A douăsprezecea noapte. Cuvântul e o scenă
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-douasprezecea-noapte-cuvantul-e-o-scena/

A douăsprezecea noapte… sau despre iubirea care se arată în al doisprezecelea ceas.

Un articol de Andreea Nanu|29 noiembrie 2017

E o posibilă interpretare pentru spumoasa comedie a erorilor în care Iubirea (ni) se ascunde sub o sumedenie de măști. Măștile chipului, ingenios traduse în costumele realizate de Adriana Grand, sau eternele măști ale umanului, ilustrate de spectacolul pus în scenă de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis. 

A douăsprezecea noapte își păstrează actualitatea (fiindcă, să recunoaștem, și umorul își are modele lui), aducând un aer proaspăt și revitalizant. Distribuția tânără, culorile vii, muzica live, ritmul alert, jocurile de limbaj (susținute de noua traducere a textului propusă de Violeta Popa și George Volceanov), nici un ingredient nu lipsește din această Commedia dell’arte a zilelor noastre. Dacă cele mai recente producții Shakespeare pe care le-am văzut în cadrul Festivalului Național de Teatru au optat pentru racordarea la contemporan printr-o tehnologie sofisticată, prin costume stilizate și o scenografie minimalistă și austeră, spectacolul de la Teatru Metropolis aproape că surprinde prin „cumințenia” lui. O lumină caldă, bucolică, îmbălsămează un peisaj neverosimil de pașnic, cu un copac și o grădină în care protagoniștii meditează la dragoste sau dezlănțuie confruntări frenetice (sub forma benignă a farselor) pentru a o cuceri. De parcă decorul ar vrea să șoptească, nouă și personajelor din scenă: adevărații actori suntem noi, pasiunile omenești care vă poartă, vă animă, vă frământă, vă sancționează dar vă și consolează.

Scenografia e mai degrabă statică, fără mari variațiuni, recuzita nu se sfiește să-și arate fragilitatea; suntem în lumea săbiilor „de carton” și a micilor suferințe de mucava, în care oamenii par să fie un pic mai mult decât păpuși, marionete pe care mâna destinului le manevrează prin sfori invizibile. Nu se întâmplă mare lucru în trama acțiunii creionată simplu, în limitele unei previzibilități rezonabile. Ni se face cu ochiul, suntem invocați ca martori în această farsă nevinovată. Personajele se confruntă mai mult discursiv decât în luptă. Duelurile lor sunt explicative, descriptive, mai degrabă imaginare decât reale. Nucleul dur al acțiunii este păcăleala, jocul dintre realitate și aparență, contrastul dintre dorințele conștiente și inconștiente. Ne dăm de ceasul morții, dar de fapt nu știm ce vrem. Nici măcar nu știm cine suntem. Ne dizolvăm rapid în lichidul amniotic din pântecele vieții, numit schimbare. Totul trece, se transformă.

Un fior tragic

Alături de Iubire, Timpul întregește galeria personajelor invizibile care, la Shakespeare, domină de pe înălțimi arena confruntărilor omenești. De fapt, Iliria shakespeariană este un topos atemporal, o „insulă” decupată în durata unei nopți de la capătul nopților. (Comentatorii subliniază trimiterea la cele douăsprezece zile de sărbătoare prilejuită de Bobotează, conduse în vremea lui Shakespeare de un „staroste” al nebunilor). Și ce altă nebunie mai mare decât să alegi, în lupta cu timpul care (ne) devorează, jocul dragostei? Începutul piesei ni-l arată pe ducele Orsino, apoi pe contesa Olivia (ipostaza lui feminină, mai degrabă decât jumătatea) ca pe două făpturi plictisite, confortabil instalate în bunăstare, căutând cu disperare un divertisment. Dintre toate, Iubirea e cea mai la îndemână. Nu este o dragoste directă, în acțiune, ci distantă, în reverie. Orsino (Alexandru Pavel) și Olivia (Corina Moise) au servitori pe care fie că-i trimit în pețit (tânărul Cesario), fie că-i transformă în mesageri ai fanteziilor lor – sau ai farselor. Sir Toby (Adrian Nicolae) și Sir Andrew (Sorin Miron), alături de camerista Maria (Andreea Grămoșteanu), alcătuiesc o triadă mereu pusă pe șotii, în contrast cu Malvolio, intendentul credincios și mult prea serios al „doamnei” Olivia. Pasiuni lipsite de substanță într-un decor pestriț, de mucava. Dar printre toate astea, un fior de o cu totul altă substanță, aproape tragic, sfidând prin adâncimea sentimentelor superficialitatea „stăpânilor” de ocazie, traversează piesa dintr-un capăt într-altul: Viola, deghizată în tânărul Cesario.

Mi-a atras atenția acest nucleu misterios al piesei: identitatea lui Cesario. Această identitate (androgină) vertebrează neobișnuita comedie făcând din ea o construcție stranie (și extraordinar de poetică), cu două capete: muzica și melancolia. Muzica e în același timp temă și personaj, introdus „cu alai” chiar de ducele Orsino: „Dacă e adevărat că muzica / E hrana dragostei, cântare daţi-mi, / Să-mi satur dorul ăsta fără saţiu, / Şi-atâta să-l îndop, încât să moară. / Hai, repetaţi!(…)”. Iar melancolia e „vocea secundă” a Violei, căreia în piesă îi va da glas Bufonul. De viță nobilă, tânăra Viola nu ezită să asume un rol dificil într-o țară străină unde, pentru a supraviețui, trebuie să se dezbrace de atributele feminității, să-și suspende identitatea. Capricioasa Olivia se îndrăgostește de ea, confundând-o cu tânărul paj al lui Orsino. Chiar și ducele îl privește cu admirație, încercând să-i decodifice farmecul aparte. De fapt, Olivia și Orsino se îndrăgostesc de puritatea Violei, în ale cărei cuvinte iubirea capătă greutate, devine veridică, se ancorează în absolut. Când nu mai avem nimic, rămânem cu noi înșine. Viola, tăinuită în cochilia unui nume de împrumut, strecoară în coloana sonoră a piesei (în muzica splendidă creată de Tibor Cari și interpretată live de Andreea Cibi, Raul Stănculescu, Bogdan Gugu, Alexandra Pascaru și Constantin Urziceanu Ghiță) ceea ce John Middleton-Murry descria în 1936 ca „tonalități argintii de tristețe”. Dacă alaiul vesel al personajelor din noaptea shakespeariană sunt vădit dionisiace, Viola rămâne sub semnul apolinicului. Nicoleta Hâncu transmite emoția Violei într-un rol solicitant prin nuanțe, combinând fragilitatea și poezia, colorându-și discret partitura prin detalii, construindu-și un personaj filigranat, o mică bijuterie.

Un nebun îndrăgostit

Continuând galeria personajelor invizibile, ajungem la Malvolio. Fiindcă în spatele măștii de servitor supus se ascunde setea de putere. Numele lui înseamnă „cel care face răul cu bună știință”. Shakespeare are, firește, și un Benvolio. Dar întrebarea este: sunt oare personajele atât de stăpâne pe propria soartă încât să aleagă libere între a face binele și a săvârși răul? În A douăsprezecea noapte, Malvolio este victima unei farse. Trio-ul glumeților (Sir Toby, Sir Andrew și Maria) îi strecoară o presupusă scrisoare de dragoste din partea stăpânei Olivia. Este bobârnacul care-l face pe Malvolio să alunece din haina scorțoasă a slujitorului perfect în straiele nebunului îndrăgostit. Cu o metastază (de egoist vanitos): puterea. Fiindcă Malvolio nu este atras de iubire ci de perspectiva autorității pe care aceasta i-o va aduce. Mai mult decât cuvintele dragostei, Malvolio își exersează discursul autoritar. George Costin asumă portretul „prețiosului ridicol” al zilelor noastre: toți visăm (în secret) să fim supermeni. Costumul (ciorapii galbeni cu jartiere încrucișate) e de zile mari. La fel sunt mimica expresivă, schimbările de ton și de ritm care fac din personajul Malvolio o panoplie a ticurilor nervoase, a slăbiciunilor care ne trădează în goana după lucruri mari. Contele Malvolio? Sună bine. George Costin nu uită nici un detaliu și duce partitura “à bout de souffle”, în crescendo, până când sucombă în nebunie și umilință.

Are grijă de asta Bufonul: Feste. Galeria bufonilor shakespearieni este diversă, nuanțată. Nici unul nu seamănă cu altul, deși toți fac echilibristică pe firul subțire care desparte realitatea de aparența ei. Fiecare bufon (sau „nebun”) își alege „excesele”, construindu-și astfel o tipologie particulară. Feste (interpretat de Andrei Huțuleac) e un bufon muzical. El va prelua vocea Violei, îi va cânta cântecele, iar mesajul ei profund uman va deveni și al lui. Așa cum Olivia deghizată e pe jumătate bufon, la fel și Bufonul e pe jumătate poet, profund și însingurat, expus fragilității. Andrei Huțuleac atinge toate registrele emoției, făcând din voce atuul principal al unui personaj în aparență fragmentar și contradictoriu, un marginal cu vocație de raisonneur. Deși participă la farsele anturajului, păstrează o distanță melancolică, un fior tragic. Pentru Feste, muzica nu face parte din decor, ci este ingredientul acțiunii revelatoare. Cântecul lui „de inimă albastră” răscolește conștiința adormită a ducelui Orsino. Dar muzica lui Feste nu este un acompaniament în surdină pentru chinurile dragostei (ale oricui ar fi!) ci o oglindă a realității (umane). Așadar, avem încă un personaj invizibil, Muzica („Văd o voce”, spune Shakespeare), pe care auzindu-l ne ducem cu gândul mai departe de fruntariile unei comedii spumoase, coborând în adâncul învolburat al sufletului omenesc. Suflet care își arată profunzimile prin dezlegarea misterului final: identitatea lui Cesario.

A douăsprezecea noapte este… noaptea tainică a cuvintelor. Dincolo de logoreea nestăvilită a personajelor care nu se mai satură de giumbușlucuri și jocuri de cuvinte meșteșugite cât e ziua de lungă, Shakespeare creează un interesant mise en abyme, punând teatrul în rama cuvintelor-esențe (a ideilor). Câtă încredere mai avem (azi) în cuvinte? Avem oare o capacitate reală de a (ne) comunica? Nebunul este, aproape paradoxal, omul normal, obișnuit, care încă mai are puterea să spună adevărul. El rezistă asalturilor minciunii, imposturii, ridicolului, nedreptății. Deși pare că navighează în apele tulburi ale limbajului, Nebunul are o extraordinară încredere în cuvinte, pe care le folosește cu precizie și discernământ, după o prealabilă (discretă și minuțioasă) evaluare a persoanei căreia i se adresează.

Cetățean de rând, clovn, portar, îmbuibat, nebun, farsor sau trubadur melancolic, Bufonul leagă în el însuși firele subtile ale unei umanități destrămate. Spectacolul montat de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis reușește să devină o tapiserie coerentă, deși fără zone de adâncime. A douăsprezecea noapte are reliefările unui spectacol atent la detaliu, dar în care peisajul exterior, calm și decorativ, domină peisajele interioare. Urmărind-o pe Viola, aș fi pariat pe acea „cale neumblată” (cum frumos spune poetul Robert Frost) a identității lui Cesario care întretaie, misterios, traiectoriile protagoniștilor. Un bemol, o notă tragică (cât un vârf de „sare în bucate”) ar putea să potențeze gustul acestei comedii în care comicul (și ca echivalent al vizibilului) ne acaparează cu ușurință. La fel cum, nestrunit de logica poeticii shakespeariene (cântecul final al lui Feste e despre vânt, ploaie și „intemperiile” vieții, nu despre „divinitatea care se … pe noi!”), același comic derapează facil în derizoriu.

Shakespeare pune la lucru un elaborat angrenaj al deconspirărilor, al înlăturării măștilor. Nu doar oamenii, ci și cuvintele trebuie să-și arate chipul adevărat, iar noaptea, totul devine limpede ca ziua!… Și dacă lumea (World) e o scenă, cu atât mai mult ar putea deveni Cuvântul (Word), a cărui forță (și demnitate) Shakespeare ne invită să o redescoperim.



15
/10
/12

Premiul Nobel pentru economie a fost acordat americanilor Alvin E. Roth, de la Universitatea Harvard, şi Lloyd S. Shapley, de la Universitatea din California, pentru “teoria alocărilor stabile şi practica designului de piaţă”, a anunţat, luni, Comitetul Nobel. Printre favoriţii la câştigarea premiului pentru economie în acest an s-au aflat americanul Robert Shiller (Universitatea Yale), […]

15
/10
/12

Un tribunal israelian a ordonat ca arhivele scriitorului Max Brod, ce conţin texte scrise de Franz Kafka, să fie transferate Bibliotecii Naţionale a Israelului, punând astfel capăt unor controverse care s-au întins pe durata a peste patru decenii, a anunţat duminică o sursă judiciară. În verdictul ei, care a fost făcut public duminică, la Tel […]

15
/10
/12

Miercuri 17 octombrie, la ora 19.30, în Sala Mică a TNB, va avea loc premiera spectacolului-coupé Doi x Doi, prezentat în cadrul proiectului „Uşi deschise pentru toţi”, compus din piesele într-un act Tigrul de Murray Schisgal şi Amantul de Harold Pinter, puse în scenă de regizorul Vlad Stănescu. Scenografia: Ioana Creangă. Mişcarea scenică: Florin Fieroiu. […]

15
/10
/12

Corespondenţa între Freud şi fiica sa, Anna, singura din copiii săi care i-a fost discipol, prezintă intimitatea unei familii vieneze de la începutul secolului al XX-lea, arătând cum i-a apropiat psihanaliza pe cei doi, relatează AFP. Corespondenţa, alcătuită din aproape 300 de scrisori, publicată de editura Fayard, dintre părintele psihanalizei şi cea mai mică din […]

15
/10
/12

În perioada 20-25 noiembrie va avea loc festivalul BIEFF (Festivalul Internaṭional de Film Experimental Bucureşti), festival care promite multe pentru mediul cultural bucureştean. Dacã anul trecut, în cadrul celei de-a doua ediṭie, festivalul i-a avut în juriu pe Merzena Moskal (selecṭioner al Quinzaine des Realisateurs Cannes 2011) şi pe Hilke Doering (directorul Competiṭiei Internaṭionale a […]

15
/10
/12

GOOGLE şi-a schimbat, luni, logo-ul, pentru a sărbători 107 ani de la apariţia benzilor desenate cu “Little Nemo”, create de caricaturistul american WINSOR MCCAY. Google sărbătoreşte, luni, printr-un logo interactiv, intitulat “Little Nemo in Google Land”, 107 ani de la publicarea în presa americană a benzii desenate “Micuţul Nemo în Ţara Visurilor”, creată de Winsor […]

15
/10
/12

Sãptãmâna trecutã Librãria Cãrtureşti a fost gazda conferinṭei ,, Camionagii Rãzboiului Rece. Anchetã de istorie socialã în Canada şi SUA’’.  Având în vedere faptul cã aceastã conferinṭã nu s-a rezumat la o expunere istoricã, ci a pãtruns mai mult în arta de existenṭã a unei comunitãṭi, Ziarul Metropolis a fost prezent. Conferinṭa a fost susṭinutã de […]

15
/10
/12

Autorităţile din Alba Iulia organizează, luni, o serie de manifestări pentru a sărbători împlinirea a 90 de ani de la încoronarea primilor regi ai României Mari, Ferdinand şi Maria, cu această ocazie fiind expuse şi coroanele, sceptrul şi alte obiecte care au aparţinut suveranilor. Potrivit programului transmis de Consiliul Judeţean Alba, manifestările dedicate împlinirii a […]

15
/10
/12

1814 – S-a născut poetul, prozatorul şi dramaturgul Mihail Lermontov (“Demonul”, “Un om ciudat”, “Un erou al timpului nostru”) (m. 27 iulie 1841)   1844 – S-a născut filosoful, poetul şi filologul Friedrich Nietzsche (“Aşa grăit-a Zarathustra” – 1885, “Dincolo de bine şi de rău” – 1886) (m. 25 august 1900) 1893 – S-a născut […]

15
/10
/12

Teatrul Metropolis: luni, 15 octombrie, ora 18:30 – “Nevestele vesele din Windsor” de W. Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu; miercuri, 17 octombrie, ora 18:30 – “Nevestele vesele din Windsor” de W. Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu; vineri, 19 octombrie, ora 19:00 – “Floarea de cactus” de Barillet şi Grady, regia Alice Barb; sâmbătă, 20 octombrie, ora 19:00 – […]

15
/10
/12

Urmând modelul lui George Enescu, care a făcut o astfel de călătorie în timpul războiului, violonistul Gabriel Croitoru, care cântă pe vioara celebrului său înaintaş, un instrument Guarneri del Gesu, datat 1730, va porni împreună cu pianistul Horia Mihail într-un turneu prin comunele şi satele României.  Atmosfera satului românesc de altădată, împreună cu muzica virtuozilor […]

14
/10
/12

Nichita Stănescu, Dinu Lipatti şi Dumitru Ţepeneag, trei personalităţi marcante ale literaturii şi muzicii româneşti din secolul XX, vor fi celebrate în lunile octombrie şi noiembrie, la New York, în cadrul ultimelor evenimente organizate de fosta conducere a ICR New York, Corina Şuteu şi Oana Radu. Potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, în lunile octombrie şi […]

14
/10
/12

Filmul belgian “Oh Willy…”, de Emma De Swaef şi Marc James Roels, a primit sâmbătă seară Trofeul Festivalului Anim’est – un eveniment care s-a desfăşurat între 5 şi 14 octombrie, la Bucureşti. “Oh Willy…” i-a convins pe cei trei membri ai juriului că merită premiul cel mare întrucât este “o realizare minunată care arată exact […]

14
/10
/12

Cinefilii din Timişoara pasionaţi de filmele ruseşti au parte de o săptămână de proiecţii cu acces gratuit, în cadrul Festivalului Kino+, eveniment la a doua ediţie în România, dedicat cinematografiei postsovietice. Timişorenii vor putea viziona opt filme produse după 1990. În perioada 15-21 octombrie a.c., „Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara găzduiește, pentru al […]

12
/10
/12

Astãzi a debutat în Cluj Festivalul Internaṭional de Film ComedyCLUJ –eveniment care va dura pânã pe 21 octombrie. Festivalul va aduce în prim plan 100 de filme din diverse ṭãri, cu subiecte complexe şi capabile de a trezi interesul oricãrui spectator. Gala de deschidere va avea loc astãzi, 12 octombrie la ora 19:00, la Cinema […]

12
/10
/12

Lech Walesa, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983, s-a declarat “surprins şi dezamăgit” de acordarea de vineri a acestei distincţii Uniunii Europene. “Sunt surprins şi dezamăgit”, a declarat liderul istoric al Sindicatului Solidaritatea din Polonia, un simbol al victoriei paşnice împotriva regimului comunist, citat de agenţia PAP. “Desigur, Uniunea Europeană încearcă să schimbe […]