„California Suite”: Nimeni nu părăsește incinta până nu ne împăcăm!
https://www.ziarulmetropolis.ro/california-suite-nimeni-nu-paraseste-incinta-pana-nu-ne-impacam/

Camerele 203 şi 204, hotelul Beverly Hills din Los Angeles – decorul inofensiv în care se desfăşoară trei dramolete zguduitoare pentru protagoniştii lor dar comice văzute din afară (cum de altfel se întâmplă cu multe dintre problemele vieţii). Iar crizele altora sunt mereu deosebit de interesante şi spumoase.

Un articol de Cristina Enescu Aky|27 noiembrie 2023

„California Suite” este debutul regizoral al actorului Andrei Huțuleac, și are la bază piesa din 1976 a celebrului dramaturg și scenarist american Neil Simon, frecvent montat și foarte apreciat la nivel internațional printre altele pentru talentul său particular ce a împleti comicul și dramaticul. „Specialitatea” sa sunt comediile de situație cu două personaje. Piesa a fost adaptată de autor în 1978 pentru un film în care apar Alan Alda, Jane Fonda, Walter Matthau, Bill Cosby, Richard Pryor, Elaine May, Maggie Smith și Michael Caine, iar Maggie Smith a câștigat un Oscar pentru prestația ei.

Spectacolul de la Teatrul Metropolis are trei episoade, fiecare comic într-un alt registru, variațiuni pe o temă etern ofertantă: crizele matrimoniale și duelurile din interiorul cuplurilor, respectiv dintre familii. Fiecare cuplu are situații, crize, probleme diferite, dar întrebările la care caută răspunsuri sunt cam aceleași: pentru ce merită să rămână împreună atunci când totul merge din rău în mai rău? Cum se comunică în situații explozive, când toți își pierd capul, simțul ridicolului și orice minimă logică? Și pentru ce (nu) merită să ne certăm, să rămânem împreună sau să ne despărțim de fapt ? Totul e, în fond, o chestiune de perspectivă și de context: contează mai puțin care e realitatea, cât ce înțelege fiecare din ceea ce se întâmplă. Și mai contează cât de isterici, absurzi și obtuzi devenim atunci când ne certăm. Nu doar ei, ci noi toți, și tocmai asta e una din cheile comice ale acestei producții. Puteți lua spectacolul ca pe o comedie ușoară în trei episoade, sau ca pe o mini-serie de introspecții detașate (pentru noi) asupra unor crizelnițe conjugale de care râdem și care totodată ne pun oleacă și pe gânduri.

Scena 1: Cu duduia în pat și nevasta la ușă
Marvin și soția lui Millie au venit în L.A. pentru un eveniment de familie, doar că au luat zboruri diferite. Până să ajungă și consoarta la hotel, Marvin se trezește dimineața cu o duduie beată moartă în pat, ca urmare a unei nopți cu mult alcool din care nu își amintește chiar tot. Dan Rădulescu e așadar Marvin, soțul familist pe care un context particular și niște (mult) alcool îl transformă într-un bărbat care tocmai și-a înșelat nevasta cu o prostituată, iar Corina Moise (Millie) e soția în care se trezesc reacții imprevizibile atunci când se confruntă cu isprava soțului. Iar totul e savuros de comic, disperarea lui Marvin e spumoasă și perfect inteligibilă de către oricine a fost vreodată într-un bucluc enorm auto-creat, iar tribulațiile lui Millie (stupoare, șoc, furie și multe alte stări, pe cât de paroxistice pentru ea pe atât de hilare pentru noi) țin ritmul alert și comedia la cote înalte.

Scena 2: Du-te-ncolo vino-ncoace, sau Nu te mai suport dar am nevoie de tine

Diana este o actriță britanică nominalizată pentru prima dată la Oscar, ceea ce speră că îi va reactiva cariera în declin. Momentul potențial (dar puțin probabil) de glorie în lumina reflectoarelor (deși știe de fapt că nu are nicio șansă) este precedat la hotel de o discuție – maraton cu soțul ei Sidney. Între frământări cvasi-isterice legate de rochia de gală buclucașă, care ascunde și nu prea o anume diformitate fizică și foarte multe nesiguranțe și frustrări, reproșuri – implorări – erupții discursive, se revelează aici trist, dincolo ridicol, fondul real al relației celor doi: un mariaj de conveniență între o femeie disperată după afecțiune dar și prestanță socială și un bărbat cu o orientare sexuală prea puțin mascată.

Ambii ar putea fi material de lucru zdravăn pentru psihologi, iar relația lor este pe cât de toxică pe atât de convenabilă pentru amândoi, și funcționează în felul său disfuncțional. Și oare câte relații de acest fel nu abundă primprejur? Spectacolul nu de puține ori de circ al acestui mariaj e o contrapondere mai realistă față de povestea primului cuplu, dar nu mai puțin dezechilibrată și rizibilă, căci paleta problemelor de cuplu este infinită – dramatică atunci când e personală și comică atunci când e a altora.

Scena 3: Noi contra voi sau cursa exagerărilor

Protagoniștii ultimei scene sunt două cupluri, vechi prieteni de familie. Stu și soția sa Gert, respectiv Mort și Beth (delicios jucați de cele actorii din primele două scene) au organizat o mult-visată vacanță, și tocmai au jucat tenis împreună. Toate bune și frumoase până când una dintre soții, Beth, se accidentează în timpul partidei. Pe fondul durerii și al isteriei momentului (ca și în viața reală, orice incident, în cuplu, trebuie inevitabil să degenereze într-un ping-pong de acuze și reproșuri), în timp ce soțul ei o cară cu chiu cu vai în camera de hotel, apare „convingerea” că vinovat de accidentare este prietenul Stu. Și uite-așa, un țânțar devine o herghelie de armăsari, spiritele se înfoaie (soții devin lei-paralei iar soțiile furii dezlănțuite), comicul împroașcă pe toți pereții, iar adulții se comportă ca niște copii care se ceartă și bat pentru cine e mai tare. Furiile infantile ajung la cote paroxistice, orgoliile și nervii îi transformă pe fiecare în cea mai absurdă versiune a lor, iar prietenia este întinsă la maxim gata-gata să se rupă, în ritm de palme și injurii ridicole. Și totuși se merge înainte, și „nu părăsim incinta” până nu ne împăcăm!
În sinteză, o poveste pentru cupluri de toate felurile, stările și problemele, pentru cei singuri și pentru cei căsătoriți de o viață, pentru cuplurile de prieteni și pentru toți cei care, pe parcursul unui spectacol cu o distribuție bine alchimizată și belele de un comic paroxistic, ne reamintește că orice dramoletă de cuplu e o comedie dacă scoatem din ecuație nervii, orgoliile și crizele de moment.
Următoarea reprezentație a acestui spectacol va avea loc miercuri 13 decembrie. Bilete aici.
*
California Suite de Neil Simon
Regia: Andrei Huțuleac. Decorul: concept colectiv
Distribuție: Dan Rădulescu, Corina Moise, Nicoleta Hâncu, Sorin Miron
Durată: 1h 30min. Audiență 14+
Teatrul Metropolis



08
/05
/24

Echipa Asociației „Albert și zâmbete” este încântată să anunțe „Galeria terapiilor, ediția a treia”, un eveniment unic și inovator dedicat conectării, cunoașterii și inspirației, din credința în șansa copiilor cu nevoi speciale.

30
/04
/24

Violoncelistul de talie internațională Andrei Ioniță va cânta la Iași în cadrul seriei concertelor organizate de Fundația Culturală Gaudium Animae. Recitalul va avea loc joi, 9 mai 2024, ora 19.00, în sala Henri Coandă de la Palatul Culturii Iași.

30
/04
/24

Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, prin Departamentul de Cercetare, Dezvoltare, Inovare, și Centrul de Teatru Educațional Replika desfășoarpă, în perioada 27 mai-1 iunie 2024, evenimentul care încheie proiectul european TabThePAST. Taboo History. Fill the Past to Sense the Present (Istoria Tabu. Umple golurile din trecut pentru a percepe prezentul).

30
/04
/24

Luni, pe 29 aprilie, la Teatrului Național ,,I. L. Caragiale’’ din București, a avut loc cea de-a 18-a ediție a Galei Premiilor Gopo, în cadrul căreia au fost celebrate performanțele înregistrate de cinematografia română în ultimii ani.

30
/04
/24

În pofida starturilor false, primăvara pare a se fi împământenit. Asta mai ales dacă te iei după lumina care se filtrează printre copaci. Pare greu de crezut, iar oamenii de la meteo sunt fiecare un soi de Cassandra care a tot strigat „lup” până a rămas fără voce. Dar e suficient să tragem adânc aer în plămâni și, printre moleculele de îndoială își va face loc și aerul proaspăt. În întâmpinarea căldurii, acum că am trecut de cea mai crudă dintre luni, Vanner Collective invită publicul la trei spectacole dezghețate.

30
/04
/24

Galeria Jecza din Timișoara alături de Fundația Interart Triade magnetizează publicul din Veneția cu o expoziție în premieră în orașul celebrei Bienale de Artă, redeschizând vizitatorilor, după un deceniu un spațiu vechi de peste 900 de ani, cu o expoziție intens apreciată de critici, colecționari și iubitori de artă.

29
/04
/24

După „MANual”, spectacolul care a umplut sala la fiecare reprezentație de la Centrul Național al Dansului București (CNDB), Sergiu Diță, un coregraf în plină ascensiune, revine cu o nouă premieră. Publicul este invitat la „Memetics”, un spectacol de dans contemporan inspirat din cultura digitală, în 11 și 12 mai. Un spectacol care va ajunge viral, însă nu pe Internet, ci pe scenă.

29
/04
/24

Tuturor ne place să călătorim. În locuri exotice, în orașe aglomerate, la capătul lumii sau la doi pași de casă. Dar există și locuri unde poți călători în timp. Iar Râșnov este locul ideal pentru o astfel de experiență.

29
/04
/24

Romanul „Părinți” al Dianei Bădica este romanul unei generații. Este acel moment din proza noastră contemporană în care simți respirația unei scriitoare cu totul speciale, care reușește să surprindă suflul și sufletul unei generații în care s-au întâlnit și s-au ciocnit toate tranzițiile ultimelor decenii.