„3 mm”. Altfel despre Simona Halep
https://www.ziarulmetropolis.ro/3-mm-altfel-despre-simona-halep/

CRONICĂ DE FILM Difuzat în premieră de PRO TV de 1 Decembrie şi realizat la iniţiativa şi cu finanţarea unei bănci, documentarul „3 mm” (2020), despre Simona Halep, m-a interesat nu doar datorită numelui protagonistei, dar şi din curiozitatea de a vedea ce iese dintr-o astfel de „comandă” atunci când regia aparţine unui autor de cinema, în acest caz Radu Muntean.

Un articol de Ionuţ Mareş|1 decembrie 2020

Există două mari tipuri de imagini cu care ne-am obișnuit în privința Simonei Halep. În primul rând, cele din timpul meciurilor, care au propriile convenții. Apoi, cele din conferințe de presă și interviuri acordate în diverse contexte. Toate standardizează, inevitabil, modul în care o vedem pe sportivă, chiar dacă multitudinea lor adunată de-a lungul ultimilor ani a permis crearea unui portret. E adevărat, unul mai degrabă public.

Însă documentarul „3 mm” face ceva mai mult de atât și oferă ceea ce se presupune că ar trebui să propună un astfel de demers (deși este promovat cu un termen uzat, din limbajul publicitar, precum „inspirațional”): o altfel de perspectivă asupra unei personalități despre care se presupune că știm deja atât de multe lucruri.

Sigur, ambițiile nu sunt foarte mari, adică nu avem de-a face cu un documentar de cinema care să-și dorească să discute cât mai multe aspecte din viața și cariera Simonei Halep și temele obișnuite în cazul unui astfel de subiect. Probabil nici nu e încă momentul – va fi destul timp pentru asta.

Filmat în decembrie 2019, în timpul unor antrenamente și pregătiri ale Simonei Halep (conduse de antrenorul Darren Cahill), „3 mm” folosește un dispozitiv regizoral simplu, dar extrem de eficient pentru că o umanizează pe sportivă, ne-o arată mai în profunzime, într-un fundal diferit.

Vizual, filmul de circa 30 de minute e construit doar din imagini cu Simona Halep la antrenamente – de la cele din sala de forță, la cele de pe terenul de pregătire, unde repetă până la epuizare loviturile cu racheta.

Iar insistența aparatului de filmat asupra acestor eforturi, care sunt curățate de orice aură, sugerează ceea ce știm cu toții, dar nu avem șansa să și vedem – în spatele succesului din meciurile oficiale se ascunde acest sacrificiu uriaș, făcut zi de zi. Sunt ipostaze mai puțin cunoscute și tocmai de aceea scenele au prospețime – e ceva plăcut și în același timp ofertant cinematografic în posibilitatea de a observa bogăția de reacții de pe chipul sportivei (de la relaxare și râs, la concentrare și chin) și complexitatea exercițiilor la care își supune corpul.

Apoi e coloana sonoră, una din care lipsește, din fericire, muzica și care, cu excepția unei scurte intervenții a antrenorului Darren Cahill, e făcută doar dintr-un voice-over în care Simona Halep vorbește despre temperamentul său, despre antrenor, despre jocul său, despre celebrele sale reflexe și răbufniri de pe teren, despre durerile cu care se confruntă de când și-a început cariera, despre slăbiciuni și puncte tari.

Reiese o analiză extrem de lucidă a tenisului, dar și o introspecție psihologică, făcute de o campioană relaxată, ajunsă într-un moment în care e conștientă de statutul ei și în care poate spune că „nu e nimic magic în spate, trebuie să muncești, și atât”.

„3 mm” împrumută câte ceva din cele două laturi ale lui Radu Muntean, de realizator de reclame (cel puțin una e chiar cu Simona Halep) și de autor de filme de cinema (cunoscut pentru titluri de ficțiune ca „Hârtia va fi albastră”, „Marți, după Crăciun”, „Boogie”, „Un etaj mai jos” și „Alice T”, dar și pentru un documentar, „Vorbitor”, semnat împreună cu Alex Baciu).

Punctul de pornire este, în fond, o „comandă” (de altfel, filmul a fost ambalat ca o colaborare între Banca Trasilvania și Simona Halep). Însă execuția, deși mai mult pragmatică decât ingenioasă, are amprenta unui cineast care scoate tot ce e mai bun dintr-o situație care, evident, are limitări.

Mai mult, aș risca să identific în structura documentarului o preocupare constantă a regizorului Radu Muntean – contrastul și chiar tensiunea dintre imaginea de oameni de succes, siguri pe noi, pe care vrem sau suntem nevoiți să o proiectăm public și fragilitatea destabilizatoare, firescul profund uman, cu frici și nesiguranțe, care se ascunde în spate.

 

Filmul este disponibil mai jos:

 

15
/04
/13

Scurtmetrajul „Și viii plâng”/ „Os Vivos Tambem Choram” / „The Living Cry Too”, regizat de Basil da Cunha a fost desemnat marele câștigător al celei de-a șaptea ediții a Festivalului Internațional de Film NexT.