi tragism acestui film foarte ambiţios.

Propunerea Franţei la Oscar, „120 de bătăi pe minut”, de Robin Campillo, a fost proiectat în România în cadrul Festivalului „Les Films de Cannes à Bucarest” şi la Premiul LUX, iar în 2018 va fi lansat şi în cinematografe.  

07
/10
/14

Jean-Luc Godard, unul dintre cei mai influenți regizori din istoria cinematografiei, a surprins anul acesta Cannes-ul cu primul său lungmetraj în 3D, Adieu au langage, distins cu Premiul Juriului. Les Films de Cannes à Bucarest (24 – 30 octombrie) aduce filmul în premieră la București

06
/10
/14

Cinema-edu, cel mai mare proiect de educație cinematografică, destinat liceenilor, va ajunge în lunile octombrie și noiembrie în șase orașe din țară: Ploiești(21-23 octombrie, Club Cinema Twins), Craiova (28-30 octombrie, Biblioteca Județeană Alexandru și Aristia Aman), Mediaș (4-6 noiembrie), Târgu Mureș (11-13 noiembrie, cinema Arta), Iernut (14 noiembrie) și Roman (25-27 noiembrie).

06
/10
/14

CRONICĂ DE FILM „Poarta Albă”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, este un film fără vlagă, ilustrativ și cu personaje slab construite. Povestea teribilă a deținuților din lagărul comunist de muncă silnică ce dă titlul lungmetrajului nu are parte de o redare cinematografică pe măsură.

03
/10
/14

Scurtmetrajul de ficțiune O Lume Nouă (r. Luiza Pârvu, scenariul Toma Peiu, România – Ungaria – SUA, 2014), va putea fi văzut pentru prima oară în afara României în cadrul Festvalului Internațional de Film Central și Est European Let’s CEE de la Viena (2-11 octombrie 2014). Filmul va fi proiectat în cadrul programului de scurtmetraj Viață și Moarte, sâmbătă, 4 octombrie, de la ora 14:00 și joi, 9 octombrie, de la 15:00, la Village Cinema.

03
/10
/14

Competiția de lungmetraje din cea de-a doua zi a Dracula Film: Horor & Fantasy Festival de la Braşov a propus trei filme venite din culturi diferite (americană, franceză și irlandeză), bine jucate și bine regizate.

02
/10
/14

Regizorul francez Michel Hazanavicius, premiat cu Oscar pentru filmul The Artist, este unul dintre invitații speciali ai Les Films de Cannes à Bucarest (24 – 30 octombrie, Cinema Patria, Studio și Elvira Popescu). The Artist a câștigat peste 100 de premii și a marcat un record în cinematografia franceză

02
/10
/14

Fanii animaţiei vor şti să îşi rezerve în agendă săptămâna 3-12 octombrie, când unul dintre cei mai celebri animatori americani se întoarce la Anim’est. După prezenţa la a treia ediţie, în 2008, Bill Plympton este din nou invitat la cel mai iubit festival de film din capitală și aduce, în programul proiecţiilor de anul acesta, o mulțime de titluri premiate din cariera sa.

02
/10
/14

CRONICĂ DE FILM „Planșa”, debutul tânărului regizor Andrei Gheorghe, este un film curajos, care epatează prin imagine și rămâne restanțier la construcția personajelor și la acordarea dialogurilor. Însă merită salutată lejeritatea căreia i se dedă cu voluptate.

02
/10
/14

Dacă tot nu poți să combați legenda devenită (fals) brand de țară, atunci de ce să n-o folosești ca vehicul de promovare a unui festival de film (de nișă)? Dracula Film: Horor & Fantasy Festival de la Brașov s-a deschis cu blockbusterul „Dracula Untold”, un debut cu multe locuri comune, dar și cu câteva ingeniozități.

30
/09
/14

Mă sună redactorul-șef al ziarului nostru să îmi pună în vedere că astăzi îndrăgita actriță Monica Bellucci împlinește frumoasa, deși scandaloasa vârstă de cincizeci de ani. Îmi sugerează, nu-mi impune, să scriu ceva la obiect, nu o odă, dar, probabil, ceva să placă la toată lumea.