Cine a făcut istoria modei la fiecare 100 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/cine-a-facut-istoria-modei-la-fiecare-100-de-ani/

De la şorţurile din yukka şi tunicile romane, la taioarele Chanel şi rochiile vaporoase Yves Saint Laurent, moda rămâne una dintre cele mai frumoase istorii.

Un articol de Adina Scorţescu|19 Ianuarie 2016

Volumul „Moda. Istoria completă”, editat de Marnie Fogg, apărut la Editura RAO, conține peste 1000 de imagini, care prezintă fiecare etapă importantă din istoria modei, de la Grecia și Roma antică, până la Romantism, Belle Epoque, Art Deco și moda contemporană de inspirație africană.

Iată evenimentele și persoanele care au punctat această istorie, de-a lungul veacurilor:

cca 600 î.H.

Ceramica de la începuturile Antichității grecești, cu siluete negre, evoluează, înfățișând mai multe reprezentări figurative de chitoane (n. red. – un fel de tunici) lungi și scurte, cu modele geometrice cu dungi.

cca 500 î.H.

În partea de nord a sud-vestului american se confecționează pentru prima dată șorțuri, genți și sandale împletite din yucca.

 400 î.H.

Se construiește Partenonul din Atena; sculpturile și detaliile decorative ilustrează portul antic.

300 î.H.

În cultura Paracas, care a înflorit pe coasta de sud din Peru, artiștii textilelor produc cele mai elaborate broderii din perioada precolumbiană.

200 î.H

Romanii cuceresc cea mai mare parte a lumii cunoscute. Istoricul Polybius menționează această realizare în Istoriile sale.

coperta_3299_big.gif100 î.H.

Odată cu înfrângerea macedonenilor, a Ligii Aheiene și a Cartaginei, Imperiul Roman reușește să anexeze Grecia și Africa, desemnate provincii romane.

Cicero, renumitul om politic, autor și orator, folosea constant metafore și convenții referitoare la costumul roman ca arme retorice puternice.

în jurul anului 0

Augustus, primul împărat al Imperiului Roman, proclamă că doar cei care poartă togă fără mantie au voie să între în Forumul Roman.

100 d.H.

Friza în spirală continuă de pe coloana împăratului Traian, dedicată victoriei sale asupra dacilor, oferă o perspectivă amplă asupra portului militar roman.

În America de Sud-Vest, textilele țesute cu degetul devin mai complexe și mai diverse; stilurile de țesut încep să se diferențieze în funcție de regiune.

200-300

Printre creațiile artistice ale populației Moche din nordul statului Peru se numără textilele cu o țesătură rafinată, piese de ceramică ilustrând persoane distincte și bijuterii.

400

La Tiwanaku, în Bolivia, pietrele sculptate elaborat domină zona de lângă lacul Titicaca. Textile cu reprezentări simbolice similare erau prezente la sute de kilometri distanță.

500

Imperiul Wari, dezvoltat în partea centrală din Peru, are în comun o mare parte din procesul de realizare a textilelor și, poate, credințele religioase dezvoltate în regiunea muntoasă Tiwanaku.

600

În China, începe să fie utilizat războiul de țesut uniform, cu două ițe. Prima iță producea țesătura de fond, iar a doua producea modelul.

Hainele cu decolteu adânc erau purtate adesea de femei. Afară purtau o pălărie cu boruri largi, lăsându-și fața descoperită.

new doc 1_1

Bumbacul, adus din Mexic, se cultivă pe larg în principalele văi ale râurilor din regiunea sudică din sud-vestul Americilor.

700

În China, printre taxele plătite de populație se numără 7,4 milioane de suluri de mătare primite anual. Un sul măsura aprox. 12 m.

800

Tifonul devine o specialitate a populației Haozhou din provincia Anhui, China. Două familii dețineau monopol asupra producției sale și păstrau secretă metoda de realizare.

Împăratul Wenzong emite un decret prin care restricționează lățimea veșmintelor la maximum 40 cm, dar decretul nu are succes.

900 – 1000

În Japonia, se aprobă o lege ce limitează vestimentația feminină de la curte la cinci straturi. Anterior, veșmântul putea avea până la 15 kg.

1100

În America de Sud, populația Chimu dezvoltă un talent impresionant la torsul bumbacului, la țesut și lucrat cu pene. Modelele de pe textile apar și pe pereții din chirpici de la Chan Chan.

1200

La origine un veșmânt purtat sub haina de curte, kosodeul devine acceptabil ca port în sine pentru aristocrații din Heian, Japonia.

1300

În Europa, Edward al II-lea creează Ordinul Mesei Rotunde și astfel ia naștere perioada cavalerilor.

new doc 2_1

Sunt introduse punctele pentru a fixa piesele vestimentare. Firele erau trase prin ochiuri și adesea erau împodobite cu vârfuri metalice ornamentale.

1400

Ducele de Burgundia, Filip cel Bun, introduce moda de a purta negru, după moartea tatălui său.

Încep să fie la modă blănurile închis la culoare, cum ar fi cele de samur, civetă castor și, mai ales, de astrahan.

În 1453, căderea Constantinopolului marchează sfârșitul Imperiului Bizantin și începutul dezvoltării celui Otoman.

1500

În 1498, mai exact, exploratorul Vasco da Gama și armada sa sosesc în India din Portugalia, stabilind astfel prima alternativă maritimă la Drumul mătăsii.

În 1501, Catherine de Aragon ajunge la curtea lui Henric al VII-lea, pentru căsătoria cu prințul Arthur. Anturajul ei introduce crinolina în Anglia.

În 1589, William Lee inventează războiul de țesut. Ciorapii tricotați din mătase sau bumbac devin o modă; designul cunoscut sub numele „ceasuri” decora cele mai bune perechi.

new doc 2_1-2

Isabela a Franței de Rodrigo de Villandrado (cca. 1620) 

1600

Pantalonii croiți erau deosebit de populari în rândul femeilor musulmane, atât la Curte, cât și în viața de zi cu zi.

În India, Shah Jahan începe construirea palatului Taj Mahal, ca memorial pentru a treia sa soție, Mumtaz Mahal.

În Europa, gurele rigide „măturică” lasă loc unui stil mai relaxat, cunoscut sub numele de „guler căzut”, din dantelă moale cu tiv sub formă de scoică.

1700

În 1715, moare Ludovic al XIV-lea. Sub regența fiului său, Filip de Orleans, Curtea se mută înapoi la Paris.

Ca amantă oficială a lui Dudovic al XV-lea, Madame de Pompadour își insinuează influența flamboaiant decorativă în costumele și cultura de la Curte.

În 1770, Rose Bertin își deschide buticul în Rue du Faubourg Saint-Honoré, atrăgându-și patronajul caselor regale europene. Patru ani mai târziu, este numită „modiste” (croitoreasă) a Mariei Antoaneta.

1800

În Scoția, pentru prima dată, modelele tartan sunt înregistrate și legate de numele clanului.

Începe să apară o varietate de gulere mai complexe. Procesul de scrobire și pliere devine parte din ritualul de zi cu zi.

Turbanele devin populare, după expediția franceză în Egipt (1798), iar bonetele simple înlocuiesc pălăriile pictate din anii 1700.

1900

Epoca victoriană se apropie de sfârșit. Moda pentru femei intră într-o fază nouă, punându-se accentul pe confort și caracter practic.

În 1912, sufragetele sparg ferestrele magazinelor principale din West End din Londra, în încercarea de a atrage atenția asupra luptei lor pentru obținerea dreptului de vot.

Coco-Chanel-2

Coco Chanel (1883 – 1971)

În 1919, Coco Chanel își înființează propria casă de couture la rue Cambon nr. 31, în Paris.

În 1924, mătasea artificială, cunoscută în Europa ca vîscoză, este comercializată ca alternativa creată de om la mătase.

În 1925, cântăreața și actrița franceză Josephine Baker devine recunoscută pentru dansul ei „exotic”, purtând o fustă făcută din banane.

În 1935 este produs pentru prima dată nailonul.

În 1941, în timpul Primului Război Mondial, sistemul de raționalizare, care include și hainele, este implementat în Marea Britanie.

În 1946, Christian Dior pune bazele casei sale de modă în Paris și prezintă prima colecția, în anul următor.

În 1949 ia naștere premiul Oscar pentru cel mai bun design de costum.

În 1952, Lacoste începe să-și exporte cămășile polo în Statele Unite. Hubert de Givenchy își deschide casa de couture din Paris.

În 1960, filmul La Dolce Vita al lui Federico Fellini distribuie stilul italian unui public internațional.

În 1961, Marilyn Monroe poartă blue jeanși în filmul „The Misfits” (scenariul – Arthur Miller).

În 1970, Issey Miyake expune pentru prima dată la Paris.

În 1983, casa de modă Chanel se transformă sub directoratul artistic al lui Karl Lagerfeld.

În 1990, Dolce & Gabbana introduce o linie de ținute bărbătești.

În 1997, Versace e asasinat la Miami.



02
/09
/19

Pentru a înțelege cum a funcționat mitul poetului după căderea comunismului ne-am întors la o lucrare deja de referință: „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea și desfacerea unui mit”, de Lucia Boia (editura Humanitas).

21
/08
/19

Cioran este perceput îndeobște a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puțin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Rășinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciții de admirație”.

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

30
/07
/19

În timp ce în România, în primii ani după Revoluție, cinema-ul de ficțiune se răfuia gălăgios cu trecutul recent, iar documentarul era în derută, cvasi-inexistent, după prăbușirea Studioului Sahia, un tânăr fotograf din Germania, plecat în copilărie din Banatul românesc, Dobrivoie Kerpenisan, realiza două documentare splendide despre oamenii din satul natal.

30
/07
/19

S-a stins din viață, în această dimineață, la vârsta de 76 de ani, cunoscuta actriţă Florina Cercel. În cei peste 50 de ani de carieră, a interpretat peste 100 de roluri în teatru şi film, roluri prin care a fascinat de fiecare dată publicul spectator. Actrița, care suferea de mai mulți ani de cancer pulmonar, a murit în locuința sa din București.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

11
/07
/19

„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici legi sociale, nici naturale.”

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

Page 1 of 3012345...102030...Last »