5 întrebări pentru actorii de la Teatrul Metropolis – Alexandra Sălceanu
https://www.ziarulmetropolis.ro/5-intrebari-pentru-actorii-de-la-teatrul-metropolis-alexandra-salceanu/

Actorii de la Metropolis răspund la cinci întrebări despre soarta teatrului autohton, într-o perioadă atipică şi delicată pentru scena românească.

Un articol de Ziarul Metropolis|28 iunie 2020

1. De ce v-a fost cel mai dor în timpul celor două luni de stare de urgență?

Alexandra Sălceanu: De  oameni. De activitățile care implică oameni, culmea!  🙂 De prieteni!

2. Credeți că lumea se va schimba în urma acestei pandemii? În ce fel? 

Eu așa sper. Eu sper că vom înțelege cu toții că ne afectăm între noi! Că avem o responsabilitate și față de cel de lângă noi, de fapt față de oricine și orice. Nimic nu ni se cuvine. Trebuie să învățăm ce înseamnă cu adevărat responsabilitate și respect față de tot: față de viață în primul rând – față de oameni, de animale, de natură, de credințele și alegerile celorlalți, față de noi înșine. Cred că trebuie să recreăm armonia în existența noastră.

3. Ce fel de spectacole credeți că vor căuta spectatorii la teatru după această experiență?

Habar n-am. Cred că vor căuta experiențe variate, noi. Cred că va fi mai multă curiozitate ca până acum și mai multă apreciere a actului artistic. Uneori, când ești privat de ceva, cu care erai obișnuit, înveți să-l apreciezi mai mult. Deci presupun că spectatorii vor căuta orice fel de experiență teatrală, tocmai din curiozitatea de a trăi ceva nou. Eu una voi merge cât de des voi putea.

4. Felul dumneavoastră de a vă raporta la teatru s-a schimbat în vreun fel? Credeți că teatrul va arăta altfel după revenirea la normal?

Cred că eu m-am schimbat, așa că probabil s-a schimbat și felul în care mă raportez la multe lucruri, așadar și modul în care percep teatrul. Aștept să mă duc să-l și simt și văd atunci ce e diferit.

Cât despre cum va arăta teatrul după pandemie… nu știu. Încă. Eu cred că toți suntem, cel puțin, un pic altfel decât eram înainte de această perioadă. Dar cumva, simt că e de bine.

5. Dacă ați fi avut o baghetă magică în timpul acestei pandemii, care ar fi cele trei lucruri pe care le-ați fi schimbat sau le-ați schimba de acum încolo?

Baghetă magică? Ar fi fost bine, aș fi schimbat multe, doar că încerc să scap de acest mod de gândire; încerc să nu mă mai gândesc la ce ar fi putut fi altfel. Îmi face rău.  Încerc să fiu foarte atentă la ce e de fapt, la ce e real și să mă bucur din toată inima.

Foto: Florin Ghioca

15
/07
/14

Andreea Bibiri spune că în teatru nu există democrație. Mărturisește că regizorul care a influențat-o cel mai mult a fost Liviu Ciulei și vorbește despre prima ei colaborare cu actorul Marius Manole, într-un spectacol „un pic cam personal“, „Cremă de zahăr ars. Astăzi îi spunem dragoste“.

15
/07
/14

Pentru prima dată în Festivalul Naţional de Teatru, musicalul a atras la preselecţia organizată de UNITER împreună cu dansatorul şi coregraful Răzvan Mazilu aproape 100 de tineri aspiranţi.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

15
/07
/14

INTERVIU. Aflat la prima ediţie, festivalul Ceau, Cinema! (17-20 iulie) îşi propune să apropie publicul de filmul european, într-o oraş fără nici un cinematograf de stat funcţional, dar cu ambiţii de capitală culturală: Timişoara. Pentru a afla ce înseamnă un astfel de eveniment, am stat de vorbă cu iniţiatorul şi organizatorul principal: copywriterul şi criticul de film Lucian Mircu.

14
/07
/14

Ajunsă la cea de-a treia ediție, Caravana Metropolis – ‘Cinema în aer liber’, cel mai mare festival nomad de film din ţară, revine în Piața Mică din Sibiu, al șaptelea oraş de pe itinerariul din acest an, unde va rămâne între 15 - 20 iulie. 

13
/07
/14

MEMORIA CULTURALĂ Geniul uriaşei actriţe Maria Ventura a dus gloria românească în lume. Ea a construit un teatru în România şi a întemeiat o şcoală de teatru în Franţa; a trăit în preajma faimoasei Sarah Bernhardt și a murit acum 60 de ani.