Box. Promisiuni neonorate
https://www.ziarulmetropolis.ro/box-promisiuni-neonorate/

CRONICĂ DE FILM Deşi „Box”, noul film al lui Florin Şerban, păstrează destule din preocupările stilistice şi tematice din „Eu când vreau să fluier, fluier”, îi lipsesc totuşi prospeţimea, dinamica şi nervul pe care se susţinea debutul premiat în 2010 cu Ursul de Argint la Berlin.

Un articol de Ionuţ Mareş|6 noiembrie 2015

„Box”, noul film scris şi regizat de Florin Şerban, începe foarte promiţător. Cu bluze ce îi dezvăluie spatele, tocuri, blugi strâmţi sau fuste ce se unduiesc pe şolduri, o femeie atrăgătoare (jucată de Hilda Peter) – despre care aflăm rapid că este actriţă de teatru de limbă maghiară şi profesoară de dans pentru copii – este urmărită pe străzile de la marginea şi din centrul unui oraş pe care un indicator ni-l relevă ca fiind Sibiu.

În astfel de scene, camera se substituie de multe ori privirii unui alt personaj şi, prin insistenţa cu care se deplasează în spatele protagonistei, nedezlipită de mişcările sale, sugerează, în cel mai pur şi clasic limbaj cinematografic, o atracţie, în primul rând fizică.
Urmăritorul este un mai tânăr boxer tăcut şi cu tenul măsliniu (debutantul Rafael Florea), care îşi împarte timpul între sala de antrenament, unde aparatul de filmat ni-l arată de foarte aproape pentru a-i pune mai bine în evidenţă deopotrivă corpul bine lucrat şi hotărârea de a performa, spălătoria auto la care lucrează şi casa sărăcăcioasă din afara oraşului unde trăieşte cu bunicul său (Nicolae Motrocan).

Faptul că între cei doi – Cristina şi Rafael – se va întâmpla ceva şi că acel ceva va fi motorul narativ al filmului este evident încă de la primele secvenţe – astfel că miza devin atunci momentul şi modul în care se va consuma legătura lor, în ceea ce pare a fi o comunitate care ar taxa o relaţie între o femeie de peste 30 de ani, căsătorită şi cu un copil (aşa cum ni se arată că este protagonista), şi un tânăr în jurul a doar 20 de ani.

Florin Şerban alege, destul de superficial, să-şi plaseze cei doi protagonişti în medii opuse – Cristina e o artistă matură, intelectuală, are familie şi locuieşte în centrul oraşului, în timp ce Rafael este un tânăr sărac, fără prea multă şcoală şi parte unei lumi unde forţa fizică este dominantă. Opţiunea poate fi trecută cu vederea, înţeleasă şi considerată o convenţie acceptabilă, în ciuda lipsei de originalitate.

Problema este însă că regizorul-scenarist nu fructifică premisele pe care tot el le lansează – o aparentă dorinţă sexuală intensă (aşa cum induce senzaţia observarea în contrast a corpurilor celor doi), o presupusă poveste de iubire altfel, intenţia de sfidare a deprinderilor sociale şi morale.

Aşa cum era de aşteptat, iniţial Cristina îl respinge (nu foarte convingător) pe Rafael, doar pentru ca mai târziu să îi caute prezenţa, arătându-se dispusă să accepte o propunere nebunească a tânărului (una care seamănă cu visul deţinutului din „Eu când vreau să fluier, fluier”, ce o viza pe studenta venită în practică la penitenciar). Însă asta se întâmplă abia după ce suntem îndrumaţi să descoperim că, de fapt, femeia îşi bănuieşte soţul (Sorin Leoveanu) – de asemenea actor, dar la un teatru de limba română – că o înşală, relaţia lor fiind oricum mai mult rece.

Prin urmare, ceea ce se doreşte a fi o poveste ieşită din norme se dovedeşte o pliere pe aşteptări şi, în fond, o abordare conservatoare – în viziunea lui Florin Şerban, femeia nu putea fi pur şi simplu atrasă de un tânăr care îi dă târcoale, mai mult timid decât obraznic. Apropierea de el este prezentată ca o evadare, ca o defulare pentru eşecul în căsătorie.

Scenele ce sugerează o eventuală mare pasiune – ce se întrezărea a fi una din mizele vizuale şi narative – sunt abandonate şi înlocuite, în încercarea de a oferi ceva consistenţă unei poveşti firave, cu cadre statice, aproape observaţionale, dominate de dialoguri puţine şi cu o mizanscenă strict funcţională, fără imaginaţie. Ele au doar rolul de a lăsa să se întrevadă transformările interioare ale celor două personaje, schimbări care le împing să facă gestul de desprindere din finalul filmului, tratat foarte cuminte de Florin Şerban.

Cineastul se străduieşte să construiască o aşteptare, a cărei împlinire evită să o livreze însă, astfel încât resorturile pe care le atribuie personajelor îşi pierd din credibilitate. O estetică ce se vrea realistă – şi care include şi tentativa de dramatizare minimă – este aplicată unei structuri scenaristice de tip hollywoodian. Neasumându-se până la capăt niciuna din cele două direcţii, rezultatul pare unul nesincer.

Florin Şerban nu este nici foarte subtil când încearcă să compenseze pentru tăcerile protagoniştilor şi să uşureze înţelegerea psihologiei acestora – de exemplu, după ce descoperă, de la managerul său, aranjamentele din spatele partidelor de box, Rafael îşi descarcă frustrarea şi furia lovind cu toporul un copac mare din curte (şi pe care bunicul îi ceruse să-l taie).

„Box” păstrează destule din preocupările stilistice şi tematice din „Eu când vreau să fluier, fluier”, însă îi lipsesc însă nervul, prospeţimea şi dinamica pe care se susţinea debutul premiat în 2010 cu Ursul de Argint la Berlin.

„Box” a intrat în cinematografe la 30 octombrie.

INFO

Box (România, 2015)

Regia: Florin Șerban

Cu: Hilda Peter, Rafael Florea, Sorin Leoveanu

Rating: ●●●○○

 

 

14
/06
/21

Bradamante Film alături de o prestigioasă echipă internațională din care fac parte Michela Scolari (scenarist/ producător/ regizor), Felix Maximilian (producător), Jerry Ying (producător), David Zuckerman (producător) și Gianluca Fellini (regizor) filmează la București „Copiii din canale” / „The Sewer Kids”.

14
/06
/21

KINOdiseea, cel mai mare festival internațional de film pentru publicul tânăr (copii și adolescenți) din Europa de Sud-Est, revine cu o nouă ediţie ALTFEL, pe 19 și 20 iunie, la Opera Comică pentru Copii.

14
/06
/21

„Femei obișnuite/ Simple Women”, debutul în lungmetraj al regizoarei italiene Chiara Malta, co-produs de Ada Solomon și cu actrița americană de origine română Elina Löwensohn în distribuție, va fi lansat pe 2 iulie 2021 în cinematografe.

10
/06
/21

„Hai, să vorbim despre viață!” de Ana Sorina Corneanu, desemnată Cea mai bună piesă a anului 2019, la Concursul de Dramaturgie organizat de UNITER, este viitoarea premieră a Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București, programată pentru seara de 13 iunie 2021, de la ora 20.00, la Sala Atelier.

10
/06
/21

„Întregalde”, cel mai nou lungmetraj regizat de Radu Muntean („Alice T.”, „Hârtia va fi albastră”, „Marţi, după Crăciun”) a fost selecționat în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes, ce are loc între 6-17 iulie 2021.

09
/06
/21

România este reprezentată în acest an la Festivalul de la Cannes de două lungmetraje şi două scurtmetraje, la care se adaugă prezenţa lui Cristian Mungiu în fruntea juriului secţiunii "Săptămâna Criticii". Un moment important pentru cinematografia română.

08
/06
/21

După mii de kilometri parcurși, sute de ore de filmare și 10 ani de pre-producție, cel mai mare proiect de fotografie și film documentar dedicat naturii din țara noastră, va fi lansat pe marile ecrane, în premieră absolută, în Piața Unirii open-air, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF, 23 iulie - 1 august), în prezența echipei.

08
/06
/21

În paralel cu cea de-a 14-a ediție a festivalului One World Romania, se va desfășura și o nouă ediție Kinedok, programul ce promovează filmul documentar în spatii neconventionale din șapte țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croația, Norvegia, Bulgaria și România.

07
/06
/21

Apariția misterioasă a unui monolit tulbură liniștea unei comunități dacice în campania de imagine a celei de-a 20-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (23 iulie – 1 august 2021). Spotul semnat de artiștii româno-britanici Anton și Damian Groves, după un concept creat de echipa TIFF, surprinde un fenomen bizar petrecut în urmă cu mai bine de 2000 de ani în locul unde se află astăzi orașul Cluj-Napoca.

04
/06
/21

La Civil de Teodora Ana Mihai a fost ales în selecția oficială a Festivalului de la Cannes, 2021, în secțiunea ‘Un Certain Regard’. Director de imagine este românul Marius Panduru (autor al imaginii filmelor “Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, “Polițist adjectiv”, “Closer to the Moon”, “Aferim!” sau “Eu când vreau să fluier, fluier”).

04
/06
/21

Levente Molnár este nominalizat pentru premiul cel mai bun actor la Premiile Naționale de Film – Ungaria 2021 ( Magyar Mozgókép Díj ), pentru rolul Bálint Grassai, jucat în filmul Hasadék / Ravine, debutul regizoral în lungmetraj al regizorului maghiar Balázs Krasznahorkai. Decernarea premiilor și proiectiile de gala, vor avea loc în cadrul Magyar Mozgókep Fesztivál 2021 - Balatonfüred – Veszprém www.mozgokepfestival.hu

03
/06
/21

Bucuria revenirii la cinema s-a simțit din plin de 1 iunie, când un număr impresionant de părinți și copii au ales să își petreacă ziua liberă în fața marilor ecrane de la Cineplexx, unde au fost ocupate aproape toate scaunele disponibile la majoritatea filmelor din program, în condițiile restricțiilor în vigoare.

03
/06
/21

În 2021, One World România revine cu peste 60 de filme de lungmetraj și scurtmetraj din întreaga lume, majoritatea în premieră națională. Festivalul se va desfășura fizic, la București, între 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 21 și 27 iunie. Tema principală din acest an surprinde instanțe diferite ale feminității și feminismului din întreaga lume, din diverse culturi, straturi sociale și epoci diferite.

03
/06
/21

Proiectul „Verde-n față”, implementat de asociațiile Bloc Zero și Mai Mult Verde și susținut de HeidelbergCement România, continuă în luna iunie cu o caravană de film și acțiuni de protejare a mediului. Proiecțiile de film vor avea loc în aer liber și vor fi dublate de evenimente de ecologizare și de amenajare a unor spații de colectare separată.