Rulează în cinematografe (distribuit de Bad Unicorn) filmul „Păsări călătoare”, regizat de Ciro Guerra şi Cristina Gallego. E o peliculă columbiană care arată douăzeci de ani din istoria tribului Wayuu din deşertul Guajira. Și ce treabă avem noi cu Wayuu şi Guajira? Avem.
Un articol de Andrei Crăciun|15 martie 2019
Filmul Păsări călătoare este inspirat din fapte reale. Faptele reale sunt anii de început ai traficului de droguri dinspre Columbia înspre Statele Unite ale Americii, la care participă oameni din tribul Wayuu. Totuși, povestea e alta.
Păsări călătoare reușește să atingă excelența în mai multe puncte.
Primul: spune o istorie de iubire foarte frumoasă, derulată între tradiția cea mai riguroasă și modernitatea cea mai înșelătoare. Nu așa sunt toate marile povești de iubire?
Al doilea: arată – cu un realism firește magic – prăbușirea sufletelor atunci când se vând zeului-ban, vorbește despre importanța viselor și morților. Lucruri pe care noi, în lumea noastră europeană moștenită de la Descartes, le ignorăm și nici nu mai știm când plătim nota de plată.
Al treilea: filmul este superb vizual, exotismul tribului e atât de ofertant încât și regizori mai puțin înzestrați ar fi putut să scoată o mică bijuterie de aici. Iar jocul actorilor e remarcabil. Parcă privești un documentar.
Al patrulea: moștenirea filmului. Păsări călătoare reușește, în toată această gălăgie a nimicului care e secolul XXI, să arate ceva care rămâne cu spectatorul și după ce s-a isprăvit popcornul.
Păsări călătoare are puterea să lărgească orizontul, să arate că întotdeauna totul este pe de o parte, dar și pe de altă parte, că viitorul vine chiar și când trecutul nu trece, că nimic nu este de mirare, că natura umană comportă atâtea nuanțe și că prioritățile oamenilor sunt dictate de vocea străbunilor și de vocea timpurilor noi deodată, ceea ce este deopotrivă derutant și magnific.
Și cel mai important: filmul acesta are o poezie a lui, e o poezie a tristeții omenești care însoțește orice cădere.
Și, dacă vreți să știți, ultimele cuvinte îi aparțin unui povestitor care le rostește întru nemurire, întru pomenirea lor acolo unde trăiesc pentru totdeauna visele și amintirile.
Păsări călătoare / Birds of Passage (regia: Ciro Guerra și Cristina Gallego) rulează în cinematografele din România din 15 martie.
Păsări călătoare reușește să atingă excelența în mai multe puncte. Primul: spune o istorie de iubire foarte frumoasă, derulată între tradiția cea mai riguroasă și modernitatea cea mai înșelătoare. Nu așa sunt toate marile povești de iubire?
