Birdman. Jocuri metacinematografice
https://www.ziarulmetropolis.ro/birdman-jocuri-metacinematografice/

CRONICĂ DE FILM După siroposul „Babel” (2006) şi după melodrama destul de ieftină intitulată „Biutiful” (2010), „Birdman” este o neaşteptată schimbare de ton şi de stil pentru Alejandro Gonzalez Inarritu.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 ianuarie 2015

Aflat într-un moment de criză, un actor care a fost în urmă cu peste 20 de ani vedetă de cinema pentru că a jucat rolul unui supererou, Birdman, personaj care încă îl bântuie și singurul pentru care pare a mai fi recunoscut încă pe stradă, vrea să revină în atenție.

Însă nu la Hollywood, ci pe Broadway, considerat locul artei înalte, spre deosebire de comercialul „uzinei de vise” californiene. Pentru asta montează și joacă într-o piesă după o proză a scriitorului american Raymond Carver, despre care spune că i-a influențat la un moment dat destinul.

Actorul, pe nume Riggan, este jucat de Michael Keaton, a cărui carieră pare să fi inspirat traseul personajului său. Supereroul Birdman este, evident, celebrul Batman pe care el l-a întruchipat în filmele lui Tim Burton de acum un sfert de secol.

Iar piesa cu care Riggan vrea să se relanseze, adaptată după povestirea „Despre ce vorbim când vorbim despre iubire”, ar fi, continuând jocul metatextual și metacinematografic propus de Inarritu și scenariștii săi, tocmai filmul pe care îl vedem. Și care i-a adus deja lui Michael Keaton numeroase premii, inclusiv Globul de Aur, și, din nou, recunoașterea publicului.

Acțiunea se derulează pe parcursul câtorva zile, de la ultimele pregătiri pentru piesă și până după premiera oficială, trecând prin câteva avanpremiere ratate, care dezvăluie tensiunile profesionale și personale dintre personaje.

Riggan are probleme cu iubita sa Laura (Andrea Riseborough), de asemenea actriță în piesă, și cu fiica-asistentă Sam (Emma Stone), fiind presat de producător (Zach Galifianakis) și nevoit să comunice cu ceilalți doi actori, cuplu în afara scenei – labila emoțional Lesley (Naomi Watts) și imprevizibilul și dificilul Mike (Edward Norton), adeptul fanatic și întârziat al celebrei metode de interpretare realiste consacrate de școala Actors Studio. În plus, se teme de ce ar putea scrie influentul critic de la New York Times (Lindsay Duncan), iar vocea interioară a conștiinței, un fel de demon al trecutului, nu-i dă pace.

Din această perspectivă, Inarritu nu se dezice și, la fel ca în „Biutiful”, pune pe umerii protagonistului său cât mai multe (prea multe?) poveri deodată, venite din toate direcțiile, cu pericolul de a nu implica spectatorul până la capăt.

Tot ca într-o piesă de teatru, settingul este unul minimalist – întreaga tărășenie se desfășoară în clădirea teatrului sau, în câteva ocazii scurte, în jurul ei (pe strada din apropiere ori într-un bar învecinat), iar camera de filmat (director de imagine este Emmanuel Lubezki) urmărește îndeaproape și neîncetat personajele în interacțiunile lor.

„Birdman” este construit astfel încât să dea senzația că nu a „suferit” de pe urma niciunei tăieturi de montaj, ceea ce, împreună cu mișcarea aproape neîntreruptă a camerei, îi conferă o fluiditate în acord cu frământarea permamentă a (anti)eroului și a celor din jurul său, amplificată și de coloana sonoră compusă din muzică de tobe ce induce un sentiment de neliniște (o coloană sonoră ce ar sta la fel de bine și într-un film de P.T. Anderson).

Este încă un film din tradiționala serie a producțiilor despre lumea spectacolului (văzută prin binomul simplist artă vs. comercial). Și chiar dacă, tematic, nu ocolește unele convenții, „Birdman” își asumă destule riscuri formale (pentru un film al marilor studiouri), inclusiv momente spectaculoase de suprarealism și exersarea farsei.

În esență, „Birdman” este un film despre presiunea celebrității (sau a pierderii ei), iar Inarritu încearcă să chestioneze relevanța oricărui act artistic, nu fără o doză consistentă de autocomplezență și autoreferențialitate (presupus camuflată).

„Birdman”, cu titlul în română „Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei”, este distribuit în România de Odeon Cineplex și poate fi văzut în cinematografe din 16 ianuarie.

INFO

Birdman (USA, 2014)

Regia: Alejandro González Iñárritu

Cu: Michael Keaton, Zach Galifianakis, Edward Norton

Rating: ●●●●○

Foto din Birdman – captură film

14
/11
/23

Începând de vineri spectatorii sunt așteptați undeva în (v)estul sălbatic, în România anului 1944 când cel De-al Doilea Război Mondial se apropie de final. WARBOY spune povestea plină de emoție a unui adolescent care, încercând să salveze cei doi cai ai familiei, pornește într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni.

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.