Câteva frivolități de la firul ierbii despre Gopo 2015
https://www.ziarulmetropolis.ro/cateva-frivolitati-de-la-firul-ierbii-despre-gopo-2015/

Câştigătorii îi ştiţi: Nae Caranfil şi „Closer to the Moon” au obţinut cele mai importante premii, inclusiv pentru cel mai bun film, la Gala Gopo 2015. Însă vă propunem câteva frivolităţi subiective „la cald” din sala Studio a Teatrului Naţional din Bucureşti.

Un articol de Ionuţ Mareş|31 martie 2015

– Senzația lăsată de gală a fost că se desfășoară sub o presiune a timpului nejustificată. Totul părea că se derulează ușor improvizat, precipitat, pe repede înainte, cu excepția câtorva discursuri mai așezate (întâmplător sau nu, în special ale celor trei laureați pentru întreaga activitate, dar și ale câtorva câștigători – un plus pentru speech-ul perfect al Ofeliei Popii).

– Vreo 3-4 premii au fost evacuate în primele câteva minute, încă înainte de începerea transmisiunii televizate pe TVR2, inclusiv pentru cel mai bun film european, câștigat, meritat, de „La grande bellezza”. Suntem noi între noi, dar filmul european merită totuși o mai mare atenție, nu să fie trecut la capitolul „și altele”!

– O ușoară senzație de provincialism, determinată nu atât de lipsa oricărui invitat special de calibru din străinătate, dar mai ales de absența (neexplicată de nimeni) a celor patru actori străini nominalizați: Vera Farmiga, Mark Strong, Serge Riaboukine și Harry Lloyd.

– Nejustificată și ocolirea unui minim discurs introductiv! Nu suntem la Oscar sau Cesar, nu ne stă bine cu speech-urile motivaționale sau spirituale, dar câteva poante bine scrise nu ar fi stricat. Și în acest an, galei pare că i-a lipsit un scenarist inspirat, deși au existat încercări timide de captivare a publicului.

– În sală, unde nu au fost ocupate toate scaunele, a dominat o forfotă permamentă. Gala începuse de minute bune, însă mulți invitați încă își mai căutau locurile sau se așezau unde găseau fotolii libere. Unii au ieșit sau au intrat pe toată derularea ceremoniei.

– Cele mai emoționante momente au fost cele trei decernări de premii pentru întreaga activitate, acordate regizorului de animație Ion Truică și actrițelor Coca Bloos și Eugenia Bosânceanu. Sala a aplaudat îndelung în picioare, în special pentru Eugenia Bosânceanu, al cărei discurs sincer, direct și improvizat a impresionat publicul.

– Și în acest an, la fel ca la edițiile precedente, a frapat dezechilibrul dintre tineri și cei în vârstă. Este nefirească această ruptură. Este straniu ca actorii, regizorii sau tehnicienii din alte generații să fie numărați pe degetele de la două mâini și să fie, astfel, apariții mai degrabă bizare!

– Dezlipirea de trustul PRO a fost un câștig pentru gală, pentru că au dispărut falsele vedete impuse de respectivul grup de televiziuni, care nu aveau nicio legătură cu filmul românesc. Nu a lipsit, totuși, glamour-ul, asigurat de actori și, mai ales, de actrițe. De fapt, o astfel de gală este în special a lor. Ei par a se simți cel mai bine, în largul lor.

– Nu au fost evitate nici obișnuitele bâlbâieli și gafe: nu atât ale cuplului de prezentatori (Diana Cavallioti și Paul Ipate), de altfel cei mai potriviți de până acum, cât ale organizatorilor, care au anunțat greșit 2-3 categorii sau momente. Numele celor dispăruți dintre noi în 2014 ar fi trebuit însoțite și de câte o fotografie, în semn de respect.

– Categoriile Cea mai bună actriță în rol secundar și, respectiv, Cea mai bună actriță în rol principal trebuiau desprinse de categoriile Cel mai bun actor în rol secundar și, respectiv, Cel mai bun actor în rol principal și prezentate de invitați separați. Sunt, totuși, printre cele mai așteptate secțiuni și meritau tratate ca atare, cu un plus de suspans.

– Dezamăgitoare absența de la gală unor actori, mai ales a câtorva dintre cei nominalizați, dar și a unor regizori. Este o tradiție. Bine că nu au existat totuși scandaluri ca în alți ani, cu retragerea unor filme.

– Nae Caranfil, care a ridicat toate premiile pentru filmul său, părea că nu face față singur statuetelor pe care trebuia să le țină după el prin sală. Sperăm să nu fi rătăcit vreuna.

– La prezentarea filmelor din 2015, clipul cu „Aferim!” a stârnit aplauze și urale, semn că se știe cine va fi laureatul de anul viitor. Câteva aplauze au primit și mesajele de susținere transmise de pe scenă pentru șeful Facultății de Film, Sorin Botoșeneanu, aflat în conflict cu conducerea UNATC.

Coca Bloos / Video: Simion Buia /Academia de Fotografie

– A reapărut în peisaj actrița Maria Dinulescu (plecată de câțiva ani în SUA), după cum v-ați dat seama după prezența, prelungită, de pe scenă pentru înmânarea unui premiu (și după atenția presei tabloid). A intrat printre ultimii în sală, a ieșit, a reintrat, a stat un timp în picioare între partea din față și cea din spate a sălii, pentru ca prezența ei să nu treacă neobservată.

– În fond, în ciuda superficialității ei inevitabile, gala își justifică existența pentru că, timp de o seară, adaugă puțin fard pe chipul deloc lipsit de probleme al unei cinematografii în derivă din punct de vedere instituțional și chiar artistic.

Foto: Simion Buia

23
/04
/19

Premiera de gală Parking – una dintre cele mai așteptate ale anului - deschide cea de-a 18-a ediție TIFF. Proiecția va avea loc vineri, pe 31 mai, în Piața Unirii din Cluj-Napoca, în prezența regizorului Tudor Giurgiu, președintele Festivalului Internațional de Film Transilvania. Actorul Mihai Smarandache, scriitorul Marin Mălaicu-Hondrari, autorul bestseller-ului ,,Apropierea’’, care a inspirat scenariul filmului, precum și alți actori și membri ai echipei filmului vor fi prezenți la Gala de Deschidere programată de la ora 20:45.

23
/04
/19

Sean Connery, fotografiat înainatea unei partide de golf, în 1962, anul în care actorul scoțian dădea viață agentului 007 în „Dr. No”, primul film din seria James Bond.

22
/04
/19

Filmul „Under the Silver Lake” (regia: David Robert Mitchell) intră în cinematografe pe 26 aprilie. L-am vizionat deja în cadrul American Independent Film Festival. Iată ce am văzut.

19
/04
/19

Realizarea unui film necesită timp și mulți bani. Doar o nevoie interioară de nestăpânit ar trebui să împingă pe cineva la un efort atât de mare. Însă două filme românești recente, lansate într-un trist anonimat, arată că nu trebuie să ai talent şi nici măcar meșteșug pentru a te pretinde cineast.

18
/04
/19

„La Gomera / The Whistlers”, cel mai recent lungmetraj semnat de regizorul Corneliu Porumboiu, va avea premiera mondială în cadrul celei de-a 72-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes. Filmul a fost inclus în competiția oficială a prestigiosului eveniment care se va desfășura luna viitoare, în perioada 14-25 mai 2019.

16
/04
/19

"Nu sunt nostalgică, obişnuiesc să privesc înainte, dar îmi e dor de momentele magice petrecute cu Visconti şi Fellini." - Claudia Cardinale. Celebra actriţă italiană a împlinit 81 de ani.

15
/04
/19

Independența Film anunță lansarea în cinematografele din România, din 26 aprilie, a neo-noir-lui regizat de David Robert Mitchell: Under the Silver Lake. Filmul a fost prezentat în competiția oficială a Festivalului de la Cannes 2018, unde a atras atenția criticilor de film și cinefililor prin originalitatea sa, regie, soundtrack și imagine.

14
/04
/19

CRONICĂ DE FILM Vara anului 1981, URSS – un cântăreț de rock consacrat și îndrăgit, Mike Naumenko, și soția sa Natalia îl întâlnesc pe Viktor Țoi, care va deveni o vedetă a muzicii underground sovietice din anii `80. Este punctul de pornire din „Leto” (2018), noul film al regizorului rus Kirill Serebrennikov.

12
/04
/19

Competiția celei de-a opta ediții a Festivalului Internațional de Film Cinepolitica (18 – 21 aprilie, București) reunește cele mai noi și premiate filme cu temă politică. Printre ele și Omul Roșu - regizat de Mugur Vărzariu - ce spune povestea lui Petre Ignatencu, canoist de performanță și șofer de taxi în anii ‘60, care crede cu tărie că prăbușirea comunismului în decembrie ‘89 a fost o uriașă greșeală a istoriei.