Autoportretul unei fete cuminți. Anti-spectacol
https://www.ziarulmetropolis.ro/autoportretul-unei-fete-cuminti-anti-spectacol/

CRONICĂ DE FILM Prezentat recent în cadrul Festivalului Filmului European şi anunţat pentru septembrie în cinematografe, „Autoportretul unei fete cuminţi”, scris şi regizat de Ana Lungu, este un film inedit – în peisajul cinematografiei române –, care surprinde prin fineţea mizanscenei, rafinamentul dialogurilor şi tratarea dedramatizată a naraţiunii.

Un articol de Ionuţ Mareş|16 mai 2015

„Autoportretul” din titlul acestui „film subtil” (Andrei Gorzo) al Anei Lungu dă tonul abordării ironic-misterioase care domină a doua încercare în regie a cineastei, după „Burta balenei” (2010), co-realizat cu Ana Szel.

„Autoportretul unei fete cuminți” se plasează pieziș nu doar față de cinemaul înțeles ca spectacol, dar inclusiv față de estetica realistă a Noului Cinema Românesc, înrudindu-se cu cele mai radicale forme ale sale de până acum, exprimate prin autoreflexivele „Aurora”, al lui Cristi Puiu, și „Când se lasă seara peste București sau Metabolism”, al lui Corneliu Porumboiu. Fără a atinge, însă, îndrăzneala conceptuală a acestora.

Filmul Anei Lungu împarte, totuși, cu cele două lungmetraje înclinația extremă spre dedramatizare sau, mai exact, spre un concept narativ aparent criptic, neconvențional, care nu se lasă ușor devoalat, cel puțin în raport cu normele limbajului cinematografic mainstream.

La fel ca în „Aurora”, nu toate relațiile între personaje sunt explicitate, rămânându-i spectatorului sarcina de a face conexiuni și de a stabili „cine cu cine”, din replici sau chiar din detalii de scenografie și de mizanscenă (care mizează pe folosirea inteligentă a profunzimii câmpului). În plus, cineasta rezistă tentației de a psihologiza, de a crea legături cauză-efect în construcția narativă, deși scenele comunică între ele – subteran – cu finețe și discreție.

Asemănarea cu Porumboiu se manifestă deopotrivă printr-o anume abstractizare și printr-o tratare în cheie ludică a dialogurilor (intelectualizate și, parțial, improvizate – așa cum a afirmat însăși regizoarea).

Nimic spectaculos nu se întrevede în această „poveste” reținută despre o tânără doctorandă în inginerie seismică (jucată de actrița Elena Popa) care își împarte viața între prieteni (Andrei Enache și Iris Spiridon), un amant (Emilian Oprea – „De ce eu?”) și părinți (care sunt chiar cei ai cineastei – Dan și Magdalena Lungu), de a căror protecție financiară pare a încerca să scape.

Folosirea propriilor părinți (actori neprofesioniști) și a unui personaj central feminin (un posibil alter-ego, în limbaj clasic) sugerează eventuala latură „autobiografică” evidențiată încă din titlu de Ana Lungu. Este imposibil și, în fond, inutil de stabilit însă cât din acest lungmetraj observațional de interior și construit din cadre fixe ia forma unui (pseudo)film-jurnal și cât este ficțiune despre încercarea unei tinere de a se elibera de dependența celor din jur și din prizonieratul rutinei.

Există destule piste spre posibile conflicte în „Autoportretul unei fete cuminți”: de o parte se situează protagonista, Cristiana, iar de cealaltă, succesiv, prietenii, amantul și părinții (în special tatăl). Însă tensiunile sunt înăbușite înainte de orice defulare explozivă, fiind constant aplanate, sugerate (și lăsate să se acumuleze în personajul central, „fata cuminte”, fără a se revărsa, în final, cu morală, așa cum s-ar fi întâmplat într-un deznodământ convențional).

INFO

Autoportretul unei fete cuminți (România, 2015)
Scenariu & Regie: Ana Lungu
Distribuție: Elena Popa, Andrei Enache, Iris Spiridon, Emilian Oprea, Dan Lungu, Magdalena Lungu

Rating: ●●●○○

Foto: Marius Olteanu / Mandragora

27
/11
/19

CRONICĂ DE FILM Martin Scorsese revine cu voluptate la ce i-a fost cel mai drag: filmul cu gangsteri. Produs și lansat de Netflix, adică în afara limitărilor la durată impuse de o distribuție în cinematografe, „The Irishman” i-a permis veteranului regizor să se lăfăie într-o cronică a mafiei de aproape trei ore și jumătate.

23
/11
/19

10 filme internaționale proiectate în premieră la București, un juriu de excepție, 12 masterclass-uri și 2 workshop-uri cu specialiști în cinematografie și actorie, și voie bună fără limite!

21
/11
/19

CRONICĂ DE FILM După două filme ilustrative, fără forță, eșuate, „Poarta Albă” (2014) și „Fals tratat de mântuire a sufletului” (2018), nu aveam mari așteptări de la noul lungmetraj al regizorului Nicolae Mărgineanu, „Cardinalul” (2019), tot despre victimele comunismului. Filmul are însă câteva calități, fără a fi memorabil.

19
/11
/19

CRONICĂ DE FILM Primele două episoade din sezonul al treilea al miniseriei „Umbre”, produs de HBO și scris și regizat de Bogdan Mirică, arată mai bine decât primele două sezoane. Asta nu înseamnă că lipsesc de tot replicile teribiliste sau că narațiunea nu e tot simplistă. Doar că personajele sunt mai închegate.

15
/11
/19

“The Romanians: 30 Years of Cinema Revolution”, cel mai amplu program dedicat vreodată cinematografiei românești în Statele Unite ale Americii, care celebrează în 30 de filme trei decenii de cinema de după căderea regimului comunist, are loc la Film Forum din New York între 15 și 26 noiembrie 2019.

15
/11
/19

Serile de film de la Centrul Ceh se apropie de sfârșit, iar pe 18 noiembrie va fi proiectat penultimul documentar al ediției de toamnă, „Year Without Magor: Genius Cannot Be Faked” și în ziua următoare, pe 19 noiembrie, la Fiction Tuesdays, va rula „The Inheritance or Fuckoffguysgoodday”.

15
/11
/19

Serialele „Narcos”, „4 Blocks”, „O Doutrinador”, „Un gallo para Esculapio” și „El Lobista”, producții realizate în America Latină și Europa vor fi difuzate de postul TNT, începând cu 18 noiembrie. Serile de luni vor fi dedicate băieților răi și vor purta titlul generic de „Lunea Mafioților”.

Page 10 of 262« First...89101112...203040...Last »