Actorii de la Metropolis răspund la cinci întrebări despre soarta teatrului autohton, într-o perioadă atipică şi delicată pentru scena românească.
Un articol de Ziarul Metropolis|17 iunie 2020
1. De ce v-a fost cel mai dor în timpul celor două luni de stare de urgență?
Marcela Motoc: De mama. Am fost departe toată această perioadă, poate oricum nu aș fi ajuns să o văd în acest răstimp, aveam spectacole și turnee programate, repetiții, dar impunerea distanței a acutizat dorul.
2. Credeți că lumea se va schimba în urma acestei pandemii? În ce fel?
Nu. Din păcate, nu! Dar sper să mă înșel!
3. Ce fel de spectacole credeți că vor căuta spectatorii la teatru după această experiență?
Nu cred că publicul caută un anume tip de spectacol. Cred însă în poveste. Si, deși aș fi tentantă, nu vreau să răspund… comedii. Mă întristează căutarea cu orice preț a unei singure manifestări emoționale, dar cred cu tărie că povestea și emoția sunt esențiale în artă.
4. Felul dumneavoastră de a vă raporta la teatru s-a schimbat în vreun fel? Credeți că teatrul va arăta altfel după revenirea la normal?
Nu știu să mă raportez altfel la teatru, nu altfel decât ca la cea mai frumoasă meserie din lume, nu altfel decât ca la o nevoie și o binecuvântare. Si sper să nu fiu niciodată nevoită să renunț sau să mă raportez altfel la el. Iar dacă vom reveni la „normal” și teatrul va reveni la același normal.
5. Dacă ați fi avut o baghetă magică în timpul acestei pandemii, care ar fi cele trei lucruri pe care le-ați fi schimbat sau le-ați schimba de acum încolo?
Dacă aș fi avut o baghetă magică n-aș fi schimbat doar trei lucruri.
