7 întrebări pentru Florentina Năstase, nominalizată la Premiile Gopo pentru cea mai bună actriță în rol principal
https://www.ziarulmetropolis.ro/7-intrebari-pentru-florentina-nastase-nominalizata-la-premiile-gopo-pentru-cea-mai-buna-actrita-in-rol-principal/

INTERVIU În aşteptarea celei de-a XIII-a ediţii a Galei Premiilor Gopo, ce are loc astăzi, 19 martie, la Teatrul Naţional din Bucureşti, am stat de vorbă cu actriţa Florentina Năstase.

Un articol de Alina Vîlcan|19 martie 2019

Florentina Năstase este nominalizată la Premiile Gopo din acest an, la categoria Cea mai bună actriță în rol principal, pentru rolul din filmul „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă”, în regia lui Bogdan Theodor Olteanu.

Câteva conversații despre o fată foarte înaltă. Care a fost principala provocare pentru tine, cum ai colaborat cu regizorul Bogdan Theodor Olteanu, ce ai învățat lucrând pentru acest film? Dar și ce consideri că e cel mai atrăgător la personajul care ți-a adus nominalizarea Gopo pentru cea mai bună actriță în rol principal?
A fost un proces de lucru foarte plăcut, de la primele lecturi ale scenariului până la ultimul cadru tras. Bogdan e un regizor delicat și discret, care conduce repetițiile fără prea mult zgomot. A fost esențial, în primă fază, ca relația dintre mine și Silvana (n.r.: Silvana Mihai) să funcționeze. E meritul lui că a făcut un casting în urma căruia am rămas și cu o prietenă foarte bună, nu doar cu o colegă de platou. A fost o chimie perfectă. Ce am învățat nu pot să pun în cuvinte acum, sper să am ocazia să aplic în viitoare proiecte.

M-am bucurat să-mi descopăr o fațetă pe care nu o exploatez în alt context. Personajul acesta are o determinare și o liniște interioară pe care le admir. Nu spun că eu am reușit neapărat să îi dau aceste valențe, ci așa am „citit-o” din scenariu. Sper să fi reușit să și transmit asta.

Premiile Gopo 2019. Cum ai primit această nominalizare, ce așteptări ai?
A fost o mare surpriză pentru mine. Primul rol principal într-un lungmetraj și vine nominalizarea la Gopo! Este meritul lui Bogdan și al echipei de promovare, care a reușit să expună acest film indie într-un mediu cinematografic ostil filmului românesc în general, și al celui independent cu atât mai mult. Când s-a lansat s-a tot discutat la proiecțiile la care am participat despre filmul LGBT și despre impactul acestuia în societate. Și gândul meu era că vom ajunge la o stare de normalitate abia atunci când nu ne vom mai uita la un „film cu lesbiene”, ci la o poveste de dragoste pur și simplu și îl vom judeca din punct de vedere artistic. Această dublă nominalizare, a mea și a Silvanei pentru cel mai bun rol principal feminin, mă face să sper că suntem pe un drum bun.

„Câteva conversații despre o fată foarte înaltă” (regia: Bogdan Theodor Olteanu)

Teatru. Te știm mai ales din teatru, care consideri că sunt cele mai bune momente (roluri sau alte întâmplări) ale tale de până acum în teatru și pe ce scene te vedem în această primăvară?
Da, teatrul este casa mea, de fapt. S-au împlinit 10 ani de când sunt în colectivul teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești și sunt recunoscătoare pentru întâlnirile de aici cu trupa, cu regizorii, muzicienii și scenografii mișto cu care am lucrat în tot acest timp. Am jucat în multe spectacole minunate aici, care m-au modelat ca actriță. De câțiva ani colaborez cu Teatrul de Comedie din București, unde mă simt foarte bine, e o atmosferă minunată acolo. La Replika joc într-o monodramă regizată de Sânziana Stoican, spectacol care îmi dă palpitații la fiecare reprezentație (n.r.: „Peștii dorm”, în cadrul programului „Povești cu supereroi”). Și sunt în toate producțiile Asociației „Cultură’n Șură”, spectacole care circulă prin toată țara în cadrul proiectului acesta în care mă implic cu tot sufletul alături de partenerul meu de viață.

Noua generație de actori. Cum vezi generația ta de actori de la noi, în teatru și film?
Generația mea? E foarte mișto. Suntem cu un picior în vechiul sistem de angajări la stat și cu celălalt în mediul independent. Ce vine după noi e mai interesant, tinerii axați pe independent, care e mai competitiv, teoretic. Să vedem ce iese de aici.

Artist în România mileniului III. Cum se construiește o carieră artistică în România acum, ce e cel mai dificil, și cum trăiește din artă, aici, o actriță tânără?
O carieră de orice fel se construiește cu multă muncă și răbdare. Când m-am angajat aveam impresia că timpul mă presează, că trebuie să fac rolul cel mare „acum”, mă frustram, mă grăbeam și deseori ratam. În timp am învățat să iau fiecare nouă propunere cu calm și să muncesc cât pot de bine cu instrumentele pe care le am la îndemână. Și am învățat să fiu mai selectivă. Nu pot să fac totul bine, așa că încerc să fac mai puțin, dar foarte bine. Cât despre traiul din artă, cred că depinde ce standarde ai. Eu am tot ce îmi doresc, așadar pot declara că se trăiește minunat din meseria asta. Cu tot cu rate la bancă.

Timp liber. Ce îți place să faci atunci când nu ai nimic de făcut?
Nu prea mai am timp liber de când am devenit mamă. Tânjesc după o cafea cu prietenele și văd cu ochii minții o după-amiază în care să pot citi într-o liniște deplină.

Va urma… Ce pregătești nou, în ce urmează să te vedem (film, teatru)?
Aștept să văd ce aduce noua stagiune la Ploiești, apoi sper să urmeze o colaborare cu Bogdan Olteanu și în teatru. Vara asta, dacă totul merge bine, voi lucra alături de Victor Olăhuț la un proiect foarte sensibil, dar superstiția nu mă lasă să spun mai mult acum. În film mă tem că nu am niciun plan, sper să nu fiu o cometă pe cerul cinematografiei românești, dar e posibil. Mă pregătesc pentru orice scenariu, ca să nu fiu dezamăgită.

Când s-a lansat s-a tot discutat la proiecțiile la care am participat despre filmul LGBT și despre impactul acestuia în societate. Și gândul meu era că vom ajunge la o stare de normalitate abia atunci când nu ne vom mai uita la un „film cu lesbiene”, ci la o poveste de dragoste pur și simplu și îl vom judeca din punct de vedere artistic. (Florentina Năstase, actriță)

Foto: Micafotografă, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă

05
/07
/22

Minionii (ființe mici, galbene, cilindrice, cu unul sau doi ochi acoperiți de ochelari, care vorbesc limba „minioneză” pe care doar maleficul lor stăpân, Gru, pare s-o stăpânească la perfecție) și-au câștigat celebritatea binemeritată și au ajuns, iată, cap de afiș al celui de-al doilea lungmetraj dedicat poveștii lor.

05
/07
/22

Adaptarea lui Xavier Giannoli a romanului lui Honoré de Balzac despre ambiții literare și corupția din media în Parisul secolului XIX ajunge în cinema din 8 iulie, distribuit de Independența Film. Prezentat în premieră internațională la Festivalul de la Veneția și câștigător a șapte premii César, printre care și premiul pentru cel mai bun film, Iluzii pierdute reunește în distribuție nume cunoscute precum Cécile de France, Xavier Dolan sau Gérard Depardieu.

04
/07
/22

Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) revine la Sibiu, între 7 și 10 iulie. Este al 16-lea an în care TIFF aduce la Sibiu cele mai așteptate și premiate producții ale sezonului. Peste 25 de filme în premieră și cine-concerte vor avea loc în două spații outdoor, dar și în cinema. TIFF Sibiu se va desfășura în Piața Huet (toate evenimentele de aici vor avea intrare liberă), în Habermann Markt / Piața Habermann și la Cine Gold. Sloganul ediției este „Make Films, Not War”, un răspuns al organizatorilor față de războiul din Ucraina și un îndemn la creație, nu la distrugere.

04
/07
/22

Prezentarea filmului “R.M.N.” (2022) cu participarea regizorului Cristian Mungiu, proiecţia unei versiuni restaurate a capodoperei “Evanghelia după Matei” (1964), în anul centenarului Pier Paolo Pasolini, şi o dezbatere despre Václav Havel prilejuită de apariţia unui film biografic şi de traducerea în română a unei culegeri de discursuri şi texte ale fostului preşedinte ceh se numără printre evenimentele speciale de la a noua ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 14-17 iulie la Timişoara.

30
/06
/22

Festivalul longeviv și cu tradiție din Piatra Neamț aduce, deja de 14 ani, în fața cinefililor, filme documentare și scurtmetraje create de regizoare și regizori aflați la începutul carierei lor în cinematografie.

24
/06
/22

În sala cinematografului Victoria din Cluj-Napoca, în cadrul secțiunii competiționale a Festivalului Internațional de Film Transilivania (TIFF, 17-26 iunie), este proiectat „The Last Execution“. În prima scenă a filmului, actorul Lars Eidinger, care joacă rolul medicului Werner Teske, se află pe bancheta din spate a unei dube a poliției politice din Germania de Est.

23
/06
/22

Sâmbătă, 25 iunie, Asociațiile Bloc Zero și MaiMultVerde organizează o seară de film pentru toate vârstele pe insula de pe Lacul Morii, dublată de un picnic comunitar și o discuție despre reamenajarea sustenabilă a spațiilor verzi din București.

22
/06
/22

„Elvis“, filmul lui Baz Luhrmann despre cel mai bine vândut cântăreț solo al tuturor timpurilor, e alegerea perfectă pentru entertainment de calitate, în această vară.

22
/06
/22

INTERVIU Prezent la Cluj-Napoca pentru TIFF, regizorul Eran Kolirin vorbeşte într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre ce înseamnă să faci, ca cineast israelian, un film bazat pe o carte a unui scriitor palestinian despre viaţa arabilor care sunt cetăţeni ai Israelului.

20
/06
/22

Poate cel mai bun film nou văzut în primele trei zile de TIFF e "Rimini" (2022), realizat de austriacul Ulrich Seidl - portretul sarcastic al Europei prin povestea unui cântăreţ austriac eşuat care performează pentru pensionari în hoteluri semi-pustii din celebra staţiune italiană care dă titlul.

18
/06
/22

Cluj-Napoca e, zilele astea, orașul ideal. După cum ar spune un clasic în viață: „pentru că… din seria filmelor“. Pentru că… TIFF și pentru că… festival. Mare. Frumos. Prietenos. Aventuros. Și alte cuvinte care se termină la fel de spectaculos – spumos, delicios, tiffelicious.