Anamaria Antoci: „Probabil că dacă nu ar fi fost pasiunea mea pentru dans, nu aș fi lucrat azi în cinematografie”
https://www.ziarulmetropolis.ro/anamaria-antoci-probabil-ca-daca-nu-ar-fi-fost-pasiunea-mea-pentru-dans-nu-as-fi-ajuns-astazi-sa-lucrez-in-cinematografie/

UN INTERVIU cu Anamaria Antoci, producător de film şi co-fondatoare Bucharest International Dance Film Festival, despre cinematografie şi dans.

Un articol de Alina Vîlcan|4 septembrie 2018

În 2015, producătorul de film Anamaria Antoci și coregrafa Simona Deaconescu lansau Bucharest International Dance Film Festival. Ajuns astăzi la a IV-a ediție, BIDFF aduce în oraș, între 6 și 9 septembrie, filme de dans de neratat, începând cu „Dancer”, în regia lui Steven Cantor, despre balerinul Serghei Polunin, care deschide festivalul, dar și evenimente speciale – un laborator, o expoziție participativă, o selecție de filme românești de arhivă etc. Despre toate acestea, dar nu numai, într-o întâlnire cu Anamaria Antoci (32 de ani).

Dragă Anamaria, ce aduce nou în acest an Bucharest International Dance Film Festival, ce să nu ratăm?

Ediția a IV-a a festivalului aduce Laboratorul de dezvoltare de filme de dans „Stories in Movement”, dedicat creatorilor de film și dans din regiunea de SE a Europei. Workshopul se va focusa pe dezvoltarea structurii dramaturgice a proiectelor și articularea unui discurs artistic coerent în jurul temelor abordate de participanți.

Nu trebuie să ratați expoziția participativă „A Museum (Theatre)”, creată de regizoarea Clyde Chabot și compania La Commnaute Inavouable, bazată pe celebra piesă de teatru a lui Heiner Müller, „Hamlet-machine”. Veți descoperi o instalație teatrală și fotografică, la granița dintre teatru și arta vizuală, care încurajează spectatorii să-și dezvăluie generozitatea și sensibilitatea.

De asemenea, în anul Centenarului propunem un itinerariu inedit în timpuri și spații coregrafice creative, care oferă o imagine dinamică a avangardei dansului și filmului românesc prin proiecția „MIDNIGHT SPECIALS | O selecție de filme românești de arhivă”, un program curatoriat în parteneriat cu Centrul Național al Dansului București, The Resource Cube#Mediateca și Arhiva CNDB.

„A flood remains” (coregrafia: Emma Evelein; regia: Gary Nurse) / BIDFF 2018

Spune-ne o poveste: din acești ani de BIDFF, care este amintirea ta preferată?

Prima poveste / amintire care îmi vine în minte este de anul trecut, din timpul [CO]LAB – workshopul de dezvoltare de povești de film de dans. S-a întâmplat ca în dimineața respectivă să am un interviu la Amsterdam pentru participarea mea la un workshop de producție, și am fost foarte stresată de faptul că mă întorceam în București cu o zi înainte de începerea festivalului și în timpul derulării unui program pilot. Am ajuns la POINT (adresa workshopului), în timpul sesiunii de Speed Networking dintre participanți și experții invitați să dea feedback-uri pe proiectele lor, și a fost cea mai plăcută senzație să simt că totul decurgea foarte bine, atât participanții, cât și experții erau foarte încântați de experiență și de modul în care era organizat totul.

Întorcându-ne în timp, cum a apărut BIDFF, ce vă propuneați tu și Simona Deaconescu atunci și cum v-ați gândit la un festival al filmelor de dans?

Totul a început în 2013, când am lucrat împreună pentru un scurtmetraj de dans. Simona în calitate de regizor și coregraf, eu ca producător. Ideea de a organiza un festival de film de dans i-a venit Simonei după ce filmul nostru a început să circule prin festivaluri de gen internaționale. Chiar dacă am pus pe foaie o structură de festival încă din 2014, am decis ca mai întâi să „testăm apele” cu niște seri de film, pe care le-am organizat la WASP și Grădina OAR. Pentru că am avut reacții foarte pozitive din partea publicului, în noiembrie 2015 am organizat prima ediție a Bucharest International Dance Film Festival.

„Adieu” / BIDFF 2018

Știm cu toții legătura ta cu filmul, ce te leagă de dans?

Probabil că dacă nu ar fi fost pasiunea mea pentru dans, nu aș fi ajuns astăzi să lucrez în cinematografie. Am studiat coregrafie la UNATC și așa am ajuns să lucrez în artele spectacolului. Abia mai târziu am făcut „trecerea” la film.

Cât de ofertant ți se pare Bucureștiul din punct de vedere al festivalurilor pe care le propune iubitorilor de film?

Mi se pare atât de ofertant, încât e greu ca iubitor de film să ții pasul cu tot ce se întâmplă. De la filme premiate și de renume internațional, la documentare, film experimental, de animație, scurtmetraje, filme pentru copii, din fericire Bucureștiul găzduiește festivaluri care le acoperă pe toate acestea și multe altele.

Cum vezi România culturală de acum, din anul centenarului?

Consider că ne aflăm într-un moment potrivit în care să punem pentru scurt timp prezentul pe hold, pentru a re-analiza trecutul și efectele acestuia, înainte de a decide spre ce ne îndreptăm sau în ce mod ne îndreptăm spre viitor.

Referitor la oferta culturală, aștept să descopăr acele proiecte care tratează ideea de Centenar și dintr-o nouă perspectivă.

„Are you multifocal” / BIDFF 2018

Ce mai face producătorul de film Anamaria Antoci? La ce lucrezi, ce să așteptăm?

La jumătatea lunii iunie s-au încheiat filmările pentru lungmetrajul „Jandarmul”, în regia lui Dan Chișu, iar în ultima săptămână din august am filmat un nou scurtmetraj regizat de Adrian Silișteanu. Cât timp lucrăm la post-producția acestora, vă pot ademeni cu alte două filme: debutul în lungmetraj al lui Hadrian Marcu – „Un om la locul lui”, care va fi lansat în cinematografele din România pe 23 noiembrie, și lungmetrajul „Saf” (regia: Ali Vatansever), o co-producție Turcia-Germania-România, care va avea premiera mondială luna aceasta, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Toronto. Nu am stabilit încă data lansării în cinema, însă este un proiect foarte drag mie, pe care abia aștept să-l prezint publicului din România. Este primul film la care am participat în calitate de co-producător străin.

Cum ziceai, se lansează în această toamnă și „Un om la locul lui”, debutul în lungmetraj al lui Hadrian Marcu. Despre ce e vorba, de ce să-l vedem?

Filmul spune povestea lui Petru (Bogdan Dumitrache), inginer de foraj într-o companie multinațională. Petru se pregătește să se căsătorească cu iubita sa Laura (Ada Galeș), alături de care așteaptă un copil. Însă viața sa aparent liniștită este complet bulversată atunci când Sonia (Mădălina Constantin), o colegă cu care Petru are o relație, suferă un accident grav de muncă.

Mi-aș dori ca publicul să fie curios și doritor să meargă la cinema să-l descopere pe Hadrian Marcu în primul rând, regizor aflat la debut, iar apoi să descopere un film despre limitele cunoașterii de sine și un personaj principat interpretat inedit de Bogdan Dumitrache.

„Washed Up Babies” / BIDFF 2018

Printre atâtea proiecte, cum ți-ai petrecut vara?

A fost o vară foarte plină, pe care mi-am petrecut-o jonglând între filmări, aplicații de finanțare, festivaluri, multă post-producție și pregătirea BIDFF. Din păcate, nu am reușit să plec în vacanță vara, însă promit că voi recupera.

Ce e diferit atunci când lucrezi pentru un festival față de atunci când lucrezi pentru un film, care sunt marile provocări pentru tine dacă vorbim despre munca din spatele festivalului? Cum îți petreci, așadar, aceste zile, cum arată programul tău?

Din punctul meu de vedere, diferențele se găsesc doar în detalii. Sau poate că prefer eu să văd mai mult asemănările și să mă folosesc de ele. Pentru mine festivalul este un proiect, la fel cum este și un film – fiecare dintre ele necesită muncă de organizare, o echipă, locații, perioadă de pregătire etc.

Principala provocare este finanțarea. De fapt, ce face ca procesul de finanțare să fie dificil este calendarul de desfășurare a activităților. Majoritatea surselor de finanțare se confirmă cu doar câteva luni înainte de începerea festivalului (într-un caz fericit), ceea ce poate amâna implementarea unor acțiuni. Tot la provocări aș mai menționa formarea și menținerea echipei de proiect. Zilele dinaintea începerii festivalului sunt foarte lungi, cu multă adrenalină și focus pe detalii de organizare.

Am studiat coregrafie la UNATC și așa am ajuns să lucrez în artele spectacolului. Abia mai târziu am făcut trecerea la film. (Anamaria Antoci, producător de film)

Foto: Adrian Silișteanu, BIDFF

14
/11
/23

"În lunile octombrie şi noiembrie am stat o lună la Timișoara ca bursier: am primit o bursă de creație Taifas în colaborare cu librăria La Două Bufnițe" - scriitorul Vasile Ernu îşi împărtăşeşte impresiile despre prima ediţie a unui nou festival timişorean.

14
/11
/23

Începând de vineri spectatorii sunt așteptați undeva în (v)estul sălbatic, în România anului 1944 când cel De-al Doilea Război Mondial se apropie de final. WARBOY spune povestea plină de emoție a unui adolescent care, încercând să salveze cei doi cai ai familiei, pornește într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni.

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.