Andreea Nanu

este scriitoare. A publicat tetralogia AnoTimpurilor și un volum de proză scurtă, Cartea cuvintelor chivot. Puteți afla mai multe despre temele literaturii pe care o propune în interviurile acordate la radio și televiziune) și în rubrica permanentă din revista Literatura de Azi.

26
/06
/23

„Matca“, în regia Marianei Cămărăşan, un poem teatral pentru lumea noastră dezvrăjită.

16
/10
/19

„Turandot“ de Puccini continuă să fie unul dintre cele mai mari succese de operă ale regizorului Andrei Şerban. Montat iniţial pentru Los Angeles Olympic Arts Festival, „Turandot“ a avut premiera în 1984 la Royal Opera şi Covent Garden, cu o distribuţie excepţională.

04
/10
/19

Despre ce este piesa lui Shakespeare? Cine este acest neguţător şi pentru ce se târguieşte el? În ce constă dimensiunea duală, de tragedie şi comedie, a piesei? E adevărat că orice comedie îşi are partea sa de dramă, la fel cum ludicul este grăuntele de sare care evidenţiază gustul tragediei, făcându-ne-o comestibilă, ajutându-ne să înghiţim adevăruri care sunt uneori prea greu de digerat, în raport cu sensibilitatea sau prejudecăţile noastre.

30
/05
/19

Spectatorii de teatru din Bucureşti au privilegiul să se bucure de un „preaplin Shakespeare”: în doar patru luni, regizorul Andrei Şerban a creat împreună cu Daniela Dima, regizor asociat, pe scena Teatrului Bulandra, două spectacole unicat, ”Richard 3” şi cel mai recent, ”Zadarnicele chinuri ale Dragostei”.

02
/04
/19

„Rangul meu este cel mai înalt (în Elveţia): sunt un cetăţan liber.” O cheie de lectură interesantă a piesei lui George Bernard Shaw, montată în 2016 de regizorul Andrei Şerban, după un text adaptat de Daniela Dima şi la o primă colaborare cu actorii Teatrului Odeon, este chiar alegerea insolită a titlului spectacolului: Soldatul de ciocolată.

21
/02
/19

Omul cel bun din Seciuan de Bertolt Brecht, spectacolul montat de regizorul Andrei Şerban la Teatrul Bulandra, rămâne o parabolă grăitoare despre „omul nou”. I-am putea spune la fel de bine „omul contemporan” sau într-o formulă deja consacrată, „omul recent”.

24
/01
/19

Coriolanus în regia lui Alexandru Darie, premiera-eveniment a Teatrului Bulandra, ne prilejuieşte întâlnirea cu una dintre piesele mai puţin cunoscute ale lui  William Shakespeare (şi mai rar pusă în scenă) şi cu teatrul politic.

10
/01
/19

„Pădurea spânzuraţilor”, premiera spectacolului inspirat de romanul lui Liviu Rebreanu, în regia lui Radu Afrim la Teatrul Naţional din Bucureşti, a făcut din Teatru o voce autentică şi originală în ansamblul celor care au interpretat în anul care tocmai s-a încheiat o partitură complicată, a Centenarului Marii Uniri.

27
/11
/18

“Atunci când încă puteam să mai fiu fericit.” (Krapp). E greu să vorbeşti despre sfârşit. Poate fiindcă dincolo de această linie nu ştim cene aşteaptă, nu putem cunoaşte nimic.

24
/09
/18

“Știm ce suntem, dar nu știm ce putem să devenim.” (Shakespeare). În săptămâna 10-17 septembrie a avut loc la Bucureşti Festivalul Capitalelor Naţiunilor Centenare. Zece ţări europene, printre care şi România şi-au celebrat, prin artă,un secol de unitate; şi ce poate fi mai important decât să reflectăm la întrebarea esenţială: ce (mai) înseamnă să fim împreună?

19
/06
/18

Am avut privilegiul să văd un spectacol de teatru îndelung pregătit şi aşteptat. La Unteatru. Pescăruşul, de Cehov, în regia lui Andrei Şerban. O primă colaborare cu teatrul independent Unteatru, o şansă extraordinară oferită unor actori care şi-au arătat din plin măiestria, într-o sală arhiplină. Un Cehov foarte conturat, cu personaje bine definite, cu distribuţie multiplă pentru fiecare rol. Un Cehov care-şi face auzită vocea mai ales prin manifestul Teatrului: Avem nevoie de Teatru.

05
/03
/18

One man show. „Sunt un om singur și mă dăruiesc vouă.” Această frază a personajului Kostea, interpretat de Richard Bovnoczki în piesa Moscova-Petușki, dramatizare după romanul cu același titlu de Venedikt Erofeev, rezumă atât „poemul rusesc” pe care l-am descoperit recent la Unteatru în regia Teodorei Herghelegiu, cât și filosofia unui spectacol provocator și revelator.

10
/01
/18

„Am o datorie la fel de sacră, față de mine însămi.” (Nora) / Am descoperit un Ibsen surprinzător la Unteatru, în ajun de Crăciun. Cunoșteam povestea Norei Helmer, pe care o „citisem” mai degrabă din perspectiva titlului O casă de păpuși, sau Casa unei păpuși, cu trimitere directă la Nora, eroina principală, „păpușa” familiei și a societății în care trăiește, cărora ea ajunge să le „aparțină”.

22
/12
/17

Cine ești tu? Violet îşi întreabă fiica şi, odată cu ea, pe fiecare dintre noi. Cine suntem, unde ne aflăm și ce se întâmplă cu noi? Ținutul din miezul verii, de Tracy Letts, spectacol a cărui premieră a avut loc în octombrie la Teatrul Mic și pe care l-am descoperit de curând, este o misterioasă hartă a căutărilor omeneşti, un nod gordian în care s-au adunat toată furia şi frica, nebunia şi durerea de la începutul lumii, o tapiserie de întrebări, multe dintre ele fără răspuns.

19
/12
/17

„Cred cu tărie că artiștii vor moșteni pământul și lumea întreagă va fi o grădină.” (Vivien Leigh). Am descoperit recent spectacolul Vivien Leigh, ultima conferință de presă, în regia Lianei Ceterchi, cu Lamia Beligan în rolul celebrei actrițe britanice. Spectacolul, a cărui premieră a avut loc la Teatrul Excelsior în 2016 este acum găzduit de Teatrul Național în cadrul programului „Uși deschise pentru toți”.

18
/12
/17

„Furtuna” sau „Fortuna”. Ilustrația muzicală (fragmentul din Carmina Burana de Carl Orff) mi-a dat o posibilă cheie de lectură a piesei lui Shakespeare, ultima cu care dramaturgul se retrage din Teatru, poate doar pentru a pătrunde mai adânc în inima lui.

30
/11
/17

CRONICA de FILM - lungmetrajul Rodin, în regia lui Jacques Doillon.  Ediția din acest an a Festivalului Filmului Francez s-a încheiat cu lungmetrajul Rodin, în regia lui Jacques Doillon. Probă de maturitate a celei de a 21-a ediții a Festivalului, dar mai ales a școlii de film francez, Rodin aduce un omagiu legendarului sculptor de la a cărui moarte se împlinesc 100 de ani.

15
/11
/17

„Maestrul și Margareta” este una dintre cărțile mele de căpătâi, așadar am așteptat cu nerăbdare (și emoție) să văd spectacolul Bulgakov 17, oferit de Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”.

27
/07
/17

„Cu ce a fost piesa? Cu trei homeleși!” … E primul răspuns (fulger!) pe care l-am dat după un spectacol tur-de forță...și un marș (la fel de forțat) printr-un București canicular. Abia după ce am ajuns acasă și am început să derulez în minte (la rece!) cele 90 de minute ale piesei lui Harold Pinter, răspunsurile au început să prindă contur.

12
/07
/17

Blackbird sau...blackbirds? E întrebarea cu care am ieșit de la Unteatru după ce am văzut piesa lui David Harrower, în regia lui Andrei și a Andreei Grosu. Poate e firesc să încep cu notarea acestei prime impresii după duelul verbal dintre Ray (Peter) și Una. Și totuși, o umbră de îndoială se strecoară, brăzdând aerul încins de afară... Să fi fost doar o pasăre?... O pasăre neagră, un gând acuzator sau, poate, „dulcea pasăre a tinereții”? Ezit, știind că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par să fie...

11
/07
/17

... Vă amintiți de sâmbătă aceea cu 50 de grade, caniculă mare și avertisment pe măsură de stat sub ocrotirea aerului condiționat? Ei bine, în aceeași sâmbătă era programată penultima reprezentație din această stagiune a Soldatului de ciocolată, la Teatrul Odeon.

03
/07
/17

Universul piesei care prinde contur (și culoare) în jurul lui Molly Sweeney s-ar putea intitula despre văzute și nevăzute. Sau despre realitate și imaginație. Nu e vorba de dihotomii ci dimpotrivă, de complementarități providențiale. La fel cum, crescute din trunchiul aceleiași povești, monologurile actorilor prind rădăcină, înmuguresc, se intersectează, devin arborescente, dând profunzime uneia dintre cele mai emoționante felii de viață. Tranche de vie. Mihaela Trofimov, Constantin Cojocaru, Liviu Pintileasa. Pacienta, doctorul, soțul.

30
/06
/17

La final de stagiune teatrală, m-am pregătit cum se cuvine pentru un spectacol pe care, deși l-am așteptat cu sufletul la gură, nu reușisem să-l văd până duminica trecută... În memoria mea afectivă, personajele feminine ale lui Ibsen poartă chipul Valeriei Seciu, vocea ei evocatoare de limpezimi și îndepărtate fiorduri norvegiene.

21
/11
/16

Ați fost vreodată la Varșovia? Nu? Mărturisesc că nici eu. În schimb am fost la teatru, mai precis la Teatrul Evreiesc de Stat, unde am văzut într-un decor familiar și extraordinar de frumos restaurat, spectacolul „Varșovia: Ghid turistic” de Hillel Mittelpunkt, în regia lui Eugen Gyemant, cu Maia Morgenstern, Claudiu Istodor, Natalie Ester, Rudy Rosenfeld și Viorica Bantaş...