Boglárka Nagy: Selecția Zilelor Filmului German discută și relația noastră cu trecutul
https://www.ziarulmetropolis.ro/boglarka-nagy-selectia-zilelor-filmului-german-discuta-si-relatia-noastra-cu-trecutul/

INTERVIU A 13-a ediţie a Zilelor Filmului German (23-29 noiembrie) aduce în România 12 dintre cele mai noi producţii sau coproducţii germane. Am stat de vorbă cu cea care s-a ocupat de selecţie, Boglárka Nagy – directorul executiv al Confederaţiei Internaţionale a Cinematografelor de Artă.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 noiembrie 2018

Organizată de Institutul Goethe, a 13-a ediție a Zilelor Filmului German (ZFG) va avea loc între 23 și 29 noiembrie la Cinema Elvire Popesco din București și aduce în România 12 dintre cele mai noi producții sau coproducții germane.

Selecția a fost făcută de Boglárka Nagy. Ea a fost până la începutul toamnei curator al sălii Elvire Popesco a Institutului Francez din București, iar în prezent ocupă de la Berlin poziția de director executiv al Confederației Internaționale a Cinematograflor de Artă (CICAE).

Am stat de vorbă cu Boglárka Nagy despre cum a făcut selecția, despre temele și stilurile filmelor alese și despre cum arată cinematografia germană.

Ionuț Mareș: Cu ce criterii ai pornit în selecţia filmelor?

Boglárka Nagy: Mi-am propus să încep căutarea în festivalurile a căror competiție oficială este dedicată tinerilor regizori și pe platforme de vizionare pentru profesioniști. M-a interesat să văd care e creația contemporană germană. Dincolo de asta, am vrut să găsesc câteva coproducții franco-germane puternice care să marcheze această primă ediție la Cinema Elvire Popesco a Zilelor Filmului German. Nu am căutat anumite teme de la început. Voiam să văd ce se conturează din ce vizionez din producția ultimilor doi ani.

Cum ai gândit programul?

După ce mi-am întocmit o listă scurtă cu vreo 15 titluri, am început să văd cum aș putea găsi numitor comun între filme, dar folosindu-mă de cuvinte-cheie sau teme care să îmi permită o libertate de combinații pentru a oferi oamenilor care ar veni la două proiecții consecutive șansa să vadă două lungmetraje destul de diferite, ca să mențin interesul.

Așa am ajuns să alătur, de exemplu, pentru ziua de duminică (25 noiembrie  – n.r.), „Trei zile la Quiberon” (r. Emily Atef – n.r.), o dramă destul de realistă, un fel de portret al lui Romy Schneider (cu o imagine alb-negru splendidă), cu „Transit” (r. Christian Petzold – n.r.), o melodramă foarte poetică și foarte colorată, cu un ton literar.

Așa am putut combina și „Clopoței de vânt” (r. Peyman Ghalambor  – n.r.), povestea unei prietenii dintr-un copil și un bătrân într-un orășel din estul Germaniei unde toată lumea pare să fie singură, cu „Gundermann” (r. Andreas Dresen – n.r.), filmul biografic al unui poet-cântăreț-muncitor din RDG, care prezintă atât un element cultural important, cât și dinamica dintre individ și societate în perioade istorice diferite ale Germaniei.

Ce stiluri şi teme mari se desprind din filmele incluse în programul din acest an?

Cam jumătate din programul Zilelor Filmului German din acest an constă din filme ale unor tineri regizori și tot cam jumătate din filme au fost regizate de femei.

Cred că se tematizează destul de mult relația protagoniștilor – dar poate și a noastră cu trecutul.

Sunt momente în care te găsești la o răscruce de drumuri, când te confrunți cu o alegere dificilă. Evident, e nevoie de conflict pentru dramaturgie, pentru film, și e aproape evident ce spun.

Dar pentru a înțelege lucrurile într-un context mai larg, cred că din când în când trebuie să ne oprim și să analizăm ce e în spate și ce ar putea urma.

Această temă poate lega toate celelalte motive-cheie sau tipuri de narațiuni prezente în selecție, că e vorba de documentare, filme biografice sau povești de dragoste.

Dacă ar fi să faci doar trei recomandări, care ar fi acestea?

„Trei zile la Quiberon” și „Transit” (mi-e greu să aleg între ele), „Aeroportul central THF” (doc., r. Karim Aïnouz – n.r.) și „1000 de feluri de a descrie ploaia” (r. Isabel Prahl – n.r.).

De ce crezi că cinematografia germană nu este atât de vizibilă ca alte cinematografii europene mari?

Cred că sunt două motive pentru care cinematografia germană nu este atât de vizibilă ca cea din Franța.

În Germania s-a pus mare accent pe producțiile TV – eu am crescut cu seriale polițiste germane care se puteau vedea la Oradea la televizor. Chiar și recent serialul german „Dark” a avut mare succes la nivel internațional.

Pe altă parte, o mare parte din producția autohtonă de filme de lungmetraj se adresează în primul rând publicului local și nu e făcută neapărată cu gândul de a fi exportată.

În ciuda acestor observații, consider că filmele din Germania sunt destul de importante la nivel internațional, doar că sunt poate mai vizibile în alte țări. Plus că, la categoria documentare, o duc foarte bine.

România este o țară francofonă, iar limba română este o limbă latină, așa că avem o predilecție să ne uităm mai mult în direcția Franței, Spaniei, Italiei. Iar Marea Britanie e prezentă pe ecranele din România tot mai degrabă datorită coproducțiilor americane.

Care este regizorul tău german favorit din toate timpurile?

Sunt împărțită între Rainer Werner Fassbinder și Werner Herzog.

Biletele sunt disponibile pe Eventbook.ro.

Credit foto: Cristian Nistor / Institutul Francez

27
/08
/14

CRONICĂ DE FILM. „Camera groazei”, un film danez cu succes la publicul din țara sa, este un thriller care bifează corect, dar fără vervă și originalitate, mărcile genului. Filmul lui Mikkel Norgaard se păstrează într-o zonă mainstream și afișează o sfioșenie surprinzătoare, atât narativ, cât și vizual.

27
/08
/14

Formaţiile Fără Zahăr, Ţapinarii şi Timpuri Noi vor concerta, între 26 şi 28 septembrie, la Bucharest Comedy Week, urmând ca serile din Piaţa Enescu să se încheie cu o proiecţie de film, precum "Pantera roz", din 1963, şi "Unora le place jazz-ul", din 1959.

27
/08
/14

Programul MECEFF „7+1” va oferi publicului spectator o serie de producții din spațiul geografic central-european, în cadrul unor secţiuni necompetiţionale. Este vorba de filme realizate înainte de 1989, cu un puternic mesaj anti statul comunist și regizate de câțiva dintre cei mai mari regizori europeni ai secolului XX.

26
/08
/14

Comedia "#Selfie", de Cristina Iacob, a atins cifra de 90.703 spectatori şi încasări de 1.136.889 de lei, devenind astfel unul dintre cele mai de succes filme româneşti din ultimii ani.

26
/08
/14

Astăzi începe cea de-a cincea ediție a Divanului Degustătorilor de Film și Artă Culinară, ediție care este dedicată temei “Eroi și antieroi din Balcani”. Timp de șase zile, în perioada 26 – 31 august, în Port Cultural Cetate (jud. Dolj), în cadrul Divanului vor fi proiectate 63 de filme: 12 lungmetraje și 51 de scurtmetraje.

25
/08
/14

Comedia “America, venim!”, debutul în lungmetraj al regizorului Răzvan Săvescu, a cărei premieră va avea loc pe 19 septembrie, pune accentul pe întâmplările amuzante şi neprevăzute prin care trece trupa unui teatru de provincie ajuns la New York.

25
/08
/14

Actorul şi regizorul britanic Richard Attenborough, născut pe 29 august 1923, în Cambridge, Marea Britanie. s-a stins din viaţă duminică, la vârsta de 90 de ani. Attenborough a primit titlul de cavaler al Ordinului Marii Britanii în 1976 şi pe cel de baron în iunie 1993.

22
/08
/14

Jackie Chan, care va veni pentru prima dată în România pe 11 septembrie, pentru a deschide evenimentul Zilele Filmului Chinezesc, va fi numit de Casa Româno-Chineză ambasador cultural al relaţiilor româno-chineze, pentru a promova produsele culturale româneşti în ţara sa.

21
/08
/14

Occupation in 26 Pictures - povestea a trei prieteni (un croat, un sârb şi un evreu) cărora războiul le va oferi destine diferite – un film celebru pentru unele dintre cele mai violente şi pline de sex scene din cinematograful ex-iugoslav, va fi proiectat sâmbătă, 30 august, în închiderea Divanului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară.

20
/08
/14

Nici un actor român n-a cunoscut după al Doilea Război Mondial o asemenea popularitate uriaşă. N-a lansat un personaj, ca apoi, popularitatea să-i crească în rândul publicului, așa cum a fost Grigore Vasiliu care a devenit peste noapte şi “Birlic”; sau Amza Pellea care l-a zămislit pe “Nea Mărin”, cu mare succes la public.