Scriitorul francez Andrei Makine a vorbit la întâlnirea cu publicul prezent la Târgul Gaudeamus despre romanul ,,O femeie iubită”, apărut recent la editura Polirom, spunând, totodată, că atunci când vine vorba despre iubire nu contează limba în care scrii, aceasta devenind universală.
Un articol de Andrada Văsii|26 noiembrie 2013
Scriitorul francez Andrei Makine a vorbit, duminică, la întâlnirea cu publicul prezent la Târgul Gaudeamus, despre romanul „O femeie iubită“, apărut recent la editura Polirom, spunând, totodată, că atunci când vine vorba despre iubire nu contează limba în care scrii, aceasta devenind universală.
Andrei Makine a purtat un dialog cu jurnalistul Luca Niculescu, în prezenţa câtorva zeci de persoane venite să-l cunoască pe scriitorul francez.
El a vorbit despre romanul ,,O femeie iubită”, care a apărut recent la editura Polirom şi care are ca punct de plecare pasiunea tânărului regizor rus Oleg Erdmann pentru Ecaterina cea Mare, care îl îndeamnă să dezlege misterul din jurul ţarinei ce a domnit în Rusia vreme de 34 de ani (1762 – 1796). Andrei Makine a spus că a scris acest volum pentru a reabilita memoria Ecaterinei, care a fost un personaj calomniat.
Admirată în epocă de Voltaire, Cagliostro şi Casanova, Ecaterina cea Mare a fost pe rând caracterizată de istorici drept o desfrânată cu tendinţe nimfomane sau ca o suverană luminată care a reformat Imperiul Rus, transformându-l într-o mare putere europeană.
Dincolo de toate aceste clişee, investigaţiile lui Erdmann aduc la lumină dramele intime ale celebrului personaj istoric, constituindu-se într-un roman memorabil, care transcende biografia, revelând totodată libertatea de a trăi şi de a iubi.
Întrebat dacă i-a fost dificil să scrie în altă limbă decât cea maternă, rusa, Andrei Makine a spus că scrie de foarte multă vreme în limba franceză şi s-a obişnuit. Ceea ce este mai dificil este să treacă de la limbajul colocvial la cel pe care îl foloseşte în scris. Acesta a spus că proza artistică este aceeaşi în orice limbă, dar limbajul cotidian şi limbajul poeţilor, al scriitorilor este cel care diferă.
Dubla viaţă literară a lui Andrei Makine
De asemenea, pentru că a fost întrebat în ce limbă redacta scrisorile de dragoste, Makine a spus: „Atunci când vorbim despre iubire, limba devine universală”.
Scriitorul francez a fost întrebat şi despre „dubla sa viaţa literară”, Andrei Makine semnând unele romane ale sale sub pseudonimul Gabriel Osmonde.
„Makine abordează teme care sunt legate de istoria rusă, personajele sale sunt întotdeauna înserate într-un contex bine definit. (…) Osmonde se poate debarasa de acest înveliş istoric, sociologic”, a spus Andrei Makine la întâlnirea cu publicul de la Târgul Gaudeamus. Totodată, a afirmat că nu se recunoaşte pe sine atunci când citeşte lucrurile care apar pe internet în ceea ce îl priveşte.
La întâlnirea cu publicul, Makine a fost întrebat cum crede că va evolua romanul, dacă va mai exista sau nu peste 20 de ani şi a spus că acesta este un gen într-o continuă schimbare, care se va adapta timpurilor ce vor veni.
Volumul lui Andrei Makine, lansat de Editura Polirom
Născut în Siberia, dar stabilit la Paris spre sfârşitul anilor ’80, Andrei Makine se numără în prezent printre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani, fiind asimilat de ţara de adopţie imediat după succesul romanului „Testamentul francez” (1995, Polirom, 2002, 2013), distins cu cele mai prestigioase premii literare din Franţa: Goncourt, Médicis şi Goncourt des Lyceens. Scrise într-un stil sobru şi evocator inconfundabil, romanele sale au fost traduse în peste patruzeci de limbi străine.
La Editura Polirom i-au apărut volumele „Crima Olgăi Arbelina” (2001), „Pământul şi cerul lui Jacques Dorme” (2004), „Femeia care aştepta” (2005), ,,Iubirea omenească” (2007), „Recviem pentru Est” (2008), „Viaţa unui bărbat necunoscut” (2010) şi „Cartea scurtelor iubiri eterne” (2011). În 2005, scriitorul a fost recompensat cu premiul Prinţul de Monaco pentru cariera sa literară, notează Mediafax.
Târgul Internaţional Gaudeamus – Carte de învăţătură, organizat în Pavilionul Central al Complexului Expoziţional Romexpo din Bucureşti, a inclus peste 600 de evenimente.
Acestea au avut loc la standurile celor aproximativ 400 de expozanţi – un nucleu puternic şi bine definit de edituri româneşti, instituţii de învăţământ, difuzori de carte şi publicaţii, asociaţii profesionale şi organizaţii active în domeniile cultură şi educaţie – şi în spaţiile special amenajate de organizator în incintă.
Foto credit: Wikipedia, foto cu Andrei Makine
