SPECIAL ZIARUL METROPOLIS. Că sunt intimidant de frumoase şi copleşitor de talentate este o banalitate. Ele sunt, de fapt, zeiţe coborâte printre noi, muritorii. Datorită lor e imposibil să nu iubeşti filmul francez de ieri sau de azi, cu toate aerele lui de superioritate.
Un articol de Ionuţ Mareş|1 aprilie 2015
E dificil de imaginat cinematografia fără ele. Atracția publicului pentru filmul francez sau, mai larg, pentru un anume tip de film european li se datorează într-o măsură încă nerecunoscută la adevărata sa amploare.
Selecția aproape s-a impus de la sine. Sunt actrițe celebre, fascinante, iar faptul că acoperă mai mult de jumătate de secol de cinema dă seamă de forța încă inegalabilă a filmului de a ne ține captivi în lumea fantasmelor sale.
1. Jeanne Moreau (n. 1928)
E greu să rezumi în câteva fraze povestea unei legende, din fericire, încă printre noi. Cu jocul său modern, Jeanne Moreau este imaginea absolută a ceea ce are mai bun și mai măreț cinematografia franceză a ultimelor decenii, cam de când tinerii teribili ai Noului Val au zguduit din temelii felul de a face film.
„Femme fatale” fără urmă de vulgaritate, dar cu o degajare, o senzualitate periculoasă și un mister cuceritor cu care și-a înnobilat cele mai multe din personajele sale celebre, Jeanne Moreau este cea mai evidentă probă a atracției inegalabile exercitate de marele ecran. Dovada că cinematografia trebuia inventată și, mai apoi, reinventată.
2. Brigitte Bardot (n. 1934)
Fără premii și chiar fără prea multe roluri, retrasă din cinema în anii `70, la nici 40 de ani, Brigitte Bardot a zăpăcit o bună perioadă publicul, în special pe cel masculin. Iar cele mai reușite filme ale ei se susțin mai ales datorită prezenței sale scânteietoare.
Frumusețea debordantă și sexualitatea explozivă au transformat-o în obiectul fascinației unei lumi în căutare – și atunci, ca și acum – de exemple ale perfecțiunii. Iar dacă americanii au avut-o pe Marilyn Monroe, francezii au dat-o pe Brigitte Bardot.
3. Catherine Deneuve (n. 1943)
Probabil imaginea cu care marele public asociază cel mai des (și îndreptățit) cinematografia franceză și chiar europeană. Nimeni nu a atins și s-ar putea să nu mai atingă faima sa de actriță etalon, care s-a păstrat la cel mai înalt nivel de profesionalism de la primele și până la cele mai recente roluri, trecând printr-o carieră care s-a intersectat cu cei mai mari regizori și cei mai cunoscuți actori.
A jucat și continuă să joace mult (are cel puțin câte trei filme pe an) și a știut să se adapteze firesc și demn la schimbarea vremurilor și a gusturilor și, mai ales, la transformările propriului corp.
S-a folosit, ca actriță tânără, de cocktailul de naivitate și vulnerabilitate, de frumusețea niciodată strălucitoare și de sexualitatea mai mult sugerată, pentru ca mai târziu să mizeze pe farmecul special și pe talentul impunător, în roluri de femeie distinsă.
4. Fanny Ardant (n. 1949)
Pornită din teatru, tipul de actriță și de frumusețe mai curând clasice, Fanny Ardant, a cărei carieră s-a legat un timp de partenerul său de viață, Francois Truffaut, dar și de Alain Resnais, este o prezență elegantă în peisajul cinematografiei franceze.
A îmbinat interpretările în filme cu povești de epocă, ce o prind suprinzător de bine, cu roluri de femei aparent puternice și cerebrale, dar nu lipsite nici de senzualitate sau de reflexe pasionale.
5. Isabelle Huppert (n. 1953)
Departe de aura unui superstar (în accepțiunea monden-jurnalistică a termenului), deși e și ea printre cele mai titrate nume (a câștigat de două ori premiul de interpretare la Cannes și Veneția, de pildă). Intersectarea sa cu filmul popular a fost mai degrabă întâmplătoare și deloc semnificativă.
Cu peste 100 de roluri într-o carieră începută în anii `70, ea rămâne actrița favorită a cineaștilor-autori (indiferent de granițe), ale căror filme circulă prin cele mai urmărite festivaluri. Panoplia sa de roluri e impresionant de diversă. Dar s-ar putea să vă amintiți în special de interpretările ei solicitante din filme-șoc ca „La dentellière” (1977), „La cérémonie” (1995), „Loulou” (1980) sau „La pianiste” (2001).
6. Isabelle Adjani (n. 1955)
Câștigătoare a celor mai multe premii Cesar de interpretare (cinci) și laureată la Cannes într-un singur an (1981) pentru două roluri în filme diferite, Isabelle Adjani este una dintre cele mai fascinante apariții în filmul francez (unde a debutat încă de la 14 ani).
Amestec de frumusețe deopotrivă captivantă și intimidantă și de aparentă vulnerabilitate, Isabelle Adjani, deși mai puțin cunoscută altui public decât cel francez, rămâne un talent neexploatat suficient până acum.
7. Juliette Binoche (n. 1964)
Star mondial încă de la sfârșitul anilor `80 și începutul anilor `90, Juliette Binoche este una dintre cele mai titrate actrițe din lume. Și nu e vorba de un clișeu sau un reflex jurnalistic: este singura care, pe lângă trofeul Cesar, a luat premiul de interpretare la Cannes, Berlin și Veneția, plus un Oscar.
Și astea nici măcar nu contează atât de mult, pentru că Juliette Binoche, provenită dintr-o familie de artiști, este impecabilă în fiecare rol. Un profesionalism model și o versatilitate rară. Și-a ales cu precizie și aproape fără rateu filmele în care a jucat și a lucrat cu mulți dintre cei mai îndrăzneți regizori.
8. Julie Delpy (n. 1969)
Singura actriță din listă care a avut succes palpabil și ca regizoare (să nu uităm că e și compozitoare, cântăreață și scenaristă). O frumusețe misterioasă, lipsită de glamour sau vulgaritate.
Inexplicabil, a amestecat roluri în producții de nefrecventat cu interpretări în mari filme – de la „Trois couleurs: Blanc” al lui Krzysztof Kieslowski, la trilogia „Before…” a lui Richard Linklater.
9. Marion Cotillard (n. 1975)
Capabilă de transformări impresionante, așa cum a dovedit-o rolul Edith Piaf din „La môme” (2006), care le-a plăcut atât de mult pe americanilor încât i-au dat Oscarul pentru cea mai bună actriță. Combină rolurile în superproducții internaționale cu cele din filme franceze de festival sau/și de marele public.
Ochii ei mari și pătrunzători și zâmbetul tragi-comic conturează un chip greu de uitat. Apare în cel puțin 2-3 filme pe an și este, cu siguranță, una dintre cele mai îndrăgite vedete ale cinematografiei franceze. Un talent verificat.
10. Berenice Bejo (n. 1976)
Născută în Argentina, Berenice Bejo a fost adusă de familia sa în Franța când avea 3 ani. În anii `90 a început cu mici roluri în seriale de televiziune, apoi a virat, încet, spre cinema, până când, în 2006, prinde o parodie de succes la filmele de spionaj: „OSS 117: Le Caire, nid d’espions”.
De regizorul Michel Hazanavicius, cel care îi devine între timp și soț, o leagă și succesul mondial cu filmul „The Artist” (2011). În 2013 primește premiul de interpretare feminină la Cannes pentru rolul din „Le passé”, realizat de cineastul iranian Asghar Farhadi în Franța.
Fizicul său aparent firav și frumoasele trăsături sud-americane, dublate, totuși, de o limbă franceză impecabilă, îi dau un aer special. Delicioasă în comedie, emoționantă în dramă.
11. Audrey Tautou (n. 1976)
Ajunsă peste noapte superstar odată cu filmul „Amelie” (2001) – rol cu care este chiar și acum asociată de publicul larg -, Audrey Tautou este întruchiparea fragilității, grației și ingenuității, cu privirea ei luminoasă și celebrul zâmbet care poate înmuia și cele mai pietrificate suflete.
Simpatică în comedii (fie ele romantice sau nu), credibilă în drame, dezinvoltă în filme fantastice și potrivită în reconstituirile de epocă, Audrey Tautou este una din cele mai agreabile prezențe din lumea filmului francez și european.
12. Mélanie Laurent (n. 1983)
Devenită cunoscută în special cu rolul din „Inglourious Basterds”, teribilul film din 2009 al lui Quentin Tarantino, Mélanie Laurent este o prezență mai discretă raportat la criteriul relativ al faimei, deși e la fel de înzestrată precum colegele ei de generație.
Sugerând candoare și deschidere spre ceilalți, Mélanie Laurent își dezvoltă încet, dar sigur, o tot mai solidă carieră care alternează aparițiile în filme franceze (nu întotdeauna cele mai îndrăznețe) cu rolurile din producții internaționale. Un potențial actoricesc încă insuficient fructificat.
13. Lea Seydoux (n. 1985)
Cu o privire care poate subjuga întreaga lume și cu un trup care poate suci minți, fermecătoarea Lea Seydoux, viitoarea fată Bond, era deja cunoscută până la apariția electrizantă din „La vie d’Adèle” (2013). Rolul ei din filmul lui Kechiche a fost dublat de apariția, în același an și la aceeași ediție a Cannes-ului, în „Grand Central”, unde, vorba unui amic, e „intimidantă, copleșitoare, hot”.
Sigură pe puterea ei de seducție și pe forța jocului, Lea Seydoux este, foarte probabil, cea mai în vogă tânără actriță franceză, ale cărei stil și prezență dau consistență filmelor în care apare.
14. Anaïs Demoustier (n. 1987)
Nu aveți nicio scuză dacă, până acum, nu ați văzut-o, fie și accidental, pe această tânără și al naibii de talentată actriță. Din 2000 și până în prezent a ajuns la peste 40 de roluri, cele mai multe dintre ele fiind de mică amploare.
Dar interpretările de mai mare anvergură – de neratat în „Elles” (2011) sau „Bird People” (2014) – dezvăluie o actriță ambițioasă și sigură pe ea. Țineți minte acest nume, de altfel, splendid.
15. Adèle Exarchopoulos (n. 1993)
Este, deocamdată, actrița unui singur film cunoscut: „La vie d’Adèle”. L-a inspirat pe regizorul franco-tunisian Abdellatif Kechiche să-i includă prenumele în titlul filmului său învingător la Cannes în 2013. Explozia sa va rămâne gravată în istoria cinematografiei.
Pentru că întregul film este de fapt portretul minuțios al tinereții, frumuseții și dezinvolturii întruchipate de tânăra jucată de această actriță cu nume elen și un corp pe care camera de filmat îl divinizează.
