Autoportretele pictorițelor de odinioară. Când femininul devine o prezență în artă
https://www.ziarulmetropolis.ro/autoportretele-pictoritelor-de-odinioara-cand-femininul-devine-o-prezenta-in-arta/

În epoca reţelelor de socializare, a selfie-urilor şi filtrelor de tot felul, când o imagine se face şi se desface în câteva secunde şi toţi visăm la gloria efemeră, conform butadei enunţate de Andy Warhol, dilemele şi sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificaţii estetice şi sociale. Un articol de Monica Neaţu.

Un articol de Ziarul Metropolis|8 octombrie 2021

Dacă  Antichitatea a privit cu un ochi critic dorința de autoreprezentare a artiștilor, asociind-o ideii de exces și de sfidare a zeilor (hybris), Renașterea, începând cu secololele XV-XVI, promovează gloria artistului, cel care aducea strălucire, noblețe estetică și vizibilitate curților princiare. Adevărate discursuri sociale și culturale, autoportretele transmit detalii despre statutul și modul în care era  perceput artistului în societatea vremii. După 1600, ridicați la rang de celebrități, artiștii epocii stârnesc curiozitatea colecționarilor, fiecare își dorea o fărâmă din geniul acestora. Așa se naște galeria autoportretelor de la Uffizi.

Dar totul pare, la prima vedere, o istorie care se scrie doar la masculin. Toți cunoaștem chipul melancolic sau christic din autoportretele lui Albrecht Dürer sau nenumăratele imagini ale lui  Rembrandt.

Autoportretele pictorițelor par uitate de timp și istorie, iar privitorul curios, dar neavizat deslușește cu greu povestea și operele unor artiste remarcabile. Plasat sub autoritatea masculină – tată, soț sau frate – femininul pare cantonat în eternul rol de muză sau model. Viziunile religioase și presiunile sociale nu permiteau fetelor accesul la o educație artistică în atelierul marilor maeștri. Cele care au avut șansa unei educații artistice au fost, în proporție covârșitoare, fiice de pictori, formate în atelierul tatălui, două exemple fiind celebre în acest caz: Marietta Robusti și Artemisia  Gentileschi.

Cercetările au scos la lumină faptul că doamnele nu așteptau consacrarea la curte sau în societate ca să își execute autoportretul, precum făceau confrații lor masculini. Elegant îmbrăcate, cu haine de ceremonie, pline de broderii și detalii la modă, frumoasele pictorițe se reprezentau fie în fața șevaletului, cu paleta în mână, gata să picteze sau într-o imagine intelectuală și rafinată, jucând șah sau cântând la spinetă sau lăută. Dacă  domnii nu se temeau de excentricități, melancolii sau ironii la adresa propriei persoane, doamnele preferau o atitudine sobră, discretă și pudică. Colecționate în cabinete-galerii pline de curiozități, tablouri și piese unicat, autoportretele feminine vorbesc de dorința unor artiste de a-și afirma statutul și calitățile intelectuale și artistice, într-o societate care le considera niște ființe nedesăvârșite, incapabile să se descurce fără sprijinul și îndrumarea masculină. Lipsite de libertate și spațiu de acțiune, ele decid să își afirme calitățile prin intermediul  autoportretului, care devine cartea lor de vizită. Pentru ele autoportretul nu simbolizează faza consacrării artistice, ci, mai degrabă, pe cea a afirmării, momentul în care devin o prezență artistică.

Interesant este faptul că aproape toate preferă reprezentări care să le evidențieze calitățile intelectuale, educația umanistă. Partiturile și instrumentele muzicale, piesele de șah și hainele alese au rolul de a schița imaginea unor femei rafinate, demne de marile curți ale Renașterii. Dar este și metafora unei impliniri și autonomii intelectuale, care se manifestă, inclusiv, în sfera picturală.

Sofonisba Anguissola, „Lucia, Minerva și Europa Anguissola jucând șah” sau „Partida de șah”, ulei pe pânză, 72×97 cm, Poznan, m. Narodowe.

În jurul anului 1559, la bella pittrice cremonese, Sofonisba Anguissola se reprezintă într-un autoportret, plin de sensuri și semnificații multiple, alături de pictorul  și profesorul ei, Bernardino Campi. Într-un joc savant de relații între personajele tabloului, privitorul contemporan este invitat să deslușească sensurile unei reprezentări ironice și elegante. Anguissola se înfățișează elegantă și imobilă, Campi fiind cel care o pictează. Așadar, maestrul face portretul elevei, un masculin activ și un feminin inactiv, la prima vedre, dar autoarea tabloului este Anguissola. Un omagiu adus profesorului și o meditație asupra relației profesor-elev? Cu siguranță!  Dar dacă este ceva mai mult? O  ironie elegant disimulată în spatele unui joc de curte nonșalant , poate… Ce vede istoricul? O pictoriță care își afirmă talentul și capacitățile intelectuale într-o lume a bărbaților.

Sofonisba Anguissola, „Bernardino Campi pictând-o pe Sofonisba Anguissola”, cca. 1559, ulei pe pânză, 1,11×1,09 m, Sienna, Pinacoteca Națională.

Monica Neațu este istoric și lector al Fiundației Calea Victoriei unde susține cursul Povestea unor autoportrete celebre. Cum s-a elaborat imaginea artistului?

În deschidere: Marietta Robusti, „Autoportret cu madrigal”, cca. 1554-1590, ulei pe pânză, 2,38 x 2,32 m, Florența, Uffizi.



02
/09
/19

"Știți ceva? Dat fiind că, așa am citit, Facebook-ul e un drog, iar eu am nevoie de o doză nouă, vin încă de săptămâna asta cu un nou artist pe-aici. Nu de alta, dar curând începe FILIT, iar zidul meu virtual va trebui să facă față cu brio evenimentului. Așa încât poftim ce-mi vine să zic acum: IRLO. Adică acel IRLO pe care mai toată lumea îl cunoaște ca muralist, cum îi place (și) lui să-și spună." - Lucian Dan Teodorovici

26
/08
/19

Artistul spaniol Lidó Rico vine în premieră la București, pe 4 septembrie 2019 pentru a deschide expoziția Brain inside(out) la Galeriile Carol, începând cu ora 18.00. Sculpturile lui Lidó Rico au la bază studii neurologice amănunțite, expuse în întreaga lume, lucrările sale au stat alături de cele ale lui Damien Hirst.

26
/08
/19

"Du-te! Îmbrăţişează Columna infinirii cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălţându-ţi ochii, priveşte-o şi vei cunoaşte, astfel, într-adevăr, sinele cerului." - Constantin Brâncuși. Turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroșani, Coloana (cu o înălțime de 29, 35 metri) a fost inaugurată la 27 octombrie 1938.

21
/08
/19

„Cultura de masă în Epoca de Aur - Cîntarea României & Cenaclul Flacăra” este un proiect de cercetare ce prezintă și analizează politicile culturale din perioada lui Nicolae Ceaușescu, declinat în expoziție și publicație. Lansarea cărții omonime are loc pe 23 august 2019 la ora 11.00, în expoziția găzduită de Muzeul Nicolae Minovici București.

14
/08
/19

Pavilionul de Artă București — Art Safari va oferi, în premieră, iubitorilor de artă șansa de a admira expozițiile, în cadrul unor tururi nocturne. Experiența vizitării pe timp de noapte a Pavilionului va include, pe lângă tururi ghidate, sesiuni de pictură live (o lucrare de artă creată sub ochii vizitatorilor) și muzică live. Art Safari – ediția 2019 va avea loc între 27 septembrie și 6 octombrie, la Palatul Oscar Maugsch BCR, din Piața Universității.

13
/08
/19

În luna august Happy Cinema București prezintă trei documentare din seria “Expoziții pe marele ecran”: din 16 august Van Gogh & Japan, din 23 august Young Picasso și din 30 august Goya: Visions of Flesh and Blood.

02
/08
/19

Ultima lună de vară vine cu evenimente culturale de impact, precum Festivalul Anonimul, în Delta Dunării, Festivalul de Teatru Independent Undercloud, la Muzeul Țăranului din București, sau Festivalul Internațional George Enescu, ce-și deschide porțile în ultima zi din august.

31
/07
/19

Pavilionul de Artă București — Art Safari, cel mai amplu eveniment dedicat artei din România, va găzdui, în premieră, un pavilion dedicat exclusiv artei secolului XXI: Pavilionul Supercontemporan. „Young Blood. Arta timpului tău”, curatoriat de Mihai Zgondoiu. Art Safari – ediția 2019 va avea loc între 27 septembrie și 6 octombrie, la Palatul Oscar Maugsch BCR, din Piața Universității.

28
/07
/19

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc anul acesta între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc din București o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă în cele trei zile de festival pe strada Armenească. Intrarea este liberă.

21
/07
/19

Asociația CRIES-Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare invită artiști români să lucreze cu mămăligă, în cadrul rezidenței artistice Gastronom: artă contemporană cu patrimoniu culinar, la Timișoara.