„Borgman”. Vagabondul exterminator
https://www.ziarulmetropolis.ro/borgman-vagabondul-exterminator/

CRONICĂ DE FILM Proiectat anul trecut în competiţia oficială de la Cannes, „Borgman”, în regia olandezului Alex van Wardermam, se înscrie în seria fabulelor care au ca ţintă predilectă materialismul societăţii moderne şi acea clasă de mijloc blazată în rutina sa emoţională şi familială.

Un articol de Ionuţ Mareş|18 mai 2014

„Borgman” are ceva din absurdul „Îngerului exterminator” al marelui Bunuel, trecut prin răceala unui Haneke din „Funny Games”, însă cu un didacticism atenuat şi cu ceva mai mult suprarealism şi umor.

Alex van Wardermam îşi construieşte filmul pe scheletul unui thriller, din care elimină însemnele manipulatorii ale genului şi la care adaugă în schimb un absurd făcut să arate ca cel mai banal realism.

Ar fi inutil să încerci, ca spectator, să cauţi o logică în invazia pe care vagabondul alungat din locuinţa de sub pământ şi acoliţii săi ciudaţi o declanşează asupra unei familii (soţul, soţia, trei copii şi o dădacă tânără) de la marginea unui oraş, lângă o pădure.

În fond, se poate întâmpla ca un om al străzii să-ţi vină la uşă şi să-ţi ceară să-l laşi să facă o baie, pe motiv că este murdar. Ce se petrece de aici încolo devine însă total imprevizibil. Odată ce femeia muşcă din celebrul măr – în acest caz afecţiunea faţă de musafirul nepoftit -, răul îşi face intrarea în paradisul conjugal.

Alex van Wardermam îşi conduce filmul pe cele mai nebănuite căi şi lasă deschis câmpul interpretărilor. Regizorul olandez nu oferă explicaţii imediate, ci mai curând lansează, fără emfază, o temă generală: autosuficienţa şi epuizarea societăţii pot conduce spre propria ei extincţie („Sunt extenuaţi de lumea modernă” este verdictul spus deloc bombastic de o doctoriţă venită să-i consulte pe copii, presupus bolnavi). O dispariţie lentă, dar sigură şi tacticos pusă în scenă de vagabondul exterminator.

Sunt destule indicii (inclusiv secvenţe onirice în care soţia se vede bătută violent de soţ) care să sugereze că Alex van Wardermam permite şi posibilitatea ca străinul, Camiel Borgman (Jan Bijvoet), să fie doar întruchiparea demonului din fiecare din cei doi parteneri, care formează doar aparent un cuplu liniştit.

Un demon care poate să ia chipul bănuielii soţului că soţia l-a înşelat, aşa cum se întâmplă în scena în care Borgman se prezintă la uşa celor doi spunând că femeia l-a îngrijit cândva, ca asistentă. Sau al unui plictis care o împinge pe soţie să-şi dorească moartea soţului. Sau al unei superiorităţi date de bunăstarea materială (şi exprimată, de pildă, prin dispreţul arătat dădacei, care este o străină).

Filmul are suficient umor (negru) pentru a nu rămâne o simplă critică prin mijloace cinematografice a societăţii occidentale, evitând astfel să cadă în clişeu. Se salvează şi datorită misterului pe care Alex van Wardermam îl întreţine permament, de la începutul în care Borgman este vânat şi alungat din bârlogul subteran de un preot şi doi localnici (motivul îl putem doar bănui), până la detalii precum cicatricea de pe spatele musafirului, apariţia inexplicabilă a unor câini în noua casă sau modul inedit în care aliaţii lui Borgman scapă de victimele colaterale, strategie care ar putea stârni admiraţia mafiei.

Distribuit de Independenţa Film, „Borgman” rulează de pe 16 mai în cinematografe.

INFO

Borgman, Olanda, 2013

Regia: Alex van Warmerdam

Cu: Jan Bijvoet, Hadewych Minis, Alex van Warmerdam, Jeroen Perceval

Rating: ●●●●○

Foto din Borgman – captură film

 

06
/02
/17

Cineastul Damien Chazelle a fost recompensat cu marea distincție acordată la cea de-a 69-a ediție anuală a premiilor Sindicatului Regizorilor Americani - The Directors Guild of America (DGA Awards) pentru comedia muzicală romantică "La La Land". Premiul obținut de regizorul filmului "La La Land" consolidează poziția de favorită la Oscar a peliculei din distribuția căreia fac parte Ryan Gosling și Emma Stone.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

28
/01
/17

Trei regizori - Gabriel Achim, Ruxandra Ghiţescu şi Andreea Păduraru. Trei poveşti speciale. Trei scurtmetraje româneşti simpatice - "Carne de iepure", "Nina" şi "Bricostory", disponibile pe platforma gratuită Cinepub.

28
/01
/17

Peste 150 de persoane au vizionat, în avanpremieră, la Cinema City din AFI Palace Cotroceni, filmul „Fondatorul”. Acesta prezintă povestea reală a originalului antreprenor american Ray Kroc – un agent de vânzări care a transformat McDonald’s-ul într-un imperiu global şi un brand cunoscut de toată lumea.