Box. Promisiuni neonorate
https://www.ziarulmetropolis.ro/box-promisiuni-neonorate/

CRONICĂ DE FILM Deşi „Box”, noul film al lui Florin Şerban, păstrează destule din preocupările stilistice şi tematice din „Eu când vreau să fluier, fluier”, îi lipsesc totuşi prospeţimea, dinamica şi nervul pe care se susţinea debutul premiat în 2010 cu Ursul de Argint la Berlin.

Un articol de Ionuţ Mareş|6 Noiembrie 2015

„Box”, noul film scris şi regizat de Florin Şerban, începe foarte promiţător. Cu bluze ce îi dezvăluie spatele, tocuri, blugi strâmţi sau fuste ce se unduiesc pe şolduri, o femeie atrăgătoare (jucată de Hilda Peter) – despre care aflăm rapid că este actriţă de teatru de limbă maghiară şi profesoară de dans pentru copii – este urmărită pe străzile de la marginea şi din centrul unui oraş pe care un indicator ni-l relevă ca fiind Sibiu.

În astfel de scene, camera se substituie de multe ori privirii unui alt personaj şi, prin insistenţa cu care se deplasează în spatele protagonistei, nedezlipită de mişcările sale, sugerează, în cel mai pur şi clasic limbaj cinematografic, o atracţie, în primul rând fizică.
Urmăritorul este un mai tânăr boxer tăcut şi cu tenul măsliniu (debutantul Rafael Florea), care îşi împarte timpul între sala de antrenament, unde aparatul de filmat ni-l arată de foarte aproape pentru a-i pune mai bine în evidenţă deopotrivă corpul bine lucrat şi hotărârea de a performa, spălătoria auto la care lucrează şi casa sărăcăcioasă din afara oraşului unde trăieşte cu bunicul său (Nicolae Motrocan).

Faptul că între cei doi – Cristina şi Rafael – se va întâmpla ceva şi că acel ceva va fi motorul narativ al filmului este evident încă de la primele secvenţe – astfel că miza devin atunci momentul şi modul în care se va consuma legătura lor, în ceea ce pare a fi o comunitate care ar taxa o relaţie între o femeie de peste 30 de ani, căsătorită şi cu un copil (aşa cum ni se arată că este protagonista), şi un tânăr în jurul a doar 20 de ani.

Florin Şerban alege, destul de superficial, să-şi plaseze cei doi protagonişti în medii opuse – Cristina e o artistă matură, intelectuală, are familie şi locuieşte în centrul oraşului, în timp ce Rafael este un tânăr sărac, fără prea multă şcoală şi parte unei lumi unde forţa fizică este dominantă. Opţiunea poate fi trecută cu vederea, înţeleasă şi considerată o convenţie acceptabilă, în ciuda lipsei de originalitate.

Problema este însă că regizorul-scenarist nu fructifică premisele pe care tot el le lansează – o aparentă dorinţă sexuală intensă (aşa cum induce senzaţia observarea în contrast a corpurilor celor doi), o presupusă poveste de iubire altfel, intenţia de sfidare a deprinderilor sociale şi morale.

Aşa cum era de aşteptat, iniţial Cristina îl respinge (nu foarte convingător) pe Rafael, doar pentru ca mai târziu să îi caute prezenţa, arătându-se dispusă să accepte o propunere nebunească a tânărului (una care seamănă cu visul deţinutului din „Eu când vreau să fluier, fluier”, ce o viza pe studenta venită în practică la penitenciar). Însă asta se întâmplă abia după ce suntem îndrumaţi să descoperim că, de fapt, femeia îşi bănuieşte soţul (Sorin Leoveanu) – de asemenea actor, dar la un teatru de limba română – că o înşală, relaţia lor fiind oricum mai mult rece.

Prin urmare, ceea ce se doreşte a fi o poveste ieşită din norme se dovedeşte o pliere pe aşteptări şi, în fond, o abordare conservatoare – în viziunea lui Florin Şerban, femeia nu putea fi pur şi simplu atrasă de un tânăr care îi dă târcoale, mai mult timid decât obraznic. Apropierea de el este prezentată ca o evadare, ca o defulare pentru eşecul în căsătorie.

Scenele ce sugerează o eventuală mare pasiune – ce se întrezărea a fi una din mizele vizuale şi narative – sunt abandonate şi înlocuite, în încercarea de a oferi ceva consistenţă unei poveşti firave, cu cadre statice, aproape observaţionale, dominate de dialoguri puţine şi cu o mizanscenă strict funcţională, fără imaginaţie. Ele au doar rolul de a lăsa să se întrevadă transformările interioare ale celor două personaje, schimbări care le împing să facă gestul de desprindere din finalul filmului, tratat foarte cuminte de Florin Şerban.

Cineastul se străduieşte să construiască o aşteptare, a cărei împlinire evită să o livreze însă, astfel încât resorturile pe care le atribuie personajelor îşi pierd din credibilitate. O estetică ce se vrea realistă – şi care include şi tentativa de dramatizare minimă – este aplicată unei structuri scenaristice de tip hollywoodian. Neasumându-se până la capăt niciuna din cele două direcţii, rezultatul pare unul nesincer.

Florin Şerban nu este nici foarte subtil când încearcă să compenseze pentru tăcerile protagoniştilor şi să uşureze înţelegerea psihologiei acestora – de exemplu, după ce descoperă, de la managerul său, aranjamentele din spatele partidelor de box, Rafael îşi descarcă frustrarea şi furia lovind cu toporul un copac mare din curte (şi pe care bunicul îi ceruse să-l taie).

„Box” păstrează destule din preocupările stilistice şi tematice din „Eu când vreau să fluier, fluier”, însă îi lipsesc însă nervul, prospeţimea şi dinamica pe care se susţinea debutul premiat în 2010 cu Ursul de Argint la Berlin.

„Box” a intrat în cinematografe la 30 octombrie.

INFO

Box (România, 2015)

Regia: Florin Șerban

Cu: Hilda Peter, Rafael Florea, Sorin Leoveanu

Rating: ●●●○○

 

 

12
/12
/18

20 scurtmetraje din toată lumea și 10 scurtmetraje românești concurează anul acesta pentru trofeele NexT. Selecția filmelor pentru Competiția Internațională și Competiția Națională a fost realizată și în acest an de către Oana Ghera și Massimiliano Nardulli. Selecționerii au ales voci noi care onorează încă o dată misiunea festivalului la această ultimă ediție, aceea de a descoperi și aduce în prim-plan atât filmele scurte cu adevărat inovatoare, cât și pe cei care le creează.

12
/12
/18

TOP Documentarele își fac cu greu loc în cinematografe. Așa că pentru a viziona cele mai noi filme de nonficțiune nu ne rămân decât festivalurile și diferitele platforme. Am ales 10 documentare care m-au impresionat cel mai mult dintre cele văzute în 2018. Sunt filme extrem de stimulante și de îndrăznețe.

11
/12
/18

Ziua Internaţională a Tangoului, sărbătorită în 11 decembrie începând din anul 1977, a fost proclamată în onoarea a două figuri legendare ale muzicii argentiniene: Carlos Gardel, Regele Tangoului şi Julio De Caro, ambii născuţi într-o zi de 11 decembrie/ În 1935 Carlos Gardel compunea „Por una cabeza”, unul dintre cele mai cunoscute tangouri din istoria muzicii. 

10
/12
/18

A 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit și-a desemnat câștigătorii sâmbătă, 8 decembrie 2018, într-o atmosferă emoționantă și plină de exuberanță. Premiul pentru cel mai bun film a revenit peliculei belgiene PABLO, în regia lui Sergio Guataquira Sarmiento.

10
/12
/18

METROPOLIS VIRAL. Filmul "Avengers: Endgame" bate recorduri chiar înainte de apariția sa în cinematografe. Lansat pe 7 decembrie, trailerul de aproape două minute și jumătate a înregistrat 289 milioane de vizualizări pe YouTube, Facebook și Twitter,  devenind cel mai vizionat trailer în primele 24 de ore de la lansare.

10
/12
/18

Bucharest Art Film Festival (BAFF) va proiecta în perioada 10-12 decembrie filme de(spre) artă la Galeria Halucinarium, din Calea Giulești 14. Art Film Festival încearcă la această a III-a ediție să creeze experiența ideală destinată publicului de cinema și zone conexe, aducându-l într-o galerie de artă timp de 3 seri. Programul fiecărei zile începe la ora 19:00, intrarea la proiecții fiind liberă în limita locurilor disponibile.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

07
/12
/18

CRONICĂ DE FILM Cu fizicul său firav, care sugerează o supunere cvasi-reflexă față de ceilalți, și cu chipul său caraghios, aproape imperturbabil dacă nu ar fi străpuns uneori de câte un zâmbet forțat, Marcello setează din start atmosfera de comedie neagră ce domină noul film al italianului Matteo Garrone, „Dogman” (2018).

07
/12
/18

Filmul Belgian GIRL, nominalizat la Globurile de Aur pentru Cel mai bun film străin, va deschide Oscar Weekend (18 - 20 ianuarie 2019, Cinema Elvire Popesco). "Oscar Weekend" are loc înaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 91-a ediție a premiilor Oscar (22 ianuarie), trofeele Oscar 2019 urmând să fie acordate în cadrul Galei din 24 februarie 2019. 

07
/12
/18

Cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film NexT pune reflectoarele pe Portugalia, cu două programe a câte cinci scurtmetraje reunite sub titlul Focus Portugalia. Primul program, The Heart and the Body, va fi proiectat sâmbătă, 15 decembrie, iar cel de-al doilea, On Politics, va putea fi văzut duminică, 16 decembrie, ambele la ora 16.30, la Cinema Muzeul Țăranului.

07
/12
/18

Filmul „Vice” al lui Adam McKay, o dramă despre fostul vicepreşedinte Dick Cheney, cu Christian Bale, Sam Rockwell, Steve Carell şi Amy Adams în distribuţie, a primit cele mai multe nominalizări la cea de-a 76-a ediţie a galei Globurilor de Aur. La categoria miniserial sau film de televiziune cele mai multe nominalizări, în număr de 4, le-a primit „The Assassination of Gianni Versace”.

06
/12
/18

În timpul Războiului Rece, undeva între Polonia stalinistă, ruinată de cel de-al doilea război mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică imposibilă. Îi desparte totul: trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale sorții. Cu toate acestea, sunt în mod fatal condamnați să fie împreună.

05
/12
/18

"Amintirile nu aparţin numai trecutului. Ele ne determină viitorul." - Jeff Bridges. Câștigător al unui Oscar în 2010, pentru prestația din “Crazy Heart”, actorul american Jeff Bridges a împlinit, ieri, 69 de ani. 

05
/12
/18

În premieră la Digi Life (6 decembrie, ora 21:00), „Martorul 248”, un documentar despre dreptul la educație - În România, abandonul școlar este îngrijorător, iar în lipsa experiențelor de învățare adecvate, copiii din zonele sărace  rămân captivi în mediul familial marcat de privațiuni, ostil dezvoltării lor. Copiii din zonele cele mai sărace încep școala fără noțiuni de bază, cum ar fi abilitatea de a identifica cifrele sau culorile.

05
/12
/18

Tânărul critic de film Victor Morozov, care studiază în Franţa, scrie despre cinema-ul unuia din cei mai interesanţi regizori francezi ai momentului, Mikhaël Hers, prea puţin cunoscut în România.

Page 1 of 22412345...102030...Last »