„120 de bătăi pe minut”. Activism, sex, moarte
https://www.ziarulmetropolis.ro/120-de-batai-pe-minut-activism-sex-moarte/

CRONICĂ DE FILM Foarte puţine filme din acest an au energia pe care o degajă „120 de bătăi pe minut” („120 battements par minute”), al treilea lungmetraj al regizorului francez Robin Campillo, laureat cu Grand Prix şi Premiul Criticii (FIPRESCI) la Festivalul de la Cannes.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 Noiembrie 2017

O energie dată, pe de o parte, de extravaganţa şi radicalitatea acţiunilor de la începutul anilor `90 ale organizaţiei militante Act Up-Paris, de luptă împotriva SIDA, boala care făcea deja de mai mulţi ani ravagii în lume.

Acţiuni construite ficţional, dar bazate pe documente şi înregistrări ale vremii şi mai ales pe experienţa proprie de fost activist a lui Robin Campillo în aceeaşi grupare. Acţiuni de perturbare a conştiinţei colective (marşuri, manifestări inclusiv în timpul Gay Pride) şi a ordinii instituţionale (intruziuni, uneori brutale şi cu caracter indirect de puneri în scenă, la o întâlnire a unei asociaţii oficiale, în birourile unei companii farmaceutice sau în sălile de clasă ale unui liceu).

Acţiuni precedate sau urmate de discuţii, după reguli bine stabilite (de exemplu, pocnit de degete în loc de aplauze), într-un amfiteatru, de multe ori tensionate, între membrii mişcării, în special reprezentanţi ai comunităţii LGBT şi în majoritate bolnavi ei înşişi de SIDA. Dezbateri despre cel mai potrivit mod de a acţiona sau despre excesele câte unui protest.

Secvenţele cu discuţiile grupului, montate alert şi jucate şi mizanscenate într-un stil ce imită documentarul, relevă, de altfel, una din mizele majore ale filmului, aceea de arăta contradicţiile şi nuanţele care marchează, în fond, existenţa mişcării, de a obstrucţiona orice tentaţie de glorificare şi de a adopta un spirit critic-realist – este una din opţiunile dramaturgice care reduc la minim caracterul activist al demersului, altă alegere în aceeaşi direcţie fiind momentele poetice şi de vis.

Robin Campillo evită să livreze multe informaţii despre cealaltă latură socială a protagoniştilor – profesiile lor, ca şi cum nimic nu ar mai conta în afara acestor acţiuni urgente de trezire a percepţii publice dominate de prejucăţi şi ignoranţă.

Pe de altă parte, energia e sugerată de pasiunea puternică, de relaţia a doi dintre protagonişti, exprimată în special într-o lungă şi intensă secvenţă de sex (filmată deopotrivă cu efervescenţă şi delicateţe, în semi-obscuritate). O secvenţă în care amintirile primelor întâlniri erotice din tinereţea celor doi, bântuite de pericolul infestării cu virusul letal, revin, prin discrete tăieturi de montaj, nu ca flashbackuri convenţionale, ci ca un soi de reactualizare a trecutului şi de punere a lui pe picior de egalitate cu prezentul – amintirile foarte vii pot fi la fel de puternice ca trăirile momentului.

„120 de bătăi pe minut” (titlul sugerează de altfel un ritm neobişnuit de ridicat al pulsului, o existenţă à bout de souffle) este punctat de câteva splendide secvenţe de dans – după acţiunile lor, tinerii din grup merg într-un club unde, ca o descătuşare, dar şi ca un preludiu la sex, dansează pe melodii house ale perioadei, totul filmat în planuri strânse pe chipurile personajelor. Iar fiecare astfel de moment se încheie cu imaginea încetinită a unui soi de particule imperceptibile care circulă între ei, evidenţiate de luminile discotecii, ca şi cum sunt cu toţii legaţi de această boală teribilă.

Urgenţa şi violenţa acţiunilor grupului şi pulsaţiile sexuale, acest mod de a trăi într-un prezent alert, în care contează doar lucrurile esenţiale, sunt justificate de inevitabilul sfârşit (şi sunt dublate stilistic de un montaj – semnat tot de Robin Campillo – care evidenţiază această nevoie disperată de acţiune).

Spectrul morţii premature, cauzată de boală şi urâtă prin manifestările care o preced (degradarea treptată, dar rapidă a corpului), este omniprezent. Din când în când, aflăm de moartea câte unui activist, iar anticipatul deces al unuia dintre protagonişti nu doar că schimbă ritmul şi tonul celei de-a doua părţi, dar conferă emoţie, profunzime şi tragism acestui film foarte ambiţios.

Propunerea Franţei la Oscar, „120 de bătăi pe minut”, de Robin Campillo, a fost proiectat în România în cadrul Festivalului „Les Films de Cannes à Bucarest” şi la Premiul LUX, iar în 2018 va fi lansat şi în cinematografe.  

22
/02
/19

Toate problemele par să fi înghețat sub stratul uriaș de zăpadă în acest orășel nordic. Nels Coxman (Liam Neeson), cetățean model și familist convins, este pus la grea încercare în momentul în care fiul sau este găsit mort în circumstanțe foarte misterioase.

21
/02
/19

CRONICĂ DE FILM Cu „The Favourite” (2018), grecul Yorgos Lanthimos se instalează confortabil în zona mainstream a cinema-ului de autor. Este cel mai puțin perturbator film al său și, probabil, cel mai relaxat, chiar dacă sunt prezente toate mărcile sale stilistice. O lejeritate și o lipsă de încrâncenare binevenite.

21
/02
/19

“Charleston” (regia Andrei Crețulescu), “Dragoste 1. Câine” (regia Florin Șerban), “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (regia Radu Jude), “Moromeții 2” (regia Stere Gulea) și “Pororoca” (regia Constantin Popescu) intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film. Câstigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Premiilor Gopo, care va avea loc marți, 19 martie, la Teatrul Național din București. Evenimentul va fi transmis live, începând cu ora 20.00, pe Film Now.

19
/02
/19

SĂ NU UCIZI, filmul co-regizat de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru și inspirat de scandalul media care a cutremurat sistemul sanitar din România acum câțiva ani, va avea pe 1 martie premiera în cinematografele din 29 de orașe din țară.

17
/02
/19

CRONICĂ DE FILM În „Marele Dictator” (1940), Chaplin îl parodia pe Hitler. Scena jocului macabru cu globul pământesc folosit ca balon a devenit cult. Un portret sarcastic al unui om diabolic care influenţează întreaga lume face şi regizorul Adam McKay în „Vice”, o satiră la adresa fostului vicepreşedinte american Dick Cheney.

12
/02
/19

Franco Zeffirelli alături de Robert Powell pe platourile de filmare la Iisus din Nazareth (1976). Regizorul şi producătorul de film, teatru şi operă Franco Zeffirelli împlinește, astăzi, 96 de ani.

12
/02
/19

Filmat în haoticele cartiere din Liban, CAPERNAUM prezintă povestea inspirațională a unui băiețel care se luptă să supraviețuiască sorții copleșitoare. Filmul, care a luat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din mai 2018 (unde s-a bucurat de 15 minute de ovații în picioare), este acum considerat unul dintre concurenții principali în cursa pentru premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Capernaum intră din 8 martie (2019) în cinematografele din România.

10
/02
/19

„Când am început jucam la amatori, îl imitam pe Beligan. Doar când am dat examen la Institut, mi s-a spus «mă, tu îl imiți pe Beligan!». Și atunci mi-am dat seama și am căutat să scap de chestia asta.” , spune Victor Rebengiuc, actorul care a împlinit, astăzi, 86 de ani.

10
/02
/19

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră mondială în secțiunea Forum a Festivalului de la Berlin, „Monștri.”, debutul în regia de lungmetraj al lui Marius Olteanu, este un film care tratează cu delicatețe un moment de cumpănă din relația unui cuplu din București, interpretat de Judith State și Cristian Popa.

10
/02
/19

"Învigătorul uită că se află într-o cursă, lui îi place doar să alerge." - Joe Pesci, "A funny guy", Joe Pesci, laureat al premiilor Oscar, comediant şi interpret al unor personaje extrem de volatile, într-o varietate de genuri cinematografice, născut, la Newark, New Jersey a împlinit, ieri, 76 de ani.

09
/02
/19

Actorul britanic Albert Finney, nominalizat de cinci ori la premiul Oscar şi cunoscut pentru apariţiile sale în filmele "Tom Jones", "The Dresser", "Murder on the Orient Express" şi "Erin Brockovich", a murit la vârsta de 82 de ani. Finney a combinat filmul, apariţiile TV şi scena, de-a lungul unei cariere remarcabile de şase decenii.

08
/02
/19

INTERVIU „Monștri.”, debutul regizorului Marius Olteanu, este singurul film românesc din selecția din acest an a Festivalului de la Berlin, unde a fost inclus în secțiunea Forum. Un film cu o „poveste de dragoste atipică”, așa cum o numește Marius Olteanu, care vorbește pe larg despre realizarea acestui lungmetraj ambițios.

Page 1 of 22812345...102030...Last »