„California Suite”: Nimeni nu părăsește incinta până nu ne împăcăm!
https://www.ziarulmetropolis.ro/california-suite-nimeni-nu-paraseste-incinta-pana-nu-ne-impacam/

Camerele 203 şi 204, hotelul Beverly Hills din Los Angeles – decorul inofensiv în care se desfăşoară trei dramolete zguduitoare pentru protagoniştii lor dar comice văzute din afară (cum de altfel se întâmplă cu multe dintre problemele vieţii). Iar crizele altora sunt mereu deosebit de interesante şi spumoase.

Un articol de Cristina Enescu Aky|27 noiembrie 2023

„California Suite” este debutul regizoral al actorului Andrei Huțuleac, și are la bază piesa din 1976 a celebrului dramaturg și scenarist american Neil Simon, frecvent montat și foarte apreciat la nivel internațional printre altele pentru talentul său particular ce a împleti comicul și dramaticul. „Specialitatea” sa sunt comediile de situație cu două personaje. Piesa a fost adaptată de autor în 1978 pentru un film în care apar Alan Alda, Jane Fonda, Walter Matthau, Bill Cosby, Richard Pryor, Elaine May, Maggie Smith și Michael Caine, iar Maggie Smith a câștigat un Oscar pentru prestația ei.

Spectacolul de la Teatrul Metropolis are trei episoade, fiecare comic într-un alt registru, variațiuni pe o temă etern ofertantă: crizele matrimoniale și duelurile din interiorul cuplurilor, respectiv dintre familii. Fiecare cuplu are situații, crize, probleme diferite, dar întrebările la care caută răspunsuri sunt cam aceleași: pentru ce merită să rămână împreună atunci când totul merge din rău în mai rău? Cum se comunică în situații explozive, când toți își pierd capul, simțul ridicolului și orice minimă logică? Și pentru ce (nu) merită să ne certăm, să rămânem împreună sau să ne despărțim de fapt ? Totul e, în fond, o chestiune de perspectivă și de context: contează mai puțin care e realitatea, cât ce înțelege fiecare din ceea ce se întâmplă. Și mai contează cât de isterici, absurzi și obtuzi devenim atunci când ne certăm. Nu doar ei, ci noi toți, și tocmai asta e una din cheile comice ale acestei producții. Puteți lua spectacolul ca pe o comedie ușoară în trei episoade, sau ca pe o mini-serie de introspecții detașate (pentru noi) asupra unor crizelnițe conjugale de care râdem și care totodată ne pun oleacă și pe gânduri.

Scena 1: Cu duduia în pat și nevasta la ușă
Marvin și soția lui Millie au venit în L.A. pentru un eveniment de familie, doar că au luat zboruri diferite. Până să ajungă și consoarta la hotel, Marvin se trezește dimineața cu o duduie beată moartă în pat, ca urmare a unei nopți cu mult alcool din care nu își amintește chiar tot. Dan Rădulescu e așadar Marvin, soțul familist pe care un context particular și niște (mult) alcool îl transformă într-un bărbat care tocmai și-a înșelat nevasta cu o prostituată, iar Corina Moise (Millie) e soția în care se trezesc reacții imprevizibile atunci când se confruntă cu isprava soțului. Iar totul e savuros de comic, disperarea lui Marvin e spumoasă și perfect inteligibilă de către oricine a fost vreodată într-un bucluc enorm auto-creat, iar tribulațiile lui Millie (stupoare, șoc, furie și multe alte stări, pe cât de paroxistice pentru ea pe atât de hilare pentru noi) țin ritmul alert și comedia la cote înalte.

Scena 2: Du-te-ncolo vino-ncoace, sau Nu te mai suport dar am nevoie de tine

Diana este o actriță britanică nominalizată pentru prima dată la Oscar, ceea ce speră că îi va reactiva cariera în declin. Momentul potențial (dar puțin probabil) de glorie în lumina reflectoarelor (deși știe de fapt că nu are nicio șansă) este precedat la hotel de o discuție – maraton cu soțul ei Sidney. Între frământări cvasi-isterice legate de rochia de gală buclucașă, care ascunde și nu prea o anume diformitate fizică și foarte multe nesiguranțe și frustrări, reproșuri – implorări – erupții discursive, se revelează aici trist, dincolo ridicol, fondul real al relației celor doi: un mariaj de conveniență între o femeie disperată după afecțiune dar și prestanță socială și un bărbat cu o orientare sexuală prea puțin mascată.

Ambii ar putea fi material de lucru zdravăn pentru psihologi, iar relația lor este pe cât de toxică pe atât de convenabilă pentru amândoi, și funcționează în felul său disfuncțional. Și oare câte relații de acest fel nu abundă primprejur? Spectacolul nu de puține ori de circ al acestui mariaj e o contrapondere mai realistă față de povestea primului cuplu, dar nu mai puțin dezechilibrată și rizibilă, căci paleta problemelor de cuplu este infinită – dramatică atunci când e personală și comică atunci când e a altora.

Scena 3: Noi contra voi sau cursa exagerărilor

Protagoniștii ultimei scene sunt două cupluri, vechi prieteni de familie. Stu și soția sa Gert, respectiv Mort și Beth (delicios jucați de cele actorii din primele două scene) au organizat o mult-visată vacanță, și tocmai au jucat tenis împreună. Toate bune și frumoase până când una dintre soții, Beth, se accidentează în timpul partidei. Pe fondul durerii și al isteriei momentului (ca și în viața reală, orice incident, în cuplu, trebuie inevitabil să degenereze într-un ping-pong de acuze și reproșuri), în timp ce soțul ei o cară cu chiu cu vai în camera de hotel, apare „convingerea” că vinovat de accidentare este prietenul Stu. Și uite-așa, un țânțar devine o herghelie de armăsari, spiritele se înfoaie (soții devin lei-paralei iar soțiile furii dezlănțuite), comicul împroașcă pe toți pereții, iar adulții se comportă ca niște copii care se ceartă și bat pentru cine e mai tare. Furiile infantile ajung la cote paroxistice, orgoliile și nervii îi transformă pe fiecare în cea mai absurdă versiune a lor, iar prietenia este întinsă la maxim gata-gata să se rupă, în ritm de palme și injurii ridicole. Și totuși se merge înainte, și „nu părăsim incinta” până nu ne împăcăm!
În sinteză, o poveste pentru cupluri de toate felurile, stările și problemele, pentru cei singuri și pentru cei căsătoriți de o viață, pentru cuplurile de prieteni și pentru toți cei care, pe parcursul unui spectacol cu o distribuție bine alchimizată și belele de un comic paroxistic, ne reamintește că orice dramoletă de cuplu e o comedie dacă scoatem din ecuație nervii, orgoliile și crizele de moment.
Următoarea reprezentație a acestui spectacol va avea loc miercuri 13 decembrie. Bilete aici.
*
California Suite de Neil Simon
Regia: Andrei Huțuleac. Decorul: concept colectiv
Distribuție: Dan Rădulescu, Corina Moise, Nicoleta Hâncu, Sorin Miron
Durată: 1h 30min. Audiență 14+
Teatrul Metropolis



14
/12
/23

S-a lansat Crăciun în Amzei, un eveniment realizat de către Primăria Sectorului 1, care aduce căldura sărbătorilor de iarnă în spațiul public printr-un brad-instalație, semnat de scenografa Iuliana Vîlsan.

13
/12
/23

Compania de teatru independent Arte-Factum încheie stagiunea „Nocturnalii inside 2023” cu o distopie teatrală despre solitudine, o „colecție de singurătăți” care, ca o lentilă concavă, expune, prin câteva fascicule de viață și fragmente de istorii personale, un fenomen global acut.

12
/12
/23

Rareș Beșliu anunță lansarea noului său album fotografic, intitulat „emoții”. Sunt 300 de pagini cu fotografii alese din ultimii patru ani în care fotograful de wildlife a fost unul cu natura și s-a lăsat inspirat de viața ei sălbatică.