Amnezia: glasul interior în rândul românilor
https://www.ziarulmetropolis.ro/amnezia-glasul-interior-%c3%aen-r%c3%a2ndul-rom%c3%a2nilor/

Oamenii sunt amnezici fără să ştie. Românii îndeosebi nu fac excepţie de la această observaţie cu pretenţii de postulat pe viitor.

Un articol de Alexandru Filimon|5 februarie 2019

Pretențiile pot fi fondate sau nu, dar asta e o cu totul altă discuție. În planul sanctificării literaturii light al lui Mario Varga Llosa sau a literaturii de supermarket cum spunea George Pruteanu, apare o carte, ”Amnezia”, scrisă de Cristina Lincu, apărută la Editura Univers, parcă cumva sugestiv prin titlu pentru a ne înfățisa o poveste reală trăită cu pasiune de personajele ce o compun armonios. Amnezia nu va fi un best seller deoarece este o țesătură în jurul unor personaje peste care majoritatea oamenilor se pot spovedi, confesa intim la un moment dat.

Amnezia este o carte despre absența dragostei și cum obsesiile, compromisurile de neînțeles conduc destinul uman la marginea prăpastiei, sau îl aruncă chiar în hăul de nestrăbătut al neantului.

Amnezia e o stare de fapt permanentă în rândul românilor (se înțelege că vorbim nu doar la nivel național, la fel de bine pot fi cehii, belgienii, italienii) care ridică exercițiul uitării de sine la nivel de olimpiadă. E de înțeles de ce nimeni nu s-ar atinge de carte, dând iama buluc în librării, traversând astfel propriile neputințe, propriile compromisuri, cu fiecare personaj creionat și umanizat cu atenție chirurgicală.

Descrierile, ușor eclectice sau eclatante, ale stărilor Anei, nu fac obiectul unei nebunii neraționalizate. Stările prin care trece personajul Cristinei sunt reale pentru multe femei ce se pierd pe sine într-un bărbat, într-o relație fantasmagorică ce ulterior devine obsedant fantomatică. Pentru civilizația spectacolului, suferințele Anei pot trece drept un cântec de lebădă demn de toată admirația. Lecția nu stă în a ne hlizi tâmp adulatoriu la iubirea unei femei și felul în care această iubire toxică o aduce în pragul unei deziluzii de proporții, ci la esența iubirii și mai ales absența unui sine. Ana nu avea nevoie de Radu, Ana avea nevoie de sine. Secretul pe care Ioana îl ține în ea, măcinând-o până la epuizare nu poate schimba cursul destinelor deoarece el nu posedă o astfel de putere. Neputințele sunt adânc înșurubate în subtext. Amnezia este o poveste despre neputință, despre neputința oamenilor de a fi mai mult. Cine să citească așa ceva? Cine să își asume sinceritatea față de sine însuși și să se recunoască în personajele țesute cu o grijă maternală scriitoricească în Amnezia

Această recenzie, mai neobișnuită pentru publicul larg, reprezintă și ea un exercițiu de sinceritate. Dincolo de orice limbă de PR păsărească, Amnezia are o valoare universală. Poate se vor găsi critici să certifice acest lucru. Textul ne învață ceva în final despre natura umană. Cristina Lincu nu este un textier ce vrea să șocheze, să facă o paradă multicoloră din cocktailul molotov sufletesc al personajelor sale, ci este un autor ce caută intimitatea naturii umane. Sper ca cititorii să găsească timp să se recupereze terapeutic prin cartea ei și să vadă cum personajele sale joacă alba-neagră cu dragostea, un sentiment invocat deseori în carte, dar care nu este trăit de nimeni pe tot parcursul lecturii. Poate Adrian se poate dovedi un trăitor autentic al sentimentului de dragoste, însă descrierile, acțiunile sale au ambiguități ce nu lasă să se înțeleagă exact acest lucru.

Compromisurile sunt atât de mari încât mușcă din viața personajelor

Nu există bărbat sau femeie care să nu idealizeze obiectul dragostei și dragostea în sine. Idealizarea apare astfel ca o condiție a dragostei. Până aici totul pare fortificat pentru semantica deloc dinamică a iubirii, însă personajele din Amnezia, cartea Cristinei Lincu, sondează și terfelesc noțiunea de dragoste până când deșertul, închipuirea și neputința iau locul vieții trăite efectiv. Compromisurile sunt atât de mari încât mușcă din viața personajelor, lăsându-le pe marginea unei prăpăstii plâpânde închipuite, culegând firimituri ce stau să cadă din buza acestui abis molecular.   

Amnezia e dorința oamenilor de a uita de sine sau de a uita că și-au neglijat sinele prin compromisuri pe care inițial le înțelegeau, dar care ulterior ajung să muște din viață, din substanța sufletească a fiecărui personaj ce a închinat și întinat o bună bucată de viață unei iluzii, unui vis, ce poate se codește sau se mai articulează pe parcurs, fără rezultatul finit. Cartea Cristinei Lincu nu va face prăpăd în rândul cititorului și asta nu pentru că nu este o carte bine scrisă, folositoare pentru spovedania femeii de astăzi, ci pentru că ea forțează cititorul să se confeseze, mai ales cel care uită automulțumitor și voluntar de sine sau încearcă prin literatura de supermarket să-și mai confecționeze un vis, ce promite uitarea de sine până la dispariție, dacă se poate.

Mai jos sunt câteva expresii ce mi-au plăcut foarte mult. Ca în liceu, când culegeam citate din cărți, am ales doar câteva, păstrând astfel misterul cărții:

”O sarabandă de simțăminte amestecate se jucau de-a baba-oarba cu măruntaiele ei”

”Dimineața o găsise valsând printre supoziții”

”Nici măcar scânteile nu-și mai găseau locul între cele două trupuri antrenate într-un ritual apatic”

”Pentru Ana, însă, dragostea fizică era ultimul refugiu, ultima redută, arma cea mai importantă împotriva morții” 

Detalii aici.



22
/03
/16

Peste aproximativ o săptămână, debutează ediţia de primăvară a Kilipirim, cel mai important târg de carte cu discount din România. De miercuri, 30 martie, până duminică, 3 aprilie, cele mai însemnate edituri autohtone îşi aşteaptă vizitatorii la etajul al doilea al Unirea Shopping Center, Aripa Călăraşi. 

22
/03
/16

Editura RAO anunţă apariţia volumului ,,Grace. Biografia”, de Thilo Wydra, un tribut adus lui Grace Kelly, actriţă de succes, câştigătoare a unui premiu Oscar, devenită prinţesă prin căsătoria cu prinţul Rainier al III-lea de Monaco.

21
/03
/16

Mă văd aievea aruncându-mă în adâncul internetului, călătorind, cine poate şti cum, prin neştiutele servere ale Domnului, până la prietenul meu virtual T.O. Bobe. Mă văd aievea ieşind din computerul dumnealui personal, luându-l de guler şi plesnindu-l cu două palme - blând, dar ferm, amical, dar răsunător. I-aş spune, dând în el, întocmai aceste cuvinte: de ce nu mai publici, mă nenorocitule, poezie?

20
/03
/16

Radu Jude, Daniela Luca şi Simona Sora sunt invitați la cea de-a 123-a ediție a clubului de lectură Institutul Blecher, care are loc duminică, 20 martie, la ora 19.00, la Tramvaiul 26 (str. Cercului, nr. 26) și al cărei subiect va fi chiar fascinantul scriitor interbelic.

19
/03
/16

„O istorie a Tibetului” de Sam van Schaik, cel mai nou titlul al colecției Historia a Editurii Polirom, propune o incursiune în poveștile unui tărâm misterios al lumii, care continuă să fascineze.

17
/03
/16

Miercuri, 23 martie, de la ora 19.00, editura Nemira lansează în cadrul Întâlnirilor Yorick cartea De ce râdem la teatru. O explorare practică a comediei fizice, scrisă de multi-premiatul regizor John Wright. Evenimentul are loc la ceainăria Serendipity, de pe strada Dumbrava Roșie, nr. 12 (la câteva minute de mers pe jos de la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu).

17
/03
/16

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu este unul dintre cei mai activi miniştri din Cabinetul Dacian Cioloş. Fost ambasador în Luxemburg, nepot al marelui om de litere Tudor Vianu, profesor universitar consacrat, doctor la Paris  cu o lucrare asupra căreia nu planează suspiciuni de plagiat. Ce caută acest om în Guvernul României?

17
/03
/16

Academicianul şi matematicianul Solomon Marcus a încetat din viață, în această dimineaţă, la Institutul "C. C. Iliescu" din Capitală. Academicianul avea 91 de ani.

16
/03
/16

„În anii '80, în plină dictatură ceaușistă, Umberto Eco a venit la București la lansarea traducerii românești a „Numelui trandafirului”. Întâlnirea a fost secretă, doar cu scriitori selectați atent. Câțiva optzeciști au aflat însă și au încercat, zgomotos, să intre în sală. De teama scandalului (Eco trebuia să apară din clipă-n clipă), la intervenția unui critic important, au fost lăsați și ei la întâlnire. Așa am apucat să-l vedem și să-l auzim pe scriitorul care era pe buzele tuturor în lume”, scrie Mircea Cărtărescu, într-un editorial publicat în numărul din martie al revistei Q Magazine şi intitulat „Un ecou la moartea lui Eco”

15
/03
/16

Editura Nemira lansează prima parte a Trilogiei Balcanice – Marea șansă, scrisă de prozatoarea britanică Olivia Manning. Cartea apare în colecția Babel, coordonată de Dana Ionescu, în traducerea Dianei Stanciu.

15
/03
/16

Florin Iaru, Marius Chivu, Cristian Teodorescu și Dan Pleşa lansează o revistă de proză scurtă. Prima revistă românească de acest fel. Intitulată "iocan", noua revistă se adresează cititorilor şi scriitorilor care doresc să îşi scoată prozele de la sertar şi să le publice. Lansarea acesteia va avea loc la sfârşitul primăverii.

14
/03
/16

Librăria viitorului, una în care oaspeții pot imprima cartea aleasă în câteva minute - premieră în Europa - se va deschide la Paris. Catalogul complet al cărților care pot fi achiziționate în acest mod de la noua librărie poate fi consultat pe tableta electronică înainte de a face comanda.

11
/03
/16

”Mai demult citeam mai mult. Mi-e greu să mă scot din priză. Mi-e greu să închid computerul. Recunosc. Mi-e greu să fug de la repetiţie. Când ajung acasă, de-abia aştept să plonjez într-o carte, dar mi se închid ochii”, spune „librarul de ocazie” Oana Pellea. Actriţa a adăugat, în cadarul evenimentului de la Librăria Bizantină din Capitală, că are un ”maldăr” de cărţi acasă, pe care îşi promite că le va citi într-o zi.

10
/03
/16

Ambasada Israelului în România şi Asociaţia Editorilor din România organizează marţi, 15 martie, începând cu ora 12.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, conferinta de presă prilejuită de ediţia din acest an a Salonului Internațional de Carte Bookfest, ediţie la care Israelul este invitat de onoare. „Un prilej excelent pentru publicul român de a cunoaşte mai îndeaproape autori israelieni de renume mondial, cât și de a se familiariza cu nume noi, autori de primă mărime, netraduşi încă în limba română.” (ES Tamar Samash, Ambasadoarea Israelului în România)

09
/03
/16

Conform propriilor declaraţii - Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 109 ani („M-am născut la București, la 9 martie 1907”). Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907 (s.v.), conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983