Capitala va fi întotdeauna un punct fierbinte, iar când cineva descoperă un loc mişto şi inedit, de obicei se grăbeşte să-l recomande cunoscuţilor.
Un articol de Teodora Florea|15 februarie 2024
Odată cu apariția fenomenului de influenceri și a conceptului de faimă peste noapte, se pare că și necunoscuților, în număr din ce în ce mai mare. Dar acesta nu este un articol despre „moda” din online, ci despre istoria din spatele imaginilor care și-au căpătat popularitatea datorită unor bijuterii arhitecturale.
Cunoaștem cu toții farmecul Bucureștiului sau măcar al unora dintre zonele sale, oricât de anost și obositor ni s-ar părea, uneori, ritmul de viață necesar ca să-i supraviețuiești acestui oraș. Desigur, ochelarii cu lentilă neagră ai rutinei pot face orice loc să pară banal și lipsit de vitalitate, însă trebuie să ne amintim că asta este doar o proiecție a stărilor noastre interioare. Bucureștiul își păstrează, pe alocuri stilul, și eleganța care i-a adus numele de „petite Paris” în secolul trecut.
Pentru că „nimic nu este nou, totul se reinventează”, asta s-a întâmplat și cu anumite locații, clădiri, spații de tranziție cu istorie din oraș. Nu vorbim despre o reinventare în sensul de „gravitate” al cuvântului, ci de o resemantizare a funcției locului respectiv. Ceea ce, pe vremuri, era un loc prielnic pentru a te întâlni la rendes vouz sau pur și simplu năștea admirația trecătorilor și a vecinilor prin măreția decorațiunilor, acum a devenit un hot spot pentru fotografii inedite prin care să ieși în evidență pe social media, poate tot din aceleași motive.
Frumusețea și plăcerea estetică, mai ales prin arhitectură sau urbanism, nu și-a pierdut încă puterea de a inspira tinerii creatori de conținut, care își caută tot felul de nișe ca să poată „influența” și ei, la rândul lor, urmăritorii de toate vârstele. Sperăm ca prin aceste recomandări de explorare urbană să te „influențăm” și pe tine să le descoperi sau să le redescoperi cu alți ochi. Granițele cunoscute ale Bucureștiului pot fi trasate doar printr-o curiozitate autentică și o dorință de explorare a ceea ce este dincolo de „facil” și „la îndemână”.
-
Pasajul Macca Villacrosa
Poate unul dintre cele mai previzibile exemple, dar în centrul orașului, la un pas de Calea Victoriei, se găsește Pasajul Macca-Villacrosse. În formă de potcoavă alungită, a păstrat un iz din aerul perioadei interbelice până în prezent datorită luminii difuz-colorate filtrată prin acoperișul-mozaic, a măreției arcadelor cu decorațiuni și detalii de epocă și a localurilor boeme cu arome străine de ceai, cafea și narghilea.
Pasajul era inițial parte dintr-un hotel numit Hanul Câmpineanu, cumpărat de Petros Seraphim și oferit drept dar de nuntă celor două fiice ale sale. Cea mare s-a căsătorit în 1843 cu unul dintre arhitecții mari ai vremii, Xavier Vilacrosse, iar mezina s-a căsătorit cu Mihalache Macca, provenit tot dintr-o familie de arhitecți. Astfel, cumnații au transformat hanul tradițional într-un pasaj de tipul Galeria Vittorio Emanuele II din Milano, finalizându-l în 1891. Au adus modernitate stilistică unui traseu gândit în scop utilitar – de a ajunge mai rapid la sediul Băncii Naționale -, plasând la parter buticuri cu produse de lux și închiriind camerele de la etaj în regim hotelier.
View this post on Instagram
-
Casa Mița Biciclista
La intersecția dintre străzile Biserica Amzei și Christian Tell, cunoscută și sub numele de Casa Teodorescu, după Constantin Teodorescu, clădirea în stil baroc cu influențe Art Nouveau este construită de arhitectul N.C. Mihăescu. Numele comun, de Casa „Mița Biciclista”, reprezintă apelativul proprietarei Maria Mihăescu. A devenit cunoscută astfel prin anul 1898, când a fost văzută de ziaristul George Ranetti plimbându-se cu bicicleta pe Calea Victoriei. Se spunea că acesta era îndrăgostit de ea, dar pentru că îl respingea, a poreclit-o „Miţa Biciclista”. În fond, a fost o femeie mondenă și întreprinzătoare cu un stil de viață extravagant, o curtezană „de lux” celebră care a trăit fără lipsuri până la sfarşitul vieţii.
Imobilul, declarat monument de arhitectură în stil baroc, a fost câştigat în instanţă de urmaşii Miţei care l-au revândut cu mult sub preţul pieţei unor cetăţeni spanioli plecați din țară. În urma unei ample renovări, clădirea a fost inaugurată în noiembrie 2022 cu un bal organizat de Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN), iar acum funcționează ca spațiu pentru evenimente culturale. În decembrie 2023, clădirea a avut un boost de popularitate datorită decorațiunilor tematice ce i-au împodobit fațada. Artistul floral Mantas Petruškevičius, creator de medii armonioase în condiții minimaliste, a decorat Casa Mița Biciclista cu un aranjament ce inspiră atmosfera de basm de Crăciun, aducând aminte de bucuriile simple ale copilăriei.
View this post on Instagram
View this post on Instagram
-
Blocul Florentin
La intersecția dintre strada George Vraca și Aristide Demetriade se găsește o clădire atipică, unică din punct de vedere arhitectural. Proiectată în 1940, această importantă clădire de tip block-house respectă și rafinează stilul florentin-maur, mai bine cunoscut drept „mediteranean”, adeseori asociat cu stilul lui Gaudi sau cu arhitectura spaniolă renascentistă.
Istoria Blocului Florentin a fost timp de mai mult de 50 ani „pierdută”, mai ales după redenumirea străzii Sfântul Ionică în George Vraca. Într-o investigație aproape detectivescă, condusă în scopul documentării pentru teza de doctorat, arhitectul Mădălin Ghigeanu a descoperit numele proprietarului și povestea din spatele clădirii – în 1938, proiectul de refacere a clădirii se desfășura sub numele afaceristului Nicolae Hagianof. Acesta era fiul ministrului de externe Ion Hagianoff, născut într-o familie bulgară foarte înstărită și influentă, proprietară a Fabricii de cărămidă Koska&Hagianoff. Pasiunea sa pentru arhitectura eclectică l-a îndepărtat de stilul neoromânesc atât de popular în vremea sa și l-a determinat să-și găsească colaboratori cu bun gust și moderniate, după cum a declarat arh. Mădălin Ghigeanu pentru site-ul B365.
Deși colaborarea lui Nicolae Hagianoff cu arhitectul J.E. Berthet este una documentată ca fiind de durată, acesta a fost doar executantul planurilor de renovare a clădirii. Blocul Florentin a fost proiectat de arhitectul Alexandru Iliescu alături de arhitectul A. Ghiaciu – două nume aproape obscure în arhive, însă emblematice pentru executarea imobilelor în stil mediteranean. Clădirea a fost gândită astfel încât parterul să găzduiască opt prăvălii de suprafață medie, iar etajele I – IV erau dedicate apartamentelor de scară, studio-urilor și apartamentelor mari, până la 4 camere. Accesul se face printr-un portal cu decorațiuni gotice stil Tudor, către un lobby decorat după tipicul mediteranean, de la pardoseala cu plăci ceramice, la tencuiala rugoasă, până la forma generală de U a clădirii (extraordinar de rezistentă la riscurile seismice în absența consolidărilor).
View this post on Instagram
Fotografie deschidere articol: Facebook ARCEN
