-->

„Before Midnight“. Dragostea durează trei… filme
https://www.ziarulmetropolis.ro/before-midnight-dragostea-dureaza-trei-filme/

CRONICĂ DE FILM „Before Midnight“, cu Ethan Hawke şi Julie Delpy, se bazează în special pe inteligenţa şi pe naturaleţea omniprezentelor dialoguri, pe interpretările actoriceşti bogate, pe echilibrul între comic şi seriozitate. Filmul pare forţat uneori, din cauza unor trucuri redundante.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 iulie 2013

CRONICĂ DE FILM Realizat pentru a fi înţeles independent de precedentele părţi ale trilogiei, dar neuitând să facă pe alocuri cu ochiul şi fanilor seriei, „Before Midnight“ („Înainte de miezul nopţii“) era unul din cele mai aşteptate filme ale anului.

Prezentat în premieră în ianuarie la Sundance şi reluat o lună mai târziu la Berlinale, „Before Midnight“, operă în principal a trei oameni – Richard Linklater (regizor şi co-scenarist) şi Ethan Hawke şi Julie Delpy (interpreţii principali şi co-scenarişti) -, este un film care are ca protagonist timpul.

Mai exact, felul în care iubirea este afectată de trecerea anilor. De rutina ce ameninţă romantismul de început al oricărei relaţii. De regrete. De apariţia copiilor. De îmbătrânire. De teama de moarte. De slăbiciunile omeneşti. De nimicurile atât de importante ale existenţei.

În 1995, în „Before Sunrise“, s-au cunoscut şi îndrăgostit într-un tren prin Europa şi au petrecut noaptea vieţii lor la Viena. Nouă ani mai târziu, în „Before Sunset“, au forţat o revedere decisivă la Paris.

Acum, în „Before Midnight“, după încă nouă ani, cântăreaţa şi feminista franceză Celine (Julie Delpy) şi prozatorul american Jesse (Ethan Hawke), ajunşi la 40 de ani, sunt împreună, au două fetiţe gemene şi îşi petrec ultimele zile dintr-o lungă vacanţă în însorita Grecie, găzduiţi de un bătrân scriitor elen şi câţiva din apropiaţii săi.

Montaj fluid şi dialoguri naturale

Păstrând convenţia seriei ca „acţiunea“ să se desfăşoare într-un interval de câteva ore, „Before Midnight“ este construit din puţine secvenţe, în care timpul diegetic lasă impresia contopirii cu timpul real.

Linklater nu apelează pentru asta la cadre secvenţă (deşi există şi unul de acest fel, de câteva minute bune), ci la un montaj fluid, aproape invizibil, clasic-narativ, dar extrem de eficient în a lăsa povestea să curgă şi să acapereze treptat spectatorul (şi cu ajutorul muzicii discrete a lui Graham Reynolds, care îşi face apariţia în momentele de respiro).

Citiţi şi: VIDEO Sfaturi de la regizorul Richard Linklater pentru tinerii cineaşti

Filmul se bazează în special pe inteligenţa şi pe naturaleţea omniprezentelor dialoguri (cu accente woodyalleneşti, dar cu amprenta puternică a celor trei scenarişti), care îşi propun să redea o panoplie de sentimente – de la fericire lucidă, la nostalgie şi tristeţe. Pe interpretările actoriceşti bogate în nuanţe atent calibrate. Pe felul în care peisajul elen împovărat de ruine şi istorie se face ecoul „temei“ degradării implacabile pe care o determină scurgerea timpului. Pe echilibrul între comic şi seriozitate, între superficialitate şi profunzime.

Interesat să surprindă – în scene prelungite şi mimând improvizaţia – un moment de criză dintr-un cuplu la maturitate sau diferite manifestări ale relaţiei complexe între sexe, Linkalater îşi conduce cu mână sigură filmul, îl ţine la egală depărtare de melodramă, sentimentalism sau clişeizare şi îi imprimă un farmec aparte.

Citiţi şi: Ethan Hawke: „Filmele lui Cristian Mungiu sunt excepţionale“

Cu toate acestea, „Before Midnight“ pare forţat uneori, tocmai din cauza insistenţei lipsite de subtilitate asupra temei iubirii erodate (sex included) şi a unor trucuri redundante: soarele care apune, scena mesei în care cupluri de diverse vârste vorbesc despre propria relaţie, accentele de „filozofeală“.

Iar până şi „chimia“ dintre Hawke şi Delpy, fermecătoare în precedentele colaborări, pare a lăsa de această dată o senzaţie de automatism, de profesionalism rece, de maturizare mai puţin atrăgătoare.

INFO

Before Midnight (Înainte de miezul nopţii, SUA, 2013)

Regia: Richard Linklater

Cu: Ethan Hawke, Julie Delpy, Seamus Davey-Fitzpatrick, Ariane Labed

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

26
/01
/26

După un parcurs spectaculos la festivaluri internaționale, Sorella di Clausura ajunge în cinematografele din România pe 6 martie. Actrița Katia Pascariu a primit premiul Boccalino d’Oro pentru cea mai bună interpretare la Locarno, în timp ce regizoarea Ivana Mladenović a câștigat Trofeul Heart of Sarajevo pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Sarajevo.

16
/01
/26

Programul primelor săptămâni va include filme de ficțiune și documentare în premieră, cu un palmares important de premii la festivalurile de profil, dar și o seară dedicată filmelor regretatului regizor Cristian Nemescu și o retrospectivă a primelor filme regizate de Corneliu Porumboiu.

17
/12
/25

„Still Nia”, regizat de Paula Oneț, este un film-portret profund personal, un film-călătorie în teritoriul fragil al memoriei corporale. Între documentar și poezie vizuală, filmul își găsește forța în povestea Ștefaniei – Nia, numele de alint pe care părinții i l-au dat în copilărie –, care începe să-și deschidă trecutul ca pe o rană veche, dar încă vie.

25
/11
/25

Institutul Cultural Român de la Londra se alătură Festivalului de Film Românesc din Regatul Unit, un demers care reafirmă vizibilitatea cinematografiei românești în spațiul cultural britanic. Ediția de anul acesta se va desfășura între 27 noiembrie și 1 decembrie 2025, la Londra și Colchester, într-un cadru simbolic, apropiat Zilei Naționale a României. Ediția de la Londra și Colchester onorează moștenirea culturală lăsată de inițiatoarea festivalului, Ramona Mitrică.

25
/11
/25

Transilvania Film anunță lansarea în cinematografe a filmului Sirāt, regizat de Oliver Laxe și distins cu Premiul Juriului la Cannes 2025. Primit cu entuziasm de criticii și spectatorii din toată lumea, filmul este și propunerea Spaniei la Oscarurile din 2026 pentru categoria „Cel mai bun film internațional”.

31
/10
/25

O Românie săracă, gri, needucată, cu oameni triști, chinuiți, lipsiți de perspective, o Românie întunecată, cu case dărăpănate și camere urâte și reci, o Românie pe care, deși e absolut reală, ne place mai degrabă s-o ignorăm, să ne prefacem că nu există...

23
/10
/25

De 16 ani, Les Films de Cannes à Bucarest aduce filmele care au impresionat pe Croazetă — acelea care te fac să gândești, să simți și, uneori, să-ți schimbi felul în care privești lumea.

21
/10
/25

Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează o serie de patru proiecții de filme peruane – o proiecție pe săptămână, joia, începând cu 23 octombrie. Evenimentul se înscrie în demersul de promovare a culturii și artei peruane, care a debutat cu expoziția Migrantes/Migranți de Issa Watanabe, una dintre cele mai renumite ilustratoare peruane, expoziție deschisă până pe 13 decembrie, la Institutul Cervantes din București.