Ce citim în luna mai: recomandările scriitorului Mihail Vakulovski
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-citim-in-luna-mai-recomandarile-scriitorului-mihail-vakulovski/

Mihail Vakulovski este un extraordinar scriitor, traducător din limba rusă şi, nu în ultimul rând, unul dintre cei mai iubiţi librari din România. Are un doctorat în literatură. Originar din Basarabia, Mihail Vakulovski este stabilit la Braşov. Alegerile sale pentru lecturile lunii: Harms, Sorokin, Prilepin.

Un articol de Andrei Crăciun|24 mai 2018

E foarte greu să recomanzi doar trei cărţi, aşa c-o să vă propun trei cărţi traduse de mine şi de frate-meu, Alexandru Vakulovski, din literatura rusă:

Harms

Daniil Harms este unul din scriitorii mei preferaţi, aşa că recomand orice carte semnată Harms! Am tradus trei antologii din Daniil Harms: de proză („Iluzie optică”, Ratio et Revelatio), de proză dramatică („Tiuk!”, Tracus Arte) şi o carte pentru copii isteţi („Am uitat cum se numeşte”, Ratio et Revelatio).

Daniil Harms (1905 1942) este precursorul literaturii absurdului, un scriitor genial, conştient de genialitatea sa („Totuşi, sunt o figură extraordinară, chiar dacă nu-mi place să vorbesc prea des despre asta”), un scriitor care a publicat în timpul vieţii doar literatură pentru copii, fiind considerat anti-sistem, mort de inaniţie în spitalul unui lagăr comunist.

Opera sa a circulat în samizdat şi a fost publicată doar după moarte, abia în anii ’60 ai secolului trecut, acum fiind tradusă în foarte multe limbi. Citind orice carte de-a lui Daniil Harms, ai impresia că ai în faţă o antologie, o super-selecţie. Harms avea o relaţie specială cu textele sale literare, dar asta… l-a costat enorm.

Harms spunea că pentru el viaţa a fost mereu mai importantă decât arta, de aceea a insistat să facă din viaţa sa o artă, exact invers decât era la modă în epoca pe care o trăia. Iar asta pentru el nu era un act estetic, ci unul existenţialist. Textele lui Daniil Harms sunt perfecte din toate punctele de vedere – şi ca fond, şi ca formă, şi din punct de vedere stilistic, şi tematic, scurte, exacte, pline de viaţă, energie, originalitate şi substanţă, texte-bijuterii de care ar fi fost mândru şi contemporanul său Salvador Dalí, care era la fel de „modest” ca Harms, când era vorba de propria personalitate, spunând că e bine să se vorbească despre el, chiar dacă se vorbeşte de bine.

Daniil Harms a trăit, s-a îmbrăcat, s-a purtat şi a scris altfel, iar cititorii, după ce-l descoperă, îl citesc mereu cu aceeaşi satisfacție, mirare şi bucurie. Pentru că minunea din viaţa lui Harms este opera sa, care e – cum altfel? – minunată!

Sorokin

Vladimir Sorokin este scriitorul meu preferat din literatura rusă contemporană. Am tradus mai multe romane de-ale sale, dar vă recomand în primul rând proza lui scurtă, „Dimineaţa lunetistului” (Editura Paralela 45, 2004), care îl anunţa pe Sorokin pe care-l cunoaşte acum toată lumea. Aici e sămânţa tuturor romanelor, toate temele, subiectele, felurile de personaje, stilurile.

„Dimineaţa lunetistului” este o carte de proză scurtă cu totul specială – prin această carte Vladimir Sorokin impune un stil. „Dimineaţa lunetistului” poate fi citită şi ca un volum experimental. Textele n-au nici o legătură (de suprafaţă) între ele, în afara stilului, fiecare fiind foarte personală şi citindu-se de sine stătător, personajele nu migrează dintr-o proză în alta, însă, în acelaşi timp, prozele seamănă foarte tare între ele, datorită stilisticii şi faptului că fiecare text ridică o problemă şi aceste asemănări pot fi observate mai ales după lectura cărţii, textele lui Sorokin fiind precum picturile – pentru a le înţelege trebuie să te îndepărtezi un pic de ele.

Sorokin creează în prozele sale o atmosferă foarte intensă, împânzind acţiunea cu detalii şi foarte multe gesturi. Vladimir Sorokin e ca şi lunetistul său. El face/scrie (despre) lucruri ieşite din comun/extreme cu multă naturaleţe, comportându-se, la fel, firesc, de parcă ar scrie, ca Tolstoi, despre război. De fapt, Sorokin scrie despre războiul pe timp de pace (asemeni lui Tarantino, în film), iar „Dimineaţa lunetistului” ne arată criza prin care trece (a trecut şi va trece! – ca să-l parafrazăm pe Vladimir Ilici Lenin) fiinţa umană.

Cu toţii avem un trecut glorios plin de minciuni, avem un prezent infect şi un viitor cel puţin confuz. Sorokin e doar un martor care dimineaţa îţi spune: „Ai dormit prost” – „Vei avea o zi nasoală”; sau seara: „A fost o zi de tot rahatul, mâine va fi şi mai rău”. Sunt doar nişte concluzii la care se ajunge de la o lumină orbitoare, de la o suprafaţă plată şi colorată ca un tablou. Atenţionez scriitorii că şi după ce citeşti Vladimir Sorokin poţi fi la fel de influenţat ca după lectura lui Harms.

Prilepin

Din generaţia tânără, recomand „Patologii” de Zahar Prilepin (Curtea Veche), un roman foarte bun, foarte tare, foarte complex, foarte bine scris şi impecabil structurat. Romanul are două linii de subiect majore – războiul şi dragostea, alte teme importante fiind gelozia (masculină), copilăria şi religia. Acţiunea are loc în Cecenia, iar personajul principal, Egor Taşevski, e un soldat rus, membru al forţelor speciale, care luptă în războiul din Cecenia (ceea ce i s-a întâmplat şi scriitorului, poate şi de aceea reuşeşte să fie atât de veridic!).

Aşadar, Zahar Prilepin se uită prin ochii acestui soldat ca să ne descrie războiul din Cecenia. Dar e un punct de vedere existenţial, fiind vorba de beletristică, nu de un manifest social. Linia de subiect din războiul cecen e mereu întreruptă de un monolog interior continuu al personajului principal, în care încape cealaltă linie de subiect – de dragoste. Îşi aminteşte de iubirea vieţii lui, Daşa, pe care o iubeşte patologic, monologuri interioare în care-şi consumă gelozia sa nemărginită, alimentată involuntar de Daşa, care a avut 26 de bărbaţi înaintea lui şi cunoştea mult prea bine şi corpul, şi sufletul masculin. Monologuri interioare despre frica de moarte, care-l seacă pe interior, locurile golite durând cumplit, pofta de viaţă, probleme existenţiale şi sociale, despre solidaritatea masculină…

Trecerile de la o linie de subiect la alta sunt foarte fine şi fireşti, se leagă, chiar dacă aparent nu au nici o legătură, din contră, sunt în contrast. În „Patologii” Zahar Prilepin e şi foarte tandru, şi foarte crud, după scenele de dragoste urmând scene hiper-realiste de război, cu descrieri amănunţite, „la firul ierbii”, cum ar veni, cu lupa în mâini, camera de filmat fiind în fruntea personajului principal – de acolo vede şi cititorul ce se întâmplă, nu numai personajul.

O carte pe care v-o recomand insistent, existenţa ei fiind o fericire, cum spune Victor Pelevin, unul din cei mai în vogă scriitori ruşi dinaintea lui Prilepin, dar şi Vladimir Sorokin a declarat că-i place cum scrie Prilepin. Un scriitor deosebit de talentat sau, cum a spus Andrei Plehanov, „Deşi Zahar Prilepin are filet de stânga, e un scriitor de la Dumnezeu”! Lectură plăcută şi utilă!

Harms spunea că pentru el viaţa a fost mereu mai importantă decât arta, de aceea a insistat să facă din viaţa sa o artă, exact invers decât era la modă în epoca pe care o trăia. Iar asta pentru el nu era un act estetic, ci unul existenţialist. (Mihail Vakulovski, scriitor)



21
/01
/18

În perspectiva celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1918 şi cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi în parteneriat cu Asociația Identitate Culturală Contemporană anunţă lansarea aplicaţiei mobile „Muzeul Hărţilor - Lumea pe hartă”, eveniment cultural sub egida Zilei Culturii Naţionale.

19
/01
/18

Mai multe manuscrise originale ale scriitorului american Stephen King au fost distruse într-o inundaţie care a avut loc la o librărie aflată în oraşul Bangor din statul american Maine. Din cauza inundaţiei, librăria Gerald Winters And Son a pierdut 2.000 de cărţi, reprezentând 90% din inventar.

18
/01
/18

Muzeul Național Cotroceni organizează marți, 23 ianuarie, de la ora 18.00, prima întâlnire din cadrul programului „Conversații la muzeu”. Intitulată „Captivitatea esteticului, între zidurile istoriei și presiunile politice. O fatalitate?”, conferința de debut va fi susținută de criticul şi istoricul literar Dan C. Mihăilescu și va fi moderată de jurnalistul și mediatorul cultural Matei Martin.

11
/01
/18

Se împlinesc, iată, pe 15 ianuarie, 168 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, ocazie cu care vă propunem să ne reamintim de acesta prin intermediul unor scurte fragmente din corespondența sa cu Veronica Micle, extrase din volumul „Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit” (Polirom, 2000).

08
/01
/18

Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Ambasada României în Republica Portugheză, Institutul Cultural Român de la Lisabona și Muzeul Național de Arheologie organizează recitalul „Dor de Eminescu“, în interpretarea actorului Ion Caramitru și a clarinetistului Aurelian-Octav Popa.

07
/01
/18

Piața de carte din România n-a fost deloc săracă în anul 2017, însă la fel ca în anii trecuți, puține dintre ele au fost reale evenimente editoriale. Ziarul Metropolis vă propune un top 10 al celor mai semnificative apariţii din anul care tocmai s-a încheiat.

21
/12
/17

Pe 21 decembrie 1989, începea Revoluția la București. Era, așadar, începutul schimbării. La 28 de ani distanță, vă propunem să aruncăm o privire în urmă și să ne amintim de unde venim.

20
/12
/17

​Săptămâna aceasta a sosit din tipografie o carte-eveniment: „Bulgaria & Romania – 10 years in the European Union / Bulgaria & România – 10 ani în Uniunea Europeană / България & Румъния – 10 години в Европейския Съюз”, o inițiativă Timișoara 2021 și Plovdiv 2019. Volumul a fost lansat, ieri, 19 decembrie, la Sofia, în cadrul unui eveniment amplu al Asociației Plovdiv 2019, iar astazi, 20 decembrie, într-o zi cu o semnificație specială pentru orașul de pe Bega, volumul va fi lansat la Timișoara începând cu ora 15.00, în Sala de Consiliu a Primăriei, în prezența Primarului Municipiului Timișoara, Nicolae Robu, a consilierilor locali și a Simonei Neumann, director executiv al Asociației Timișoara – Capitală Culturală Europeană.

09
/12
/17

O poveste despre înstrăinare și pierderea rădăcinilor, o poveste despre un felul cum o carte a lui Gogol modifică destine, un nou roman semnat de celebra scriitoarea de origine indiană Jhumpa Lahiri, „Porecla”, a apărut în colecția Babel a Editurii Nemira.

04
/12
/17

Scriitorul american Christopher Bollen este marele câștigător din 2017 al Bad Sex in Fiction Award, un trofeu literar insolit, care recompensează cea mai proastă scenă de sex tipărită într-un roman publicat în anul în curs. Romancierul american a fost recompensat pentru volumul său "The Destroyers", ce conține un paragraf în care protagonistul își compară organele genitale cu "un triunghi de biliard"