Cabaretul cuvintelor – glasul interior al lexicului
https://www.ziarulmetropolis.ro/cabaretul-cuvintelor-glasul-interior-al-lexicului/

Spectacolul „Cabaretul cuvintelor” de Matei Vişniec, în regia lui Alexandru Nagy se va juca vineri, 19 decembrie, la ora 19:30 la Teatrul Mignon, Bd. Hristo Botev nr 1, Bucureşti.

Un articol de Judy Florescu|12 decembrie 2014

„Cabaretul cuvintelor” de Matei Vișniec este o punere în scenă poetică și tulburătoare, a regizorului de doar 24 de ani, Alexandru Nagy. Textul este abordat cu maturitate de tinerii actori Octavian Costin, Ionuț Niculae, Ștefan Pavel și Aida Avieriței. Cu scenografia realizată de Ioana Pașca, „Cabaretul Cuvintelor” este o producție Teatrului Independenților Profesioniști, proiect ce oferă artiștilor independenți șansa de a-și face meseria alfel decât au fost învățați în școală.

Cu tema – Fiecare cuvânt e o poveste, spectacolul ne propune mai multe situații de utilizare a cuvintelor care creează povești. Cuvintele nu sunt doar spuse, ci transformate în personaje. Fiecare cuvânt are personalitatea sa.

Lumină roșie, fum și o muzică molcomă pregătește spectatorii pentru a pătrunde în atmosfera spectacolului. Costumele se schimbă și odată cu ele se trece la alte personaje, fără ca actorii să iasă din scenă. Cuvintele se transformă. Folosite de la om la om, ele căpătă sensuri ușor diferite – cum vede patria un polițist, un student la actorie sau un politician? Cum poate deveni cuvântul mamă parte dintr-o expresie vulgară?

În spectacolul de la Teatrul Mignon, cuvintele sunt personajele, ele ne introduc în lumea poveștii. Dacă glasul nu ar exista, cuvintele ar fi doar o înșiruire de litere. Importanța cuvintelor crește și descrește în funcție de meseria celor care le folosesc: fericirea este un cuvânt urât pentru un vechi cuplu căsătorit, pe când pentru psihologul lor reprezintă o sursă de venit. Pentru un copil fără grai, cuvântul este ca aerul  – îl simți, dar nu îl poți vedea.

Stabilit în Franța din anul 1987, poetul și dramaturgul Matei Vișniec a studiat istoria și filozofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu. Piesele scrise de Matei Vișniec au fost traduse în cel puțin 25 de limbi internaționale au fost jucate în peste 30 de țări, printre care:  România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Canada, Statele Unite, Argentina, Iran, Liban etc. „Cabaretul cuvintelor” (Le cabaret de mots) s-a jucat și la Festivalul de teatru de la Avignon în secțiunea OFF.

 

02
/07
/14

După repetiția deschisă a spectacolului ActOrchestra în regia lui Horia Suru din cadrul proiectului 9G – Noua generație de creatori din data de 26 iunie, am avut senzația că s-a produs o mare deșteptare a lumii teatrale românești, un soi de înnoire și strălucire artistică prin prisma unei altfel de abordări a expresivității pe scenă – prin muzică. Pot afirma cu încredere că TNB-ul a întinerit și a înflorit. În consolidarea afirmației mele, mi-am dorit să aflu opiniile avizate ale unor oameni care au strânsă legătură cu teatrul.

19
/06
/14

Tânăra și talentata regizoare Carmen Lidia Vidu prezintă cea de-a treia sa premieră în acest an, „Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase“, vineri, 20 iunie, de la ora 19.30, la Godot Cafe Teatru. Spectacolul este un video poem teatral ce aduce pentru prima dată pe o scenă de teatru documente autentice, scrisori de arhivă, frânturi din interviurile, gândurile și amintirile Mariei Tănase, alături de şase dintre cântecele nemuritoare ale artistei, interpretate live.

02
/05
/14

Irina Antonie, Cătălin Babliuc, Ilinca Manolache, Istvan Teglas, Lia Bugnar, Marius Manole și Anghel Damian povestesc, în pauza dintre spectacole, despre avantajele teatrului de cafenea, despre schimbul de emoții cu publicul și despre orele atipice la care sunt programate reprezentațiile.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”