Filme-epavă. „Delfin Pentagon” & „Epava”
https://www.ziarulmetropolis.ro/filme-epava-delfin-pentagon-epava/

Realizarea unui film necesită timp şi mulţi bani. Doar o nevoie interioară de nestăpânit ar trebui să împingă pe cineva la un efort atât de mare. Însă două filme româneşti recente, lansate într-un trist anonimat, arată că nu trebuie să ai talent şi nici măcar meşteşug pentru a te pretinde cineast.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 aprilie 2019

Unde sunt filmele româneşti excesive, groteşti, kitschoase din anii `90 şi 2000, care rulau în paralel cu filmele de autor cu pretenţii? Erau filme proaste care sfidau bunul gust şi bunul simţ, dar măcar aveau un umor involuntar şi o înclinaţie spre exagerare care le făcea parţial vizionabile. Cel puţin nu plictiseau.

După dispariţia sau retragerea unor cineaşti „specializaţi” în filme baroce în care vulgaritatea era concurată de o viziune apocalitică ce amesteca toate obsesiile româneşti post-revoluţionare, s-a redus, din fericire, şi numărul filmelor-şuşă. În bună măsură, genul s-a adaptat secolului 21, s-a privatizat şi a luat, pe alocuri, un aer glossy.

Însă filmele din această tradiţie tot mai ştearsă care ajung totuşi să primească bani de la Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), fie direct prin concursuri, fie în urma procesului netransparent de contestaţii de la Ministerul Culturii, au devenit extrem de neinteresante şi de neatractive. De-a dreptul plictisitoare, nu doar pentru  că sunt lipsite de valenţe cinematografice, dar nici măcar nu mai surprind, nu mai enervează şi nu mai amuză.

O dovedesc două producţii recente: „Delfin Pentagon” (2019, deşi trailerul de pe YouTube apare ca fiind încărcat acum mai mult de patru ani), de Pascal Ilie Virgil (un debutant) şi Adrian Popovici, un veteran al filmelor fără valoare, şi „Epava” (2019), de Cornel Gheorghiţă, un cineast experimentat, dar cu titluri modeste în portofoliu. Două filme lansate într-un trist anonimat, cu doar două-trei proiecţii în sălile Union şi Eforie ale Cinematecii Române sau la Cinema Europa din Bucureşti, fără promovare şi fără spectatori, în bătaie de joc.

Ba într-o copie fără subtitrare în română, deşi jumătate din dialoguri sunt vorbite în engleză (cazul „Delfin Pentagon” la proiecţia la care am fost eu la Union), ba într-o copie cu atenţionarea ce apare de obicei pe screener-ele private, că nu este o versiune în scop comercial (cazul „Epava” la proiecţia la care am fost eu la Eforie). Pe genericul de început al ambelor filme este trecută formula „Cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei”.

La ce bun astfel tot efortul de a realiza un film cu impact zero, dacă nu pentru orgoliul personal şi pentru onorariul prevăzut în bugetul de producţie?

„Delfin Pentagon” este 0 încercare jalnică de thriller, în care e greu de spus ce sare mai tare în ochi: jocul fals al actorilor (din distribuţie fac parte, din păcate, şi actori onorabili şi foarte talentaţi, printre care Alexandru Potocean şi Cristina Florea, care nu pot salva nimic din personajele lor), scenariul haotic şi plin de clişee (pare că şi cei doi regizori s-au pierdut în trecerile dintre prezent şi trecutul redat prin flash-back-uri) sau absenţa oricărei idei de mizanscenă.

E cu poliţişti corupţi care pretind că au intenţii bune („E un jaf în ţara asta”, se lamentează la un moment dat unul dintre ei). E cu foste prostituate cărora încă li se spune „târfe”. E cu şantaje, cu valize cu documente importante şi cu discuţii despre „ăla mare”, „ministru” şi „minister” (nu ni se spune care), despre „agenţia de privatizare” şi altele asemenea.

E cu o protagonistă prostuţă şi un tânăr străin, vorbitor de engleză, care se întâlnesc noaptea la marginea unei autostrăzi, lângă o toaletă pustie (nu am înţeles ce e cu Delfin Pentagon, dar tipa îi citeşte ceva tipului de pe o tabletă despre asta, într-o scenă ulterioară, pe scările dintr-un parc). E cu un moment de reclamă la maşinile Academiei Titi Aur, care vine ca nuca-n perete.

E cu personaje care mor nefiresc şi subit, ca apoi să fie duse într-un garaj secret unde urmează să fie tranşate de un bărbat ras în cap, cu o privire ciudată. E cu de toate şi despre nimic.

În schimb, „Epava” se vrea un film de autor. În prima parte, ideea de „nu se întâmplă nimic” capătă în sfârşit sens – vreo jumătate de oră în care chiar nu se întâmplă absolut nimic. Vid.

Urmărim cu exasperare un tânăr din Bucureşti care dă peste nişte vederi şi scrisori între mama sa, fostă actriţă moartă de curând, şi un regizor. Pare că cei doi au avut o relaţie în timpul realizării unui film înainte de 1989, la Costineşti. Tânărul găseşte şi filmul, tras pe VHS. Ia caseta şi se duce cu ea la o prietenă care lucrează la Cinema Union (sau doar tatăl ei lucrează acolo, nu e foarte clar), ca să vadă filmul. Îl vede (cu uşa de la sală deschisă şi cu lumina de pe hol care bate în sală! – probabil cadrul avea nevoie de lumină), până când banda casetei se „prinde” în player-ul VHS. Filmul din film arată ca unul făcut de un cineast amator, cu un el şi o ea la cort, pe plajă.

Pleacă apoi la mare, exact în locul în care se făcuse filmul, cu epava unei nave în larg, nu foarte departe de mal. La mare mai întâi vorbeşte prin Skype cu actorul care jucase cu mama sa în film, fugit din ţară înainte de 1989, şi pândeşte din tufişuri trei cineaşti veterani şi două dintre iubitele lor mai tinere în timp ce discută despre sex în trei şi cinema.

Apoi îl prinde singur pe regizorul care făcuse filmul cu mama sa – jucat de Constantin Florescu, actorul-fetiş al lui Cornel Gheorghiţă. Se duc amândoi cu o barcă pentru a recupera o dronă căzută în epavă. În barcă, tânărul îi citeşte regizorului o scrisoare de demult a mamei sale, din care reiese că cei doi bărbaţi sunt, de fapt, tată şi fiu. Muzică pe fundal.

Ajunşi în epavă, regizorul se bagă sub apă după nişte peşti (aici are loc şi o filmare subacvatică), în timp ce tânărul se urcă pe schelăria epavei ca să recupereze, cu o ţeavă, drona. Nu ajunge la ea, iar ţeava îi cade în cap regizorului, care părea totuşi la o distanţă considerabilă de locul unde se afla tânărul. La fel ca în „Delfin Pentagon”, o moarte stângace. Îmi permit să dau spoilere, pentru că nu o să mai vadă nimeni filmul.

În final, tânărul se întoarce în casa sa veche din Bucureşti, merge la toaletă, toarnă în WC o găleată cu apă din cadă, unde păstrează un peşte adus de la mare, se bagă în husa în care îşi ţinea mama sa contrabasul (alertă – metafora fetusului!), iar din afara cadrului un vânt împinge poetic nişte foi spre mijlocul sufrageriei în care se culcă personajul. Sfârşit.

Un film teribil de plat şi de banal, fără nici un zvâc.

20
/09
/21

Între 20 septembrie și 15 noiembrie, proiectul interdisciplinar „Noi împotriva noastră. Intervenție culturală pentru destigmatizarea bolilor psihice” continuă derularea la nivel național a seriei de activități artistice și de conștientizare dedicate cu precădere membrilor rețelei de sprijin din jurul persoanelor afectate de boli psihice, dar și publicului larg. 

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

16
/09
/21

Caravana Metropolis- cinema în aer liber se întoarce în Piața Sfatului din Brașov cu cele mai bune filme din ultimul an, cu distincții importante la festivaluri de film internaționale prestigioase. Acestea vor putea fi urmărite între 21 și 26 septembrie, de la ora 20:00, în spațiul de proiecție amenajat în centrul Brașovului. Intrarea la proiecții este liberă.

16
/09
/21

Cea de-a 5-a ediție Bucharest Short Film Festival va avea loc în perioada 17-23 septembrie, la Teatrul Godot - Palatul Bragadiru (17 și 23, în aer liber) și Cinemateca Eforie (18 -22).

15
/09
/21

Independența Film lansează în cinema din 17 septembrie, la pachet, două noi titluri ale regizorilor consacrați Gaspar Noé și Pedro Almodóvar: „Lux Æterna”, un mediu-metraj produs de celebra casă de modă Yves Saint Laurent, cu Béatrice Dalle și Charlotte Gainsbourg în rolurile principale, și scurtmetrajul „Vocea umană”/ „The Human Voice”, care o are protagonistă pe Tilda Swinton, purtând haine semnate de Balenciaga.

08
/09
/21

PREVIEW Între 8 şi 12 septembrie, la Cinema Elvire Popesco, Institutul Cervantes și Verde Stop Arena din Bucureşti, se desfăşoară cea de-a 6-a ediție a Película, singurul festival de film și cultură ibero-americană din România. Ulterior, o selecţie de filme vor fi văzute şi la Cluj-Napoca, dar şi online.

05
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Partea de început din „Întregalde” este o demonstraţie de forţă. Orăşenii, bine îmbrăcaţi şi echipaţi, se simt în largul lor. Sunt relaxaţi şi siguri pe ei. Fac glume, se tachinează. Au maşini de teren puternice, care urcă impetuos drumurile (iar camera de filmat are grijă să insiste pe asta).