Și dacă Oscarurile nu sunt chiar atât de rele?
https://www.ziarulmetropolis.ro/si-daca-oscarurile-nu-sunt-chiar-atat-de-rele/

OPINIE Sincer, nu înţeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, faţă de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, şi asta de mulţi ani, dacă nu dintotdeauna.

Un articol de Ionuţ Mareş|5 Martie 2018

Da, Oscarurile ocolesc în fiecare an câteva filme importante sau premiază lucruri care ne surprind. Dar ce palmares nu face asta? Da, e și ipocrizie la Hollywood. Da, problemele societății americane lipsesc din multe din aceste filme. Da, și eu aș fi vrut să văd printre nominalizări, de pildă, „Good Time”, al fraților Safdie.

Dar tot în fiecare an, Academia Americană nominalizează sau/și premiază filme mari. În fond, și „The Shape of Water” (care nici mie nu mi-a plăcut foarte mult) vine cu patalamaua Leului de Aur de la Veneția, deci unul din festivalurile dedicate, teoretic, cinema-ului de autor.

Apoi, nici măcar nu a fost un an rău. Dimpotrivă. Nu mi-e deloc rușine cu „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, „The Post”, „Phantom Thread”, „Get Out”, „Dunkirk”, „Call Me by Your Name”. Plus categoria film străin sau excepționalul documentar „Visages, villages”, de Agnès Varda și JR (din păcate, nepremiat).

Și competiția principală de la Cannes nu are decât doar câteva filme mari, completate de o sumedenie de filme artsy goale pe dinăuntru, unele aduse doar pentru că au staruri în distribuție (Cannes-ul e de cele mai multe ori mult mai interesant prin celelalte secțiuni).

În plus, este recunoscut că în ultimii ani nominalizările la Oscar (al căror număr a și crescut) au devenit chiar mai relevante, asta și pentru că Academia Americană de Film a început să-și deschidă porțile și spre membri mai tineri și din diverse țări.

În ultimii ani, cam toți marii autori americani de cinema au fost prezenți printre nominalizări (bine, poate mai puțin Jim Jarmusch, care își vede de ale lui): Richard Linklater, Steven Spielberg, Martin Scorsese, Woody Allen, Paul Thomas Anderson, Wes Anderson, Clint Eastwood, Alexander Payne, Kathryn Bigelow. Plus alții veniți din afară: Christopher Nolan, Ang Lee, Denis Villeneuve, Alejandro González Iñárritu, Alfonso Cuarón, Guilermo del Toro, Michael Haneke etc.

Apoi, pentru filmele americane ceva mai altfel, există întotdeauna Independent Spirit Awards, cărora nu le acordăm atenție.

Ceea ce vreau să spun este că ar trebui să judecăm fiecare film și fiecare autor în parte, fără să ținem cont de nominalizări, premii, festivaluri, gale. Să vedem filmele, pe cât posibil, într-o sală de cinema, pentru că vizionarea lor pe ecran mic poate perturba o receptare justă.

Nu tot cinema-ul european de autor sau independent sau experimental sau politic e bun și nu tot ce e mai mainstream e rău („The Post”, al lui Steven Spielberg, va prinde cu siguranță topul meu de final de an). Cinema-ul e mai complex și mai frumos de atât.

Da, Bergman e un mare autor. Dar ar fi o greșeală ca, din perspectiva asta, să privim de sus filmele din aceeași perioadă ale lui Billy Wilder.

Lista completă a câștigătorilor poate fi găsită aici.

30
/09
/18

Festivalul de film documentar fARAD propune la cea de-a 5-a ediție, care se desfășoară anul acesta în perioada 3-7 octombrie la Cinema Arta, o selecție de 12 filme inspirat selecționate, proiectate în prezența realizatorilor și conectate, mai mult decât oricând, la realitate. Tema acestei ediții este Trup/Suflet.

06
/08
/18

PREVIEW Am intrat în a doua jumătate a anului, iar cinematografia română se pregătește pentru filmele toamnei. Aproape 20 de titluri ar urma să ajungă pe marile ecrane, printre care unele semnate de Paul Negoescu, Radu Jude, Tudor Giurgiu, Radu Muntean sau Stere Gulea. „Touch Me Not” rămâne pentru 2019.

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

02
/04
/18

ANCHETĂ Continuăm demersul de a vi-i prezenta pe unii dintre cei mai promiţători tineri regizori români de film ai momentului. Nu au debutat încă în lungmetraj, dar sunt şanse mari – scurtmetrajele lor stau deja mărturie – să tot auzim de următorii cinci cineaști în anii care vor veni: Radu Matei Bărbulescu, Cecilia Felméri, Cristina Haneș, Luiza Pârvu și Andrei Răuțu.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.

30
/12
/17

SPECIAL Cinema-ul de autor nu a murit, aşa cum îl deplâng cinefilii nostalgici. Se fac în fiecare an multe filme foarte bune – o arată şi topul celor mai reuşite titluri de ficţiune văzute în 2017. Poate că se găsesc mai greu, dar ele există şi aşteaptă să fie descoperite.

11
/12
/17

SPECIAL Anul 2017 nu a fost nici rău, dar nici extraordinar de bun pentru cinematografia română - nici un foarte mare film. 20 de filme de ficţiune lansate în săli, trei documentare bune, câteva prezenţe în festivaluri (însă fără Cannes), surprinzător de multe debuturi şi câţiva actori foarte tineri şi promiţători.

01
/06
/17

PREVIEW Începe a 16-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca (2-11 iunie). Pentru că la un eveniment cinematografic atât de mare este esenţial să ştii ce filme vrei să vezi sau merită văzute, Ziarul Metropolis vă propune un ghid.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

30
/11
/14

Daniela Apostol. 37 de ani. O fiică de 18 ani, Laura. Un festival de film documentar de 3 ani, Docuart Fest (primul slogan - „Cele mai frumoase povești sunt adevărate”). Și o pasiune pentru povești și tradiții care o urmărește și când merge pe stradă.

Page 1 of 41234