Ce e, totuși, sub Lacul de Argint?
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-e-totusi-sub-lacul-de-argint/

Filmul „Under the Silver Lake” (regia: David Robert Mitchell) intră în cinematografe pe 26 aprilie. L-am vizionat deja în cadrul American Independent Film Festival. Iată ce am văzut.

Un articol de Andrei Crăciun|22 Aprilie 2019

Under the Silver Lake are o poveste atât de dezlânată, încât e ca și cum o mână ar fi aruncat toate piesele puzzle-ului în mijlocul camerei și ar fi plecat fără alte explicații. Gest urât? Rămâne să-ți faci singur filmul, iubit spectator!

E foarte posibil ca scenariștii să fi consumat, pe durat actului creator, substanțe interzise în cantități impresionante și de o calitate cel puțin discutabilă. Cu toate acestea, Under the Silver Lake mi-a plăcut, fiindcă i-am găsit o altă cheie de lectură: se parodiază masiv în cadrul său.

Povestea e așa: un băiat fără ocupație o arde într-o chirie într-un apartament din care se vede o hipioată de vârsta a doua spre a treia, mai-mereu goală, îngrijind niște superbi papagali. Acest pierde-vară se îndrăgostește de o altă vecină, o tânără cu bichon.

În tot acest timp în frumosul oraș Los Angeles mai bântuie și un criminal care omoară câinii oamenilor.

Mai apare și o femeie-bufniță, care, și ea, tot așa, omoară, îndeosebi noaptea, dar nu neapărat.

Și pe acest fond încărcat de droguri, petreceri, plăcutul sex ocazional al celor tineri în California, jocuri video și pasionați de mistere, dispare un miliardar care e găsit ulterior mort, vezi Doamne, alături de vecina cu bichon. Cam asta ar fi, alandala, intriga.

Acum, frumusețea vine din altceva: băiatul de la început (acel pierde-vară) începe o investigație pe cont propriu, devine un detectiv de ocazie, dar unul perseverent și inteligent, cum erau odinioară locotenenții de poliție din Los Angeles, dacă îi mai țineți minte din cultura populară.

Și filmul dezvoltă o critică subtilă, ascunsă în spatele kitsch-ului permanent devoalat, a societății contemporane – frumoasa noastră societate din care mare lucru nu rămâne când începi să o iei serios la scuturat.

Iar finalul, la fel de nebun, are puterea de a stârni un mic surâs amar. Un film de serie B care reușește să se ridice deasupra condiției? Contează?

Aș revedea filmul acesta la care poți să râzi liniștit ca într-o oglindă spartă care îți arată ce a mai rămas din dumneata, piesă cu piesă, într-o dezordine nu lipsită, totuși, de farmec.

Sau, cel puțin, apar nurii californiencelor, prea puțin valorizați în noile valuri de cinema american. Nu e deloc puțin.

Povestea e așa: un băiat fără ocupație o arde într-o chirie într-un apartament din care se vede o hipioată de vârsta a doua spre a treia, mai-mereu goală, îngrijind niște superbi papagali. Acest pierde-vară se îndrăgostește de o altă vecină, o tânără cu bichon.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

09
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Deşi pretinde că este un omagiu adus oamenilor care au murit în închisorile comuniste, "Între chin şi amin" (2019), al doilea lungmetraj de ficţiune al regizorului Toma Enache, nu este de fapt decât o bătaie de joc la adresa memoriei victimelor, prin kitsch-ul pe care îl etalează.

Page 1 of 25012345...102030...Last »