Ce e, totuși, sub Lacul de Argint?
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-e-totusi-sub-lacul-de-argint/

Filmul „Under the Silver Lake” (regia: David Robert Mitchell) intră în cinematografe pe 26 aprilie. L-am vizionat deja în cadrul American Independent Film Festival. Iată ce am văzut.

Un articol de Andrei Crăciun|22 aprilie 2019

Under the Silver Lake are o poveste atât de dezlânată, încât e ca și cum o mână ar fi aruncat toate piesele puzzle-ului în mijlocul camerei și ar fi plecat fără alte explicații. Gest urât? Rămâne să-ți faci singur filmul, iubit spectator!

E foarte posibil ca scenariștii să fi consumat, pe durat actului creator, substanțe interzise în cantități impresionante și de o calitate cel puțin discutabilă. Cu toate acestea, Under the Silver Lake mi-a plăcut, fiindcă i-am găsit o altă cheie de lectură: se parodiază masiv în cadrul său.

Povestea e așa: un băiat fără ocupație o arde într-o chirie într-un apartament din care se vede o hipioată de vârsta a doua spre a treia, mai-mereu goală, îngrijind niște superbi papagali. Acest pierde-vară se îndrăgostește de o altă vecină, o tânără cu bichon.

În tot acest timp în frumosul oraș Los Angeles mai bântuie și un criminal care omoară câinii oamenilor.

Mai apare și o femeie-bufniță, care, și ea, tot așa, omoară, îndeosebi noaptea, dar nu neapărat.

Și pe acest fond încărcat de droguri, petreceri, plăcutul sex ocazional al celor tineri în California, jocuri video și pasionați de mistere, dispare un miliardar care e găsit ulterior mort, vezi Doamne, alături de vecina cu bichon. Cam asta ar fi, alandala, intriga.

Acum, frumusețea vine din altceva: băiatul de la început (acel pierde-vară) începe o investigație pe cont propriu, devine un detectiv de ocazie, dar unul perseverent și inteligent, cum erau odinioară locotenenții de poliție din Los Angeles, dacă îi mai țineți minte din cultura populară.

Și filmul dezvoltă o critică subtilă, ascunsă în spatele kitsch-ului permanent devoalat, a societății contemporane – frumoasa noastră societate din care mare lucru nu rămâne când începi să o iei serios la scuturat.

Iar finalul, la fel de nebun, are puterea de a stârni un mic surâs amar. Un film de serie B care reușește să se ridice deasupra condiției? Contează?

Aș revedea filmul acesta la care poți să râzi liniștit ca într-o oglindă spartă care îți arată ce a mai rămas din dumneata, piesă cu piesă, într-o dezordine nu lipsită, totuși, de farmec.

Sau, cel puțin, apar nurii californiencelor, prea puțin valorizați în noile valuri de cinema american. Nu e deloc puțin.

Povestea e așa: un băiat fără ocupație o arde într-o chirie într-un apartament din care se vede o hipioată de vârsta a doua spre a treia, mai-mereu goală, îngrijind niște superbi papagali. Acest pierde-vară se îndrăgostește de o altă vecină, o tânără cu bichon.

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.

01
/11
/21

CRONICĂ DE FILM În „A Hero” (2021), noul său lungmetraj, câştigător ex-aequo al Grand Prix la Cannes, regizorul iranian Asghar Farhadi îşi recâştigă inspiraţia creatoare care l-a consacrat printre marii autori de cinema contemporani.