Amintiri despre „Șaraiman”-ul de la Timișoara
https://www.ziarulmetropolis.ro/amintiri-despre-saraiman-ul-de-la-timisoara/

Extraordinar cum un spectacol de la care ai ieşit deja de aproape o lună încă poate lucra în tine!

Un articol de Andrei Crăciun|6 iulie 2014

Era 11 iunie 2014, mă aflam în orașul Timișoara pentru FEST-FDR, un festival trimis de bănățenii în avangarda pretențiilor de a fi capitală culturală europeană în următorul deceniu. De-acum voi folosi timpul prezent, căci veți vedea că 11 iunie 2014 nu mi-a trecut.

Așadar, e caniculă la Timișoara. Oamenii se ascund pe sub umbreluțele de pe strada Alba Iulia care duce înspre librăria Cartea de Nisip. “Cartea de Nisip” este titlul unei cărți de Jorge Luis Borges. Mă ascund și eu de soare, când o văd. În vitrină au chiar și cartea mea, “Baricadele”. Sunt flancat de Ernesto Sabato, care este scriitorul meu preferat și Mihaela Rădulescu, care nu este scriitoarea mea preferată.

E 11 iunie 2014 și caut Sala 2 a Teatrului Național “Mihai Eminescu”. Teoretic, știu unde este. Practic, sunt la câțiva pași de a mă rătăci. Ajung. Timișorenii mi-au povestit cu mândrie destinul acestei săli – fost manej imperial, fostă sală de sport, lăsată în ruină și reînviată în scopuri strict culturale.

Sunt aici să văd spectacolul “Șaraiman”, spectacol binecunoscut, în care se îmbină arta dansului, în care Răzvan Mazilu e un maestru consacrat, buna comedie de stand-up a lui Dan Badea, și ea recunoscută ca atare, și muzica lăutărească a Romicăi Puceanu, “Șaraiman”-ul carevasăzică, dar nu doar “Șaraiman”-ul.

E un concept pretențios, care cere mult de la spectator, căci și mult i se oferă: pașii unui dansator care intră și iese din valiză, hohotul tandru de râs, autentica muzică de beție metafizică țigănească.

Dan Badea și-a adaptat repertoriul la specificul local. S-a râs îndelung și cu deplină justificare de miticii, de meltenii din București, de șaormarii și de parcagiii de care e plină capitala țării noastre. A gâdilat orgoliul timișorenilor, și bine a făcut, căci bănățenilor le place să li se recunoască statutul, justificat și el, de “frunce”.

A făcut multe glume bune, care plateau și deasupra noastră, a celor care nu facem stand-up-comedy. El a fost, însă, primul care a teoretizat teroarea care derivă din borcanele despre care obsedatele și obsedantele noastre mame ne tot interoghează, și nu numai în sezonul murăturilor.

A fost o seară la care încă mă gândesc. N-a trecut nici o lună de atunci. E prea devreme pentru melancolie. Am ieșit din fostul manej imperial cu gândul că acesta, “Șaraiman”, e unul dintre atât de rarele spectacole la care m-aș întoarce mereu și mereu, ca la mine însumi.

Foto din spectacolul „Saraiman“ – Ana Maria Moldovan



25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!