Cercetătorul etnolog Doina Işfănoni apreciază că înscrierea tehnicii ceramicii româneşti de Horezu în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO reprezintă o onoare, o mândrie şi o datorie şi atestă faptul că în România se găsesc elemente demne de a fi în acest nomenclator al valorilor universale. „Ne-am integrat într-un sistem de valori unanim recunoscute, de reprezentativitate […]
Un articol de Andrada Văsii|7 decembrie 2012
Cercetătorul etnolog Doina Işfănoni apreciază că înscrierea tehnicii ceramicii româneşti de Horezu în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO reprezintă o onoare, o mândrie şi o datorie şi atestă faptul că în România se găsesc elemente demne de a fi în acest nomenclator al valorilor universale.
„Ne-am integrat într-un sistem de valori unanim recunoscute, de reprezentativitate mondială, cu care nu numai noi, românii, ne mândrim, ci întreaga Planetă”, a spus Işfănoni.
Ea a subliniat că, pe plan internaţional, o asemenea decizie „ne ajută să spunem că şi în România sunt asemenea valori de patrimoniu, care ne integrează într-o politică mondială care încearcă să salveze şi aceste categorii de comportamente pe care istoria nu le-a băgat în seamă, pe care marile evenimente nu le-au cuprins”.
„Din punct de vedere antropologic, ele alcătuiesc însă un tip de referinţă uneori chiar mai important decât documentul de cancelarie, pentru că el vorbeşte de ‘talpa ţării’, de comunităţile umane reale pe care s-au sprijinit evenimentele istorice, regii şi toţi conducătorii”, a subliniat etnologul.
Doina Işfănoni a precizat că „titulatura pentru care s-a obţinut această înscriere o constituie tehnica şi competenţa fantastică a oamenilor de astăzi de a modela lutul într-o manieră inconfundabilă, asemenea omului arhaic, neolitic, pentru a deveni acel inventar de forme care amintesc de specificitatea locală, de ocupaţii de credinţe, de tradiţii”.
„Această reprezentativitate mai are un beneficiu. Ea sădeşte în oamenii care practică acest meşteşug, în comunităţile în care ei trăiesc şi implicit în conştiinţa autorităţilor politice, administrative, culturale acel sentiment de mândrie, resemantizând, adică trezind încrederea că asemenea calităţi sunt demne de luat în seamă de omul modern”, a spus Doina Işfănoni.
Potrivit etnologului, „datoria fiecărei generaţii este de a pune asemenea elemente la locul care se cuvine din punct de vedere cultural, deoarece, indiferent de locul, de ţara, de comunitatea căreia îi aparţine o asemenea valoare, ea rememorează istoria civilizaţiei, istoria umanităţii”.
„Datoria noastră este de a le resădi în comunitate şi există un plan de monitorizare al UNESCO pentru fiecare element declarat pentru a-l împiedica să moară”, a afirmat Doina Işfănoni, exprimându-şi convingerea că „la Horezu se va face, în continuare, totul din punct de vedere ştiinţific, administrativ şi chiar politic, pentru ca olăritul să fie stimulat”.
Cercetătoarea a mai informat că România a trimis în luna martie alte trei dosare spre a fi analizate de comitetul UNESCO de specialitate, cel mai probabil într-un an, în vederea înscrierii în lista Patrimoniului Imaterial: Colindatul în ceată bărbătească, alcătuit împreună cu Republica Moldova, aşa-zisele Proiecte transfrontaliere şi pelerinajele de la Şumuleu Ciuc (Harghita) şi de la Moisei (Maramureş).
UNESCO a decis în cea de-a şaptea sesiune a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, desfăşurată la Paris în perioada 3 – 7 decembrie, înscrierea ceramicii româneşti de Horezu în lista Patrimoniului Cultural Imaterial.
Pe Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii România sunt înscrise Căluşul (2008) şi Doina (2009).
Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO a fost alcătuită oficial în 2008, potrivit unei Convenţii pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial încheiată la Paris, pe 17 octombrie 2003.
Lista numără în prezent peste 170 de opere din peste 75 de ţări. Patrimoniul Cultural Imaterial se referă la tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.
Sursa: Agerpres
