Clasa noastră – zece, Doamne, şi toţi zece!
https://www.ziarulmetropolis.ro/clasa-noastra-zece-doamne-si-toti-zece/

Este ora şapte şi îţi ocupi locul în sală, la Teatrul Foarte Mic. În faţa ta, pe scenă, zece oameni stau înşiraţi, aşteptând o execuţie. Le auzi gândurile învolburându-se în cascade răsunătoare de regrete şi frământări. Au murit de mult, dar continuă să existe în memoria colectivă a clasei unde s-au cunoscut. Sunt zece fantome care-şi deplâng trupurile sfâşiate de unghiile nedreptăţii.

Un articol de Teodora Gheorghe|1 aprilie 2014

 

„Clasa noastră – Poveste în XIV lecţii” reprezintă un text de o complexitate monumentală, scris de dramaturgul Tadeusz Slobodzianek.

Simona Măicănescu a avut curajul să pună ȋn scenă un spectacol ale cărui finețuri psihologice ți se scurg printre degete mai repede decȃt nisipul ȋntr-o clepsidră. Scenele se succed cu rapiditate, dansează una cu alta, ca mai apoi să se risipească ȋn tăceri semnificative. Nu e ușor să ții pasul cu ritmul amețitor al textului. Pe alocuri, piesa șchioapătă, dar reușește să meargă țanțoș și să ajungă victorios la final.

Povestea urmărește evenimente mai puțin cunoscute generațiilor postbelice, ȋnfățișȃnd fără menajamente fisurile existente ȋn relația dintre evrei și polonezi din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Dramaturgul a avut probabil ca sursă de inspirație „Cazul Jedwabne” ȋn care ni se relatează cum polonezii îşi ucideau vecinii evrei cu sȃnge rece. Asta se ȋntȃmpla după ocuparea Poloniei sovietice de către germani, în 1941.

clasa noastra

„Clasa noastră” surprinde emoționant destinul a zece colegi de clasă. Unii sunt evrei, ceilalți polonezi. Treptat, inocența se preschimbă ȋn prejudecată și discriminare. Spiritul ludic al grupului de copii este ȋnlocuit cu tabloul sumbru al regimului stalinist. Vechiile prietenii se destramă. Ȋntre colegi intervin ura, cruzimea și chiar moartea.

Ȋncărcătura dramatică din jocul anumitor actori este, din păcate, absentă. Gabriela Sandu nu trezește compasiune pentru personajul Dora, părȃnd detașată de contextul dramei din care face parte. Moartea ei survine ȋntr-o manieră neconvingătoare. Rysiek (Alin Stan) eșuează ca antagonist; ȋi lipsește zvȃcul de om fără scrupule.

Nu același lucru este valabil pentru Costin Dogioiu, de-a dreptul remarcabil ȋn rolul lui Zygmunt, principalul trădător al grupului. Cu un sarcasm care se ȋnsoțește de minune cu lipsa scrupulelor, Zygmunt declanșează o serie de evenimente ȋnfiorătoare, din dorința lui de parvenire și putere. Dragoş Olaru creionează cu succes un Heniek șerpuitor, care ajunge să-și ascundă nelegiuirile ȋn spatele sutanei de preot.

Intervențiile muzicale inspirate ale protagoniștilor atenuează atmosfera ȋngreunată de tragedie. Cȃnd și cȃnd, eroii și antieroii redevin copiii de altădată și par a evolua ȋn fața profesorului ȋn așteptarea unei note bune. Cȃntecele lor posedă o ironie crudă ȋn care se conturează sfȃrșitul unei epoci.

clasa noastra

Umorul se ȋmpletește savuros cu tensiunea monologurilor ce istorisesc ȋntȃmplări cumplite, care ologesc suflete și trupuri. Aceste atuuri regizorale compensează stȃngăcia prezentă ȋn alte scene – spre exemplu, scena gazării evreilor ȋn hambar sau momentele ȋn care spiritul celor uciși se insinuează nemisterios și mult prea des ȋn raza de acțiune a celor vii.

Avem de-a face cu un spectacol care crește pe parcurs. Debutează timid și triumfă din a doua jumătate. „Clasa noastră” nu te poate lăsa indiferent. Din contră, te zguduie și ȋndeamnă să-ți amintești și ce n-ai trăit.

Foto: Steluţa Popescu

 



02
/02
/17

Ștefan Bănică dă viață unui nou personaj fascinant din galeria dramaturgului Neil Simon, Jake, singurul rol masculin din piesa “Jake și femeile lui”. Piesa este regizată de Claudiu Goga, iar din distribuție fac parte: Carmen Tănase, Anca Dumitra, Andreea Vasile, Luminița Erga, Ada Galeș, Diana Roman, Nadiana Sălăgean, Roberta Mitache – femeile care populează lumea reală și imaginară a lui Jake, interpretat de Ștefan Bănică.

02
/02
/17

Călin Goia, solistul trupei Voltaj, a postat pe pagina de Facebook a formaţiei un videoclip în care cântă despre România, în contextul protestelor care au avut loc în mai multe oraşe din ţară, notează. Artistul face o numărătoare inversă a celor 10 zile în care ordonanţele de urgenţă adoptate marţi de Guvern mai pot fi contestate.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

Coregraful suedez Mats Ek și balerina Ana Laguna au primit luni titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale". Ceremonia de acordare a distincțiilor a avut loc în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul zilei UNATC "I. L. Caragiale".

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

30
/01
/17

Tipătescu (terminând de citit o frază din jurnal): "... Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!... Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat) "Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!” - O scrisoare pierdută (1883), Ion Luca Caragiale. Astăzi se împlinesc 165 de ani de la nașterea celui mai important dramaturg român.

30
/01
/17

Pe 25 ianuarie 2017, la Teatrul de Comedie din Bucureşti a avut loc premiera spectacolului ''Micul prinţ''. Povestea scrisă de Antoine de Saint-Exupéry (traducere Ileana Cantuniari) a fost pusă în scenă de regizorul Alexandru Dabija, cu semnătura scenografică a lui Mircea Cantor și muzica Adei Milea, micul prinţ fiind interpretat de Dorina Chiriac.

30
/01
/17

La un an de la moartea lui George Alexandru (1957-2016), Televiziunea Română şi Teatrul Nottara îi aduc un omagiu celui care, între copertele primelor și ultimelor sale spectacole, a interpretat zeci de roluri în teatru și film. Astfel, iubitorii teatrului pot vedea în această seară, de la ora 21.20, pe TVR 2, spectacolul IN MEMORIAM George Alexandru.

30
/01
/17

Expoziţia itinerantă "Lumea turcică din Munţii Altai până în Balcani", ce aduce in fata publicului 33 de picturi în ulei semnate de tot atâţia artişti din 17 ţări, se va deschide pe 1 februarie, de la ora 18.30, la Galeria Artelor din cadrul Cercului Militar Naţional.

30
/01
/17

Seară romantică la Sala Radio pentru iubitorii muzicii pe data de 3 februarie (vineri, de la ora 19.00). Orchestra Națională Radio dirijată de Gheorghe Costin și având-o ca solistă pe Cristina Anghelescu va interpreta un program ce va cuprinde lucrări celebre ale repertoriului romantic: C. M. von Weber - Uvertura operei Oberon, P. I. Ceaikovski - Concertul în re major pentru vioară şi orchestră, op. 35 și J. Brahms - Simfonia nr. 1 în do minor, op. 68.

29
/01
/17

În anii ’60, muzica The Beatles era pe cât de respectată, pe atât de populară. În timp ce The Fab Four împingeau granițele muzicii rock și stabileau standardele pentru decadele ce aveau să urmeze, fiecare membru în parte își juca propriul rol revoluționar.