cineGHICITOARE
https://www.ziarulmetropolis.ro/cineghicitoare-2/

Născut în Bucureşti pe 3 aprilie 1967, este unul dintre cei mai premiaţi şi unanim apreciaţi regizori români (unii critici de film îl consideră chiar „cel mai important cineast din istoria filmului romanesc”) şi împlineşte, astăzi, 51 de ani.

Un articol de Petre Ivan|3 aprilie 2018

 

Până să devină faimos ca regizor,  a făcut pictură, pe care a început-o de la vârsta de 10 ani. În 1990, a participat la o expoziție in Lausanne (Elvetia), iar ani mai tîrziu, a trecut examenul de admitere la Ecole Superieure d’Arts Visuels in Geneva, secţia Pictură. La finalul primului an, a abandonat cursurile de pictură, pentru a le începe pe cele de film, la aceeași şcoală.

*

Am crescut pe santier, in Balta Alba, pe vremea cat  inca se construia, asa ca am fost destul de accidentat, capete sparte, cuie in talpi si cioburi. Jucam leapsa, hotii si vardistii si mergeam la furat cirese. Ca-n Creanga, doar ca-n Bucuresti. Am fost la furat de pepeni, de porumb, am fost fugariti. A fost action.

Noi am crescut la periferia Bucurestiului si apoi urma campul. Peste camp se vedea fabrica de sticla, mai tarziu a aparut ceva mai departe in dreapta IOR-ul, exista si o balta, ii ziceau Izbanda, fusese un cimitir, nu stiu de ce ii zicea izbanda si acolo la Balta mergeam vara si faceam plaja,  baie, ca toti oamenii din cartier. Mi-am luat si bataie din cauza asta. M-a batut tataia ca am fost la scaldat. Aveam 10 ani.

Peste camp era fabrica de caramida si ne puteam plimba cu trenurile de marfa. Fugeam si ne agatam de ele. Ii ajutam pe cei din piata sa descarce pepeni si primeam fiecare cate un pepene din care mancam cocosul si apoi ne bateam cu ce ramanea, eram plini de zoaie. Iar toamna, inainte de inceputul scolii mergeam si culegeam nuci. Incepeam anul scolar cu mainile negre. Apoi se scuturau frunzele si faceam movile de frunze pe care saream.

Am avut o copilarie foarte misto, foarte misto. Suprapusa aproape exact peste „Amintiri din copilarie”, a lui Creanga. Pupaza n-a existat, dar au existat chestii similare. La Balta  am vazut pentru prima oara un inecat, l-au pescuit pe un militar. Iesea apa din el, il tot apasau, ii faceau masaj cardiac. Eram in clasele 1-4.”, spunea sărbătoritul zilei, într-un interviu  acordat publicației hotnews.ro

Foto: cineGHICITOARE – facebook

14
/11
/23

Începând de vineri spectatorii sunt așteptați undeva în (v)estul sălbatic, în România anului 1944 când cel De-al Doilea Război Mondial se apropie de final. WARBOY spune povestea plină de emoție a unui adolescent care, încercând să salveze cei doi cai ai familiei, pornește într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni.

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.