Acasă la tata. Farsă cu accente de dramă
https://www.ziarulmetropolis.ro/acasa-la-tata-farsa-cu-accente-de-drama/

CRONICĂ DE FILM Bazat pe o piesă de teatru şi un scenariu scrise de (actorul şi dramaturgul) Mimi Brănescu, „Acasă la tata”, debutul în regie al lui Andrei Cohn, se afişează ca o farsă sub care se ascunde o dramă la foc mic despre sentimentul ratării şi regretul pierderii tinereţii.

Un articol de Ionuţ Mareş|11 mai 2015

Proiectat recent în deschiderea Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român, „Acasă la tata” este debutul în regie al lui Andrei Cohn.

Bazat pe o piesă de teatru și un scenariu scrise de (actorul și dramaturgul) Mimi Brănescu, filmul se afișează ca o farsă sub care se ascunde o dramă la foc mic despre sentimentul ratării și regretul pierderii tinereții.

„Am vrut să facem un balet pe sârmă între ostentaţie şi firesc”, a spus Andrei Cohn după proiecția de la CinemaPRO. Un pariu riscant, dar (aproape în totalitate) câștigat.
Acest echilibru se manifestă, în primul rând, prin dialoguri, care balansează cu ușurință între banalul trivial și banalul solemn, între comic și dramatic, dinamitând permanent așteptările spectatorilor. Râsul (sănătos și justificat de replici și de voluptatea cu care le rostesc actorii) este deseori urmat de apelul la empatie (parțială) față de „problemele” personajelor, care ies la suprafață pe măsură ce firul narativ, de altfel simplu, evoluează înspre un final lipsit – intenționat – de spectaculozitate.

Interpretările, toate reușite, pendulează la rândul lor între preaplin și sugestie, între exteriorizarea sentimentelor și camuflarea lor discretă.

Alexandru Papadopol este în vervă în rolul lui Robert, un tânăr jurnalist și scriitor de la București care, din cauza unei crize conjugale, se întoarce pentru o zi și o noapte în Dobrogea, în casa de la țară a copilăriei sale și unde tatăl (Florin Zamfirescu) locuiește cu o nouă parteneră de viață (Natașa Raab), după moartea soției în urmă cu câțiva ani. În sat, Robert se întâlnește cu un coleg și prieten bun din copilărie (Andi Vasluianu), cu soția acestuia (Mirela Oprișor) și cu o fostă iubită (Ioana Flora).

acasa-la-tata-290966l-imagine

Film al ping-pongului verbal în două, trei sau patru personaje, „Acasă la tata” se susține, în primul rând, pe distribuție. Sunt actori ușor de identificat cu câteva din filmele reprezentative ale Noului Cinema Românesc (Alexandru Papadopol și Ioana Flora deveneau cunoscuți în „Marfa și banii”, debutul lui Cristi Puiu din 2001), mutați de această dată din spațiul urban în cel rural. De aici și imposibilitatea asocierii lor până la capăt cu personaje „de la țară”, ceea ce creează o distanță binevenită între poveste și public, conduce înspre conștientizarea întregului artificiu și permite evitarea pitorescului gratuit.

Un ușor disconfort care este accentuat de încadraturi și montaj. Personajele sunt filmate când individual, frontal și în prim-plan, ca într-un portret, când în cadre ceva mai largi, în care apar în special în jurul unei mese. Cohn nu apelează la soluția planului-secvență. El își fragmentează aproape fiecare scenă prin schimbările dese ale poziției camerei de filmat, prin apelul la scurte elipse și chiar prin neglijarea ostentativă a racordurilor. O astfel de abordare îndeamnă la o receptare mai detașată, o poziționare critică față de ceea ce se derulează pe marele ecran.

„Baletul pe sârmă” practicat de regia lui Cohn are strălucire în multe momente, în special în cele dominate de accentele de farsă, dar șchiopătează atunci când cedează tentației de a se lua (puțin) prea în serios. „Acasă la tata” este, totuși, unul din cele mai inspirate și plăcute lungmetraje românești apărute în acest an.

Acasă la tata (România, 2014)

Regia: Andrei Cohn

Scenariu: Mimi Brănescu

Distribuția: Alexandru Papadopol, Andi Vasluianu, Ioana Flora, Florin Zamfirescu, Natașa Raab, Mirela Oprișor, Sorin Cociș

Rating: ●●●○○

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.