Ce vezi când vezi prima dată un episod din „Umbre”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-vezi-cand-vezi-prima-data-un-episod-din-umbre/

N-am mai văzut un serial de pe vremea îndrăgitului „Seinfeld”. Să fie douăzeci de ani de când m-am uitat, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, la televizor.

Un articol de Andrei Crăciun|10 noiembrie 2017

N-am ținut ascuns că nu fac eu așa ceva: nu e genul meu, gen. Cu toate acestea, nefiind neam în target, am primit invitație să vizionez și eu primul episod din noul sezon al serialului românesc Umbre. Legând prieteșug cu actorii pe care i-am tot scris la dumneavoastră în ziar am zis să mă duc să văd. M-am uitat pentru actori și m-am mirat.

Nu știam Umbre, decât din poze, meme-uri și snoave de pe internet. Nu sunt omul care să cadă de pe scaun la așa scenariu, la așa regie. Nu fac ușor wowul. Din acest prim episod din sezonul II am reținut mai ales recursul la umorul negru: o splendidă secvență în care apare un domn Tinel (de fapt, nici nu apare, matematic vorbind, e dedus). Plus cadrele întinse, ca într-un lung-metraj care imită viața adevărată. Foarte interesant.

Până la sfârșit am fost convins să văd și episodul II, și probabil că așa va fi până la ultimul. M-am convertit, cât de cât, la relachism. Și sunt îndărătnic la văzut, n-am timp de seriale, eu am timp să am răbdare?, că n-am.

Nu știam, zic. Adică, na, cine n-a auzit că e un taximetrist, Relu, Relache, cel care face fărădelege cu levierul, care umblă cu ranga să bată oameni, care îi ia la șuturi (când e drăguț) pe datornicii la interlopi și nu numai?

L-am intervievat cândva și pe Pavlu (cel care îi dă viață personajului aproape negativ), dar nu mi-a fost frică de el, că nu-l văzusem încruntat pe micul ecran. Am discutat mai mult pe partea teatrală…

Așa că acum, când l-am văzut în primul episod din sezonul II pe acest Relache supărat, mai degrabă am surâs. Cum, mă, Pavlu, un băiat de zahăr, să fie așa rău, rău, cine e rău?, ca Michael Jackson în 1987? E. Am ridicat din sprânceană, a intrigare.

Maria Obretin

Și Maria Obretin, o bomboană de fată, încă trentagenară, veselă ca o privighetoare, actriță cu numeroase argumente profesionale, călărășeancă mai ales, să fie ea, așa tristă, ca nevastă de recuperator și mamă de tineret mai mult sau mai puțin rebel? Când meseria te obligă… Când ai talent în meserie… Da! Așa se face că e foarte, foarte bună într-o secvență în care râde de un taximetrist (altul, nu Relache, că de Relache nu râde nimeni), care îi face curte depășind periculos limita metoo-ului. Și zice doamna Gina (interpretată de Maria Obretin) ca la noi în mahalaua Teilor: că doar dacă are o anumită vârstă asta nu înseamnă că e nesatisfăcută trupește și că face sex prin vecini până rupe patul și așa. Foarte frumos spune. Adevărat!

Și Andreea Vasile (scrisă!), în rol de Doamna Boss. Să n-aud eu expresie așa de frumoasă… Doamna Boss… ce miracol, ce minune! Pe ce lume am trăit? Cum am putut? Cum de-am putut? Domnișoară elegantă, sensibilă și suplă, fostă handbalistă în realitate, să umble în serial prin pușcării, pe la golani, să le dea directive, să îi domine psihologic? Cine ar fi crezut? Dar uite că. Arta actorului, nenea!

Mădălina Craiu

Și Mădălina Craiu (de asemenea, scrisă) să joace ea așa în Umbre II la nunta ei, nici scorpie, nici drăguță, nici ca maică-sa Gina, nici ca taică-su Relu… Îți scoți pălăria, ce să mai faci?

În plus, ceilalți actori, încă necunoscuți mie mulți – pleiadă de valori. Așa se face că se anunță un sezon lung de interviuri, fiindcă tare par interesanți și în civilie.

Așa e prima oară: te uiți la serial și te gândești, de fapt, la luminile și umbrele din realitate. Poate că nu e frumos, dar e adevărul și numai adevărul (fără să fie tot adevărul).

Și Maria Obretin, o bomboană de fată, încă trentagenară, veselă ca o privighetoare, actriță cu numeroase argumente profesionale, călărășeancă mai ales, să fie ea, așa tristă, ca nevastă de recuperator și mamă de tineret mai mult sau mai puțin rebel? Când meseria te obligă… Când ai talent în meserie…



13
/05
/21

„Acasă” (r. Radu Ciorniciuc), „colectiv” (r. Alexander Nanau), „Ivana cea groaznică” (r. Ivana Mladenovic) și „Tipografic majuscul” (r. Radu Jude) sunt filmele care intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

06
/05
/21

Dintre zecile de filme româneşti disponibile Netflix, vă recomandăm trei documentare – poate mai puţin cunoscute, dar extrem de ofertante. Există mai multe filme de non-ficţiune româneşti pe platformă, însă cele trei propuneri sunt de neocolit.

22
/04
/21

CARTEA DE CINEMA A apărut recent, la Editura Universităţii din Bucureşti, o substanţială şi pasionantă carte: „Umorul între divertisment şi ideologie. O istorie culturală a filmelor de comedie din România comunistă (1948-1965)”. Volumul - lectură obligatorie - este teza de doctorat a tânărului istoric Eugen Ignat.

22
/04
/21

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig: Focus Delphine Seyrig și Focus Centrul Simone de Beauvoir.

21
/04
/21

CRONICĂ DE FILM Ar fi nedrept să nu i se recunoască regizoarei Chloé Zhao meritul pentru generozitatea faţă de marginali din spatele celui de-al treilea film al ei, „Nomadland” (2020), câştigător al Leului de Aur la Festivalul de la Veneţia şi favorit la Premiile Oscar.

20
/04
/21

Filme selecționate sau premiate în marile festivaluri ale anului trecut - Cannes, Veneția și San Sebastián - dar și noutăți absolute semnate de regizori precum Pedro Almodóvar sau François Ozon vor completa seria de surprize rezervate publicului TIFF, la cea de-a 20-a ediție.