CRONICĂ DE FILM Realizat de Guillaume Canet, actor francez tentat ocazional de regie, „Blood Ties” („Legături de sânge”) se înscrie în categoria unei posibile nişe de retro-cinema, tot mai frecventată în ultimii ani. Nu este o plecăciune în faţa unui anumit regizor, cât a unui gen şi stil clar asumate, la modă odată.
Un articol de Ionuţ Mareş|29 iunie 2014
În acest caz este vorba de un tip de cinema foarte exersat în America în anii ’70, cu prelungiri și în deceniul următor: filmele polițiste și/sau de acțiune, care nu se jenau să fie în același timp frescă socială și, uneori, politică și prilej de glosare pe teme din sfera moralității.
La origine o poveste preluată dintr-un roman polițist francez, „Legături de sânge” este totodată un remake după un film francez din 2008, „Les liens du sang” (r. Jacques Maillot), în care Guillaume Canet era doar actor într-unul din rolurile principale.
Ajutat la scenariu de cineastul american James Gray, Guillaume Canet mută narațiunea în mediul polițist și infracțional din New York-ul anilor ’70. Și își garnisește filmul – o coproducție Franța-SUA proiectată în 2013 în afara competiției la Festivalul de la Cannes – cu o atrăgătoare distribuție internațională.
De la imaginea curată și fără exagerări retro a lui Christophe Offenstein și până la decupajul clasic al lui Canet, filmul este extrem de minuțios lucrat în a reconstitui atmosfera acelor ani, așa cum a ajuns ea la noi filtrată prin cinematografie. Iar acest efort este bine camuflat, devenind mai puțin izbitor decât în alte filme.
Cu chipul său hârșit și privirea când amenințătoare, când șmecherească, Clive Owen dă bine în rolul nelegiuitului cool (îl ajută și geaca neagră de piele), așa cum erau odată adevărații bad guys – amestec de cinism, duritate, experiență de viață, suflet mare și efuziuni emoționale bine controlate.
Pilon al filmului, opoziția dintre personajul său, Chris, tocmai ieșit din închisoare, și fratele său, polițistul model Frank (jucat de Billy Crudup), i-ar speria probabil pe majoritatea cineaștilor de astăzi, din cauza aparentei facilități în care este construită (chiar și cu semitonurile aplicate relației dintre cei doi).
Însă tocmai contrastele de acest fel (așa cum este și cel dintre prostituata jucată de Marion Cotillard, vechea iubită a lui Chris, și inocenta interpretată de Mila Kunis, noua sa cucerire) erau una din mărcile înregistrate ale genului pe care „Legături de sânge” îl imită cu relativ succes, fără intenția de a-l revoluționa.
Într-o epocă în care thrillerurile venite de peste Ocean presupun (aproape) exclusiv efecte speciale, acțiune-acțiune-acțiune și cât mai năucitoare și forțate răsturnări de situație, calmul aproape desuet (inclusiv al urmăririlor de mașini) și previzibilitatea care învăluie „Legături de sânge” ar putea fi luate drept lipsa unei semnături regizorale ferme.
Retragerea lui Canet în spatele unei regii fără spectaculozitate și personalitate (lucru vizibil și în aparenta scăpare din mână a unor actori) lasă loc desfășurării unui film de gen mainstream și fără mari pretenții (spre deosebire, de exemplu, de „Argo”), dar fără îndoială agreabil.
Lungmetrajul este distribuit în România de Independența Film și a intrat în cinematografe din 27 iunie.
INFO
Blood Ties/Legături de sânge
Regie: Guillaume Canet
Cu: Clive Owen, Marion Cotillard, Billy Crudup, Mila Kunis, Zoe Saldana, James Caan, Matthias Schoenaerts
Rating: ●●●○○
Foto: Captură Blood Ties
