Ce podcasturi mai ascultăm: Pe Bune, cu Andreea Vrabie
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-podcasturi-mai-ascultam-pe-bune-cu-andreea-vrabie/

Ziarul Metropolis vă recomandă „Pe Bune“, un podcast despre cum au ajuns oameni creativi – artişti, actori, scriitori, muzicieni, fotografi – să facă ce fac şi care sunt dilemele şi anxietăţile cu care se confruntă în munca lor.

Un articol de Dan Boicea|29 iulie 2020

Podcastul este realizat de Andreea Vrabie, reporter la revista DoR.

Cel mai ascultat episod al podcastului tău este…

Andreea Vrabie: Interviul cu Răzvan Exarhu.

Cea mai interesantă idee pe care ai auzit-o într-un episod al podcastului realizat de tine este…

Că artiștii, de regulă, indiferent cât de răi au fost ca oameni, în operele lor au pus ce e mai bun din ei. Sau măcar n-au pus cea mai rea parte. E ceva ce mi-a spus Iv cel naiv când am vorbit despre anonimitatea lui și dorința de a ține artistul departe sau fără legătură cu omul din spatele lui. E ceva la care mă gândesc de mult timp, dacă ar trebui să separăm artistul de om, dacă e OK să ne mai uităm la filmele regizorului Woody Allen, de exemplu, știind cât de abuziv a fost omul Woody Allen. Nu știu dacă sunt de acord cu Iv, dar mi-a oferit un fel diferit de a vedea lucrurile, ceva la care nu mă gândisem până atunci și o perspectivă care a rămas cu mine.

Cum îl poate ajuta podcastul pe ascultătorul tău?

Invitații pe care îi am la Pe Bune povestesc care a fost parcursul lor profesional, dar mai ales care sunt dificultățile, fricile, anxietățile pe care le-au avut și le au în relație cu munca lor. Îi invit să împărtășească aceste vulnerabilități cu ascultătorii, pentru că vorbim prea mult despre reușite și prea puțin despre momentele în care ne-a fost greu în drumul către acele reușite: cum am trecut peste frica de eșec, ce ne-a provocat anxietate în începerea unui proiect nou, dubii de sine, sindromul impostorului, de câte ori am muncit până la epuizare sau am făcut sacrificii personale și așa mai departe.

Iar oamenii, citind doar despre succes, ajung să creadă că dacă ei întâmpină dificultăți e ceva în neregulă cu ei. Și nu e așa. Eu sper că ascultând episoadele Pe Bune, în care oameni pe care îi admiră vorbesc despre aceleași probleme și frici prin care au trecut sau trec și ei, senzația cu care rămân ascultătorii la final este de „nu sunt singur, deci e OK să trec prin asta”, iar efectul ascultării unui episod este unul terapeutic.

Ce alt podcast mai recomanzi și de ce?

This American Life are peste 20 de ani vechime și este unul dintre primele podcasturi pe care le-am ascultat. M-a fascinat modul în care reușește să trateze în profunzime un subiect dificil în doar 60 de minute, să transmită emoție prin povești umane și să fie, în același timp, și entertaining pentru ascultător. Din punctul meu de vedere, nu poți face jurnalism audio mai bine de atât.

Care sunt cele mai dragi trei episoade pe care le-ai realizat?

Mi-e foarte greu să aleg, pentru că chiar sunt recunoscătoare fiecărui invitat care a acceptat să vorbească deschis cu mine despre lucruri pe care le ținem în interiorul nostru de cele mai multe ori. Dar o să spun episodul cu Răzvan Exarhu, pentru că e cel pe care îl recomand cel mai des, e esența a tot ce ar trebui să fie Pe Bune. Cel cu Dana Rogoz, pentru că a fost foarte deschisă și umană. Și cel cu Dan Perjovschi, pentru că am pornit podcastul cu el în minte ca invitat și am avut nevoie de doi ani să-mi fac curaj să-l invit.

Podcastul Pe Bune poate fi ascultat aici:

Spotify
Apple
Soundcloud
Google
YouTube (doar câteva interviuri sunt urcate și aici)

Ce este un podcast

Podcastul este o emisiune audio înregistrată, pe diverse teme, pe care o poți asculta pe mai multe platforme și cu diverse dispozitive: desktop, smartphone, tabletă, iPod.



08
/02
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

26
/01
/17

INTERVIU „Cred că experimentul este obligatoriu pentru un artist”, afirmă regizorul Adrian Sitaru. Despre noul său lungmetraj „Fixeur”, acum în cinematografe, spune că, „fiind un film despre jurnalism şi jurnalişti, am încercat să reproducem şi să amestecăm stilistica de reportaj TV de calitate în cea de cinema clasic”.

22
/12
/16

Scenograful Ștefan Caragiu, decan al Facultății de Teatru al UNATC București, crede că talentul se împarte în mod egal pe generații. Consideră că studenții au dreptul și chiar obligația de a se revolta atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum trebuie.

20
/12
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Alina Petrică are 27 de ani. Joacă în „Aglaja”, la Centrul Cultural „Bălcescu”, în „Mon Cabaret Noir”, la Teatrelli, în „(D)efectul Placebo”, la Teatrul Național, în „Îmblânzirea scorpiei”, la Teatrul de Comedie, și este, din acest an, angajată a Teatrului Mic din București.

19
/12
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Dorotheea Petre (aproape 36 de ani) este bine-cunoscută publicului cinefil din ţara noastră, din pelicula „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).