Din cealaltă parte a lumii, la FITS 2017 a venit o trupă de marionetişti şi păpuşari coreeni cu spectacolul ”The Faity and the Woodcutter” (Zâna şi tăietorul de lemne). Un spectacol stradal bazat pe un basm tradiţional coreean, despre un tăietor de lemne care găseşte în pădure o zână, îi ascunde aripile şi o ia de soţie.
Un articol de Cristina Enescu Aky|12 iunie 2017
Povestea zânei care, peste ani, își fură înapoi aripile și se întoarce în ținutul ei de basm, a fost reinterpretată de artiștii cu piele de porțelan și zâmbete solare într-o cheie foarte umană: tăietorul de lemne (o marionetă de 6 metri, purtând o colivie în spate), înconjurat de căprioarele care imaginează frământările sale interioare, înțelege că ruperea zânei de lumea ei a rupt ceva în echilibrul universului, și îi redă acesteia aripile celeste, de bună voie. Căprioarele îl manipulează pe uriaș, îl trag în toate părțile, și totuși dansul lor este numai grație, veselie și arcuire. Ele țopăie în jurul tăietorului de lemne pe picioroange pe arcuri animate de un spirit ludic primordial, vesel și lejer, care creează conexiuni instantanee cu publicul. Despre iubire, libertate, alegeri, fericirea care nu poate fi încătușată, și despre multă, profundă emoție și frumusețe.
Chiar și pentru cei care nu au prins firul narativ al spectacolului ci doar câteva frânturi de spectacol, povestea spusă prin marioneta uriașului blând, a zânei diafane și a căprioarelor, cu machiajul, costumele, muzica și onomatopeele lor a fost o experiență fascinantă, greu de pus în cuvinte dar ușor de simțit și savurat.
Spectacolul stradal al coreenilor a a fost și o reamintire că limbajul este cea mai săracă și superficială dintre formele de comunicare din univers. Și cea mai ușor de evitat, căci căprioarele în țopăiala lor prin public, zâna desprinsă parcă din cea mai frumoasă carte de povești, plutind nepământean prin mulțimile adunate pe Pietonala Bălcescu din Sibiu și uriașul cu colivia lui de sentimente, butucănos și greoi dar totodată ușor și fluid – cu toții au țesut un uriaș, nevăzut cocon de emoție, surpriză, mirare copilăroasă și bucurie veselă. Nu există limite sau neînțelegeri atunci când, prin magia inspirată de Sus a teatrului bun și frumos, se creează astfel de stări între artiști și public, oriunde și oricând are loc spectacolul. Iar teatrul stradal are această putere magică, nepământeană, de a conecta sufletele.
*
Fascinată de curgerea de energie frumoasă, atât de firesc creată de artiștii coreeni, în mijlocul unui public străin care nu părea să aibă probleme de înțelegere, deși nu știa realmente despre ce e vorba, m-am înarmat cu cel mai ruginit instrument de comunicare, limbajul, și am discutat cu regizorul acestui spectacol, Hyunsan Jo. ”San” înseamnă ”viață”, de aici vine și numele companiei, Art Stage San, care încearcă să creeze viață în și prin marionete, păpuși și teatru nonverbal.
Fericirea egoistă, care ține pentru sine fără a împărtăși, nu este fericire adevărată. Tocmai de aceea, teatrul e creator de fericire pentru că e, prin esența sa de transmitere de la creatori la public, o poveste despre împărtășire, libertate, generozitate. Adică despre Iubire.
Faptul că publicul de la FITS nu cunoștea povestea nu a fost un impediment pentru a simți conexiunea emoțională și bucuria generate de spectacol. Artiștii au perceput publicul stradal ca fiind extrem de deschis pentru acest tip de experiență teatrală nouă, provenind dintr-o cultură necunoscută.
Despre teatru în Korea
Art Stage San este o companie de teatru privată înființată în 2001, susținută de fonduri guvernamentale pentru anumite proiecte. Teatrul de marionete este privit și în Coreea preponderent ca un teatru pentru copii, dar companii precum aceasta încearcă în mod activ să arate că teatrul de marionete se adresează adulților și copiilor în egală măsură. Prezența în FITS este a doua în Europa pentru această companie, după un festival anterior din Danemarca.
Aproape jumătate din populația Coreei de Sud trăiește în Seoul, ceea ce generează o polarizare destul de mare a evenimentelor teatrale din capitală față de restul țării. Guvernul susține însă evenimentele teatrale și în provincie.
Despre relația teatrului cu tehnologiile moderne
Publicul coreean este foarte sensibil la folosirea în artele spectacolului a noilor tehnologii, în care țara lor este, evident, lider mondial. Chiar și așa, publicul este și va fi mereu format din oameni, care caută și apreciază de fapt intenția și mesajul tehnologiilor moderne folosite în spectacole și în divertisment. În spatele tehnologiei există oameni, la fel ca și în spatele (și în fața) teatrului. Nu tehnologia e cea care atinge emoțiile oamenilor, ci oamenii din spatele tehnologiei, care îi imprimă acesteia intenția și emoția pe care vor să le comunice. Oamenii nu sunt curioși să cunoască tehnologia în sine, ci cum poate fi folosită pentru a ajunge la alți oameni.
Dacă ajungi mâine în Coreea, ce ar trebui să experimentezi din monumentala lor cultură
În primul rând faceți-vă prieteni coreeni. Nu căutați asiduu ”lucruri tradiționale”, e posibil să treceți pe lângă ele fără a le recunoaște, de aceea mai întâi încercați să vedeți ce oferă Coreea astăzi, acum. Sunt foarte multe teatre și evenimente, spectacole comerciale, de teatru dans și muzical (de exemplu pansori, un tip de spectacol povestit pe sunetele unei tobe), precum și de teatru clasic. Vedeți cum trăiesc și ce cultură consumă coreeni în viața de zi cu zi, e o bună incursiune inițială în cultura lor.
De ce e important Teatrul pentru mersul lumii? Cu ce face lumea mai frumoasă?
Toate artele sunt importante și necesare pentru că sunt înscrise în instinctul uman. Dintotdeauna oamenii s-au exprimat prin artă, tocmai pentru că e un element intrinsec omului. Arta, teatrul sunt modalități prin care oamenii se întâlnesc cu oameni, uniți de același instinct și nevoie de exprimare artistică. De aceea, teatrul se poate dezvolta prin noi modalități de exprimare, dar nu are cum să dispară.
Vedeți? E mult mai greu de comunicat prin cuvinte decât prin lipsa lor.
