O nouă scrisoare către Andrei Makine
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-noua-scrisoare-catre-andrei-makine/

Colecţia de nuvele „Cartea scurtelor iubiri eterne” (traducere din limba franceză de Dan Radu Stănescu) a fost publicată la Editura Polirom în anul 2016.

Un articol de Andrei Crăciun|27 octombrie 2017

Scumpe domnule Makine, mă văd nevoit să vă scriu din nou, în regim de urgență, fiindcă tocmai v-am citit Cartea scurtelor iubiri eterne. Mă preocupă, ca să nu spun că mă înspăimântă, starea la zi a moștenirii culturale bolșevice.

Cartea dumneavoastră – care este în definitiv o critică târzie, dar nu lipsită de importanță a Uniunii Sovietice – m-a luminat, chiar în ziua când s-a scurs un secol de la 25 octombrie 1917, cu privire la ce a lipsit cel mai mult acolo, la Est de Dumnezeu. Cel mai mult a lipsit iubirea.

Toate personajele dumneavoastră se salvează prin iubire. M-am simțit în mod deosebit legat de unul dintre ele: Dmitri Ress, omul onest care nu suportă tribunele și minciuna și lașii, omul care ajunge în lagăr de unde se întoarce cu o incurabilă boală a plămânilor. El, cel supranumit de prietenii lui, în bătaie de joc sau poate că nu, Poetul.

Da, Poetul, deși nu ne lăsați decât câteva pagini scrise despre el, este din galeria acelor mari personaje care spun adevăruri fundamentale despre totalitarism (și despre post-totalitarism). Critica lui este radicală. Ea este radicală și justă.

Scumpe domnule Makine, aș vrea să tipăresc aceste câteva pagini despre povestea Poetului și să le presar din avioane, ca pe manifeste, până la Vladivostok, și dincolo de el. Nu sunt nebun – știu bine că adevărul nu are o bună propagandă.

Și că, până la urmă, așa cum splendid ne-ați lăsat demonstrație: iubirea, ea și numai ea, poate să ne facă îndurabilă viața chiar și într-un imens lagăr cum a fost raiul socialist, îndurabilă chiar și pe ruinele lui.

Cum să presari, deci, din avioane iubire? Nu există revoluție pentru o asemenea utopie.

Aș vrea, totodată, să călătoresc adânc în inima dumneavoastră și să-l întâlnesc acolo pe Poet și să îi dau această neîndurătoare dare de seamă: nu s-a limpezit lumea.

Tot trei mari categorii de oameni trăiesc pe pământ. Cei care preferă confortul de turmă, zeflemiștii, care trăiesc din iluzia că zeflemeaua îi poate salva de lipsa curajului, și rebelii adevărați, cei care se opun nedreptății chiar și cu prețul vieții.

Ei, i-aș mai spune Poetului, au rămas atât de puțini – o sectă de muribunzi care sprijină, și mai departe, pe umerii lor pământul, dacă nu și cerul.

Cartea dumneavoastră – care este în definitiv o critică târzie, dar nu lipsită de importanță a Uniunii Sovietice – m-a luminat, chiar în ziua când s-a scurs un secol de la 25 octombrie 1917, cu privire la ce a lipsit cel mai mult acolo, la Est de Dumnezeu. Cel mai mult a lipsit iubirea.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

09
/09
/21

În Etiopia anului 1935, Hirut lucrează ca servitoare în căminul unui ofițer din armata împăratului. Iar când armatele lui Mussolini se apropie și bărbații trebuie să se mobilizeze, Hirut și celelalte femei își doresc să facă mai mult pentru cauza războiului decât să aibă grijă de răniți și să îngroape morții.

30
/08
/21

PREVIEW Trei filme realizate în anii `60 în Republica Moldova, la ale căror scenarii au contribuit scriitori basarabeni, au fost aduse la Bucureşti în cadrul unui proiect inediat intitulat „Romanul românesc din stânga Prutului”. Filmele pot fi văzute marţi, 31 august, la ARCUB.

19
/08
/21

Biblioteca Metropolitană Bucureşti (BMB) prin Direcţia Cultură, Învăţământ, Turism a Primăriei Municipiului Bucureşti vă propune o modalitate inedită de petrecere a sfârșitului de săptămână și vă invită la cea de-a doua ediție a proiectului Biblioteca de weekend, duminică, 22 august 2021, la Sediul Central „Mihail Sadoveanu”, strada Tache Ionescu nr. 4.

15
/08
/21

A fost odată ca niciodată un pod. Undeva, pe continentul nostru zbuciumat, unde oamenii ar fi trăit nezbuciumați, dacă i-ar fi lăsat sufletele lor de oameni.

01
/08
/21

Cafenelele din Paris, Tirana și Moscova, ca niște simboluri ale orașelor, surprinse de scriitorul albanez Ismail Kadare, în fascinantul volum de memorii „Dimineți la Café Rostand” (Humanitas Fiction, 2021, traducere din albaneză și note de Marius Dobrescu).